Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

De vorbã cu trei prozeliti si emuli ai Marianei Nicolesco

Știre publicată în urmă cu

în data de

• Marina Anastasiu, Aurelia Vrabie si Valentin-Liviu Iftene

Marina Anastasiu: Sînt ploiesteancã si studiez la Brasov, unde am privilegiul sã lucrez cu doamna Mariana Nicolesco. Rep.: Îl socotiti privilegiu. Frumos si îndatoritor omagiu… M.A.: Da, privilegiu si cea mai mare onoare care mi s-a putut întîmpla. Rep.: Sper cã nu ati venit la Piatra Neamt numai în conjunctura acestei onorante împrejurãri… M.A.: Nu, fireste. Am un an de zile de cînd lucrez cu doamna Mariana si am venit pentru cã aici este si dumneaei acum. Numai respirînd aerul pe care dumneaei îl respirã este ceva extraordinar. Ne inspirã artã, si artã în adevãratul sens al cuvîntului. Dumneaei ne învatã ce înseamnã calitatea performantei, ceea ce înseamnã perfectiunea sau, mã rog, capacitatea de a tinde spre perfectiune în artã. Rep.: În spectacolul cu „Sora Angelica“ erati „La Principesa“, cu aerul acela impozant si curioasa ritmicã a sceptrului baston. Acum, sînt nevoit sã constat cã nu sînteti chiar atît de impozantã. Ce înseamnã scena!

Rep.: Dincolo de prestatia vocalã de bunã calitate, ati avut si o prestatie scenicã deosebitã. Cum ati reusit? Vã place actoria, histrionismul? Aurelia Vrabie: Nu mi-a fost nici greu, dar nici usor. Am încercat sã combin partitura cu sentimentele. Am studiat foarte bine partitura de la bun început, dupã care am încercat nu sã mimez sentimentele, ci sã simt ceea ce trebuia sã simt, pe pielea mea. Am abordat-o dintr-un punct de vedere foarte personal. Consider si acum cã rolul mi se potriveste. Rep.: Chiar dacã incipitul coral, în pãtrimi, nu pare deloc dificil, structura ulterioarã a partiturii nu e usoarã. Ba, îndrãznesc sã spun, se dovedeste a fi dificilã si pentru voci mai experimentate. Cum ati reusit sã o asimilati? A.V.: Nu mi-am fãcut probleme. Am descoperit-o în sensurile ei mai profunde pe mãsurã ce o studiam. A fost o asimilare fireascã, organicã. Rep.: Eu stiu cã în operã miscãrile scenice sînt în general rudimentare, reticente oarecum, în pozitiile cele mai convenabile pentru a pune în valoare vocea. Cum reusiti sã cîntati pe spate? A.V.: Ha, ha… Rep.: Stiu cã nu e usor deloc, pentru cã atunci totul functioneazã altfel; respiratia, emisia, diafragma… A.V.: A fost studiatã. A fost studiatã în diferite pozitii, pentru a-mi fi comodã. Am încercat sã vedem dacã se poate, si cum am reusit, pozitia a fost adoptatã. Am studiat mult cu doamna Mariana Nicolesco. Dumneaei a avut foarte multã rãbdare cu noi în tot ceea ce ne priveste. Clasã de operã, productia aceasta. Si a avut si ambitia de a demonstra cã putem face lucruri deosebite.

Reporter: Stiu cã sînteti protagonistul operei „Bastiene und Bastienne“ de Wolfgang Amadeus Mozart, pe care o veti prezenta, în selectiuni, duminicã seara. Valentin-Liviu Iftene: Am avut sansa de a o întîlni pe doamna Nicolesco chiar din anul întîi. Un profesor de canto conteazã enorm, si uneori decisiv, pentru destinul unei voci. Profesorul este cel care te ghideazã. Eu îmi las vocea în mîinile dumneaei si am încredere cã va face ca vocea mea sã strãluceascã. Rep.: Trebuie sã faceti si dumneavoastrã niste eforturi, pentru cã, altfel, n-o sã iasã; vã spun eu. V.L.I.: Asa este. Eu am talentul, munca, vointa, dar conteazã foarte mult sã aibã cine sã mã asculte si sã mã îndrume. Un profesor poate sã te distrugã sau poate sã te înalte. Eu mã bucur cã am norocul acesta deosebit de a fi elevul doamnei Nicolesco… Rep.: Si sperati sã nu fiti distrus. Poate cã veti fi norocos.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending