De râsul curcilor: Arsene şi revocarea directorului care şi-a anunţat demisia

Spitalul Judeţean Neamţ este în mijlocul unei “nebunii”. A numirilor şi demiterilor de directori, dar nu numai. Am scris acest lucru în urmă cu ceva timp, iar evenimente recente nu fac decât să confirme cele scrise.

Iată faptele: marţi, 2 iunie, apare informaţia că Cristina Gavriloiu, director medical interimar, şi-a dat demisia. Persoana în cauză confirmă şi oferă într-o declaraţie şi o serie de motive pentru gestul său.

Miercuri, 3 iunie, apare informaţia că Ionel Arsene, preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ, a dat o dispoziţie prin care o revocă pe Cristina Gavriloiu taman din funcţia din care anunţase că demisionează cu o zi înainte.

Să nu te cruceşti şi să te gândeşti că e de râsul… curcilor, pentru că oamenii normali plâng, nu râd când aud ce se întâmplă în Spitalul Judeţean. Gestul, deocamdată neconfirmat oficial, este unul ce frizează ridicolul, însă credem că poate ascunde şi altceva.

Poate dorinţa de a pune batista pe ţambalul scandalului care se acutizează în ceea ce priveşte Spitalul Judeţean. Şi care are în centru multe semne de întrebare legate de modul în care se fac şi s-au făcut achiziţiile sau angajările la această unitate sanitară.

Şi o simplă prezentare cronologică a unor fapte şi declaraţii publice poate sprijini această afirmaţie. Un fost manager, doctorul Codruţ Munteanu, pleacă din funcţie, dar spune că la spital ar fi un sistem de feude bine coordonat de anumite grupuri de interese. Este susţinut în afirmaţii de fostul administrator public al judeţului Cătălin Chiţei. Şi el plecat din funcţie.

După cîteva numiri “pasagere”, Mocanu, Apostoae, manager ajunge Daniela Marcoci. Rezolvă problemele legate de epidemia de coronavirus şi demisionează cum se încheie starea de urgenţă, aşa cum anunţase. Întrebată de ce nu a rămas pe funcţie, invocă în principal motive personale, dar printre rândurile declaraţiilor date se poate citi lesne că au fost lucruri în spital cu care nu a putut fi de acord.

Este numită echipa lui Marius Ghineţ. Care, cu pompe funebre sau fără, promite că va clarifica problema achiziţiilor şi a angajărilor. Asta după ce prefectul judeţului ceruse anchete pentru a stabili tocmai dacă sunt sau nu lucruri în neregulă pe aceste subiecte. După mai puţin de o săptămână, Arsene, care şi-a “recăpătat” Spitalul Judeţean de la Ministerul Sănătăţii, îl dă afară pe Ghineţ şi îl numeşte pe Silviu Dan Verzea.

Informaţiile din spaţiul public spun că în momentul numirii, acesta nu era în judeţ şi nici nu urma să ajungă decât peste câteva zile, iar, cum la spital trebuiau totuşi semnate nişte acte, din echipa lui Ghineţ e păstrată pe funcţie Cristina Gavriloiu.

Până când? Până anunţă că îţi dă demisia de onoare. Şi mai spune câteva lucruri: că a vrut să facă un inventar al stocurilor, dar… nu s-a putut. Că a vrut să ştie în timp real cum e cu stocurile şi consumurile, dar… Că a vrut să meargă în control, dar… nu s-a putut din nou. Că a vrut să fie cheltuit judicios banul public şi a întrebat de ce când i se aduceau hârtii la semnat, dar… Nimic nu s-a putut şi atunci a decis să plece.

Însă întrebările au rămas. Iar gestul de a o revoca la o zi după ce anunţase că pleacă poate să apară într-o altă lumină. Poate vreo “răzbunare”? Puerilă!? Sau vreo încercare, la fel de puerilă, de a da o “lovitură de imagine”. De genul: nu a demisionat ea şi a spus ce e în neregulă, am dat-o noi afară şi s-a răzbunat spunând că ar fi lucruri în neregulă.

Curios, sau nu, este faptul că la spital nu ajunge niciun anchetator mânat de “curiozitatea” de a vedea dacă toate lucrurile spuse de atâtea persoane au sau nu vreun sâmbure de adevăr. E chiar aşa de greu să verifici dacă stocurile sunt sau nu aşa cum scrie în hârtii? Sau se întârzie tocmai ca să fie puse hârtiile în concordanţă cu stocurile? E chiar aşa de greu să se vadă dacă în timp de epidemie au fost cumpărate, de exemplu, măşti la suprapreţ? E chiar aşa de greu să se verifice dacă, alt exemplu, aparatul de testare putea fi cumpărat şi la jumătate din banii daţi pe el? Pare, repet, nu că e greu, ci că e imposibil. Oare de ce?

Legenda foto: Imaginea e de pe când Arsene certa bucătăresele de la spital pentru că aflase şi el într-un final că bolnavii mănâncă mai rău decât deţinuţii.Bine că nu le-a “revocat” că nu aveau ele nicio vină