Contactează-ne

Tribuna Nemțenilor

De ce nu vreau să merg la vot

Știre publicată în urmă cu

în data de

Jumătate dintre românii cu drept de vot nu au mers la urne pe data de 10 noiembrie 2019. Şi nici pe data de 24 noiembrie nu vor merge.

Nu am mers şi nu voi merge la vot fiindcă am o părere destul de bună despre mine. Mă consider un om onest şi vreau să-mi păstrez această părere bună în ceea ce mă priveşte. Părerea mea despre mine, intimă, este absolut importantă, nimeni nu mi-o poate schimba.

Ne naştem, trăim şi murim singuri, unici, înconjuraţi de ceilalţi, dar tot singuri şi unici suntem, cu ale noastre. Dacă Viorica Dăncilă, o caţă indigestă, alfabetizată din mers, cu mintea odihnită, dar receptivă, care va vorbi peste o lună într-o engleză fluentă, cum a promis, or Iohannis, un mălai-mare, zâmbăreţ, cu serviciile secrete la butonieră, pregătit deja pentru o altă vacanţă de cinci ani, în chiloţi, pe plajă, or la schi alpin, alături de femeia care stă întotdeauna în spatele unui bărbat puternic şi, care, când e chemată la DNA, nu se duce, uite-aşa, că nu vrea ea, aşadar, dacă unul din cei doi, inevitabil, va fi ales preşedinte al României, exact în coteu mă doare, fix în pix mă interesează de ei, n-am nici o treabă.

Nu votez cu niciunul, nu mă deranjez să merg acolo, mi se pare sub demnitatea mea să pun o ştampilă pe numele unuia sau altuia dintre cei doi candidaţi la preşedinţia României. Acel spaţiu intim, unde tragi perdeluţa ca să pui ştampila, mi se pare acum a fi un fel de closet puturos, unde nu am nici un chef să intru.

Pentru ce să intru acolo? Pentru cine să intru acolo? Pe cine să votez eu acolo?! Să votez un modest profesoraş de fizică din Sibiu, ajuns nici el nu ştie cum la Cotroceni, dar încurajat, aplaudat şi pupat în fine…, acum, pas cu pas de un ciudat avatar al unui ziarist jenant, un carierist penibil, Rareş Bogdan? Care este antipatic şi când respiră?! Să votez o analfabetă funcţional, cu broşă, promovată de un actual locatar la Rahova, la puşcărie, pe bune, fiindcă acolo îi este locul, o feministă de bâlci care iubeşte foarte tare românii şi România, de nu mai poate ea de dragul românilor?!

Bre, vocea aia a ei, de şefă de scară la bloc, mă zgârie pe timpan, îmi jigneşte inteligenţa pe care cred eu că o mai am în cap, în creierul din cutia craniană a capului meu, mi-e greu să ascult discursuri retroactive ale Elenei Ceauşescu, care a fost, ştim cu toţii, profesor univ.dr. academician, în fine… Iar despre domnul actual şi viitor preşedinte, să fie primit! Alegeţi-l oameni buni, că altul mai bun nu mai aveţi de unde.

Votaţi Iohannis! Votaţi Viorica! Că eu, personal, nici cu salvarea nu mă duc la vot. N-am nevoie nici de urna mobilă, de nimic, n-am nici un chef să votez nişte neconcludenţi. Şi ca mine mai este încă jumătate din populaţia României, cei care nu vor merge la vot. Porcăiţi-vă la televizor, daţi-vă-n stambă, faceţi ce ştiţi voi mai bine, cu minţile voastre consiliate de specialişti, dar asta nu înseamnă că puteţi păcăli şi cealaltă jumătate a României, cea tăcută şi jenată de prestaţia voastră penibilă. Jumătate dintre români nu vă iau în serios şi vă cataloghează drept exact ceea ce sunteţi cu adevărat: nişte circari. Bre, când vă aud cum faceţi apeluri de genul Dragi români!, mi se face greaţă. O greaţă pe care o resimte jumătate din populaţia cu drept de vot din România.

Dragi să vă fie ai voştri, apropiaţii voştri or cei din săli, nu românii de la firul ierbii, pe care voi îi vedeţi doar din elicopter, ca pe nişte furnici, nu sunteţi nici de stânga, nici de dreapta, sunteţi nişte bieţi amatori în politică, nişte corigenţi care a-ţi trecut întâmplător clasa şi a-ţi ajuns în nişte fotolii mult prea mari, în fine, la acest capitol al şezutului staţi amândoi bine, mea culpa, aici staţi amândoi bine. Amândoi aveţi deja cururile mari. Unul ca şase case, din meditaţii, alta cu 9 ani de UE şi soţ afacerist, staţi binişor.

Oricum, sunteţi amândoi nişte parveniţi, nişte gomoşi, nişte fiinţe antipatice, lăudăroase, găunoase şi mult prea pline de sine, care simt o nevoie patologică să ne dea lecţii. Să ne înveţe ce este bine şi ce este rău în viaţa asta a noastră. Aici am vrut să ajung: Nu suport să mi se dea lecţii de viaţă de la nişte politicieni de două parale, de la nişte personaje străine mie, neprietenoase, false, lovite de nulitate, oameni cu un nivel de cultură cu mult sub nivelul prietenilor mei.

Nişte ciudaţi care îşi belesc fasolea în zâmbete sau rânjete electorale, ca nişte caricaturi fără nici un haz. Cum aş putea eu să fiu entuziasmat de madam Viorica Dăncilă?! Ce fraze memorabile aş putea eu cita din cărţile stupide ale domnului Iohannis?!

Pentru mine, sincer, sunt nişte oameni banali, neinteresanţi, în condiţii normale nu mi-ar face nici o plăcere să mă lungesc la vorbă cu o şefă de scară, or cu un lungan profesor de fizică, plin de sine, care, pe deasupra, scrie cărţi la fel de plicticoase ca el. Nişte banali. Pe care dintre ei să-l votez ca preşedinte al României pentru următorii cinci ani?

Spre bun exemplu ar fi fost interesanţi un Alexandru Cumpănaşu, că acela-i nebun cu acte în regulă, or madam Bruynssels, o aiurită al cărui nume este imposibil de reţinut. Nu mai zic de Paleologu, un mare mister cu barbă care a uitat că, totuşi, respiră în România.

Şi zic: mi se pare sub demnitatea mea să merg la vot. N-am pe cine vota. N-am pe cine alege. Vorbesc despre nişte politicieni făcuţi la seral, unul cu meditaţii şi primărie, cealaltă o nefericită alegere aleatorie, întrucât era o fată bună, neconflictuală. Desigur, am avut parte şi de politicieni cu şcoală, nu mai departe de Iliescu, şcolit la Moscova, îl avem model de-afară şi pe Emanuel Macron, cu Şcoala Naţională de Administraţie.

Sau, revenind la oile noastre, Elena Udrea, cu masterat în securitate şi apărare naţională, chestii, socoteli, nu te joci cu te-încurci. Totuşi, dincolo de orice mişto, să mă deplasez la o secţie de votare, să arăt cartea mea de identitate, să iau o ştampilă şi un buletin de vot şi să votez or un profesoraş îngâmfat, care şi-a aruncat cu un gest regal pardesiul sepepistului, or o şefă de scară la un bloc cu doar patru etaje, este deja prea mult, nu-i de mine.

Nu m-aş mai putea uita în oglindă când mă bărbieresc. Mi-ar fi jenă, m-aş simţi umilit să-mi dau acordul unuia sau celuilalt dintre cei doi ajunşi în turul doi. De asta nu mă duc la vot. Şi ca mine, încă o jumătate din cetăţenii cu drept de vot din România.

Citește știrea
Un comentariu

Un comentariu

  1. Alll

    21 noiembrie 2019 at 1:58 PM

    Pentru a va anula votul. In alta ordine de idei, toti se plang ca o ducem prost, dar nu fac nimic. Un explu simplu: cati IT-isti care in privat castiga mii de euro, ar lucra la stat pt sume considerabil mai mici? Exemple sunt multe…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Protestatarii au consumat muniţia pe Arafat, făcându-l scăpat pe Florin Cîţu

Știre publicată în urmă cu

în data de

La şedinţa la vârf a PNL de luni, 29 martie, a fost invitat şi Raed Arafat, chipurile să le explice liberalilor noile restricţii dictate de guvern în situaţia epidemiologică actuală. Ecoul ştirii a avut drept scop, străveziu de altfel, să ne prostească, arătând că PNL a ieşit astfel în întâmpinarea protestelor din ţară, faţă de prelungirea restricţiilor rămase neschimbate de mai bine de un an. Liberalii au vrut să ne convingă că Guvernul Cîţu nu are nicio legătură cu strategia de combatere a pandemiei, aceasta fiind opera exclusivă a unui secretar de stat de la Interne, pe nume Raed Arafat.

Că de mai bine de un an, de când România se află în stare de alertă, definită aiuristic de Legea 55/2020 şi aprobată de Parlament, această ţară e condusă de Arafat, iar ei, liberalii, consideră că acesta o duce pe o direcţie greşită, cum au declarat recent circa 85% dintre români într-un sondaj de opinie. Din exces de liberalism, Guvernul Cîţu îşi propune să externalizeze mare parte din obligaţiile statului, printre care şi responsabilitatea constituţională de a avea grijă de sănătatea publică.

Responsabilitatea aceasta a fost preluată pe persoană fizică, recte Arafat SRL. Pe fond, observăm că întreaga coaliţie de guvernare e alături de protestatari, căutând să găsească un acar Păun. USR-PLUS, aflat şi el la guvernare, suflă în ciorba protestatarilor, lovind în liberali. Recent ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu, a şocat opinia publică, declarând că Guvernul Orban a falsificat grosolan, până la limita penalului, datele privind epidemia în noiembrie 2020, pentru a putea desfăşura nestingherit alegerile parlamentare şi locale dorite de Klaus Iohannis. Prin această declaraţie, USR-PLUS a dorit să arate protestatarilor că a schimbat macazul, mutând atacurile de la PSD la PNL, după sloganul din campanie „PSD şi PNL, aceeaşi mizerie!“. Mizerie în care este inclus şi Klaus Iohannis, garantul ridicării liberalilor la putere, chiar dacă au pierdut alegerile.

„Pupat toţi piaţa endependenţi!“

În perspectiva alegerilor din 2024, USR-PLUS face eforturi vizibile să scape atât de PSD, cât şi de PNL, pentru a prelua puterea în România. Pe de altă parte, din partea PNL sunt semne clare că ar dori îndepărtarea formaţiunii USR-PLUS de la guvernare, astfel liberalii vor putea guverna singuri.

Deşi pare paradoxal, PNL mizează pe PSD, pentru a guverna minoritar, după ce „pupat toţi piaţa endependenţi“. Deopotrivă de interesat, PSD ar face front comun cu PNL, pentru a îndepărta USR-PLUS de actul guvernării. Invitaţia recentă a lui Arafat la şedinţa PNL s-a vrut a fi o dovadă că acest partid este sincer arunci când se miră ca tuta în târg de cât de prost este condusă România în plină pandemie şi că singurul care merită să fie tras la răspundere este Arafat, acesta nefiind aliniat politic.

În ultima săptămână din martie, timp de patru zile au avut loc proteste în 71 de oraşe ale României, ocazie cu care s-a strigat masiv „Jos Arafat!“, cerându-i-se şi demisia. Nimeni nu a cerut demisia şefului lui Raed Arafat, care este ministrul de Interne, Lucian Bode, considerat de liberali ca ministrul jolly joker, dar pe care protestatarii l-au ignorat total. A fost ignorat şi premierul Florin Cîţu, care e şeful Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, din care face parte şi şeful DSU, Raed Arafat.

După mintea liberalilor, premierul Cîţu merită toată compasiunea şi nu oprobiul public, atât pentru că reuşeşte să conducă un guvern susţinut de coaliţia a patru partide, dar şi pentru că este obligat să execute ordinele date de Arafat. Chiar dacă ordinele lui Arafat nu sunt susţinute de vreo lege, sau nu sunt publicate în Monitorul Oficial, după cum declară Avocatul Poporului. Graţie preşedintelui Iohannis, am ajuns să trăim într-o Românie anormală, în care guvernul impune ca legile că se subordoneze unor ordine ale unui secretar de stat, şi nu invers. Într-o astfel de Românie, viziunea lui Klaus Iohannis este contrară viziunii premierului Cîţu. După Iohannis, pandemia a fost contracarată cu succes şi aceasta este meritul exclusiv al lui Orban şi Cîţu, Arafat neavând parte la acest merit. După Cîţu, responsabilitatea ar trebui să coboare la nivelul acarului Arafat.

În consecinţă, Iohannis nu-i înţelege nici pe guvernanţi şi nici pe protestatari, chiar dacă aceştia din urmă îi strigă peste gard la Cotroceni, destul de explicit, să-şi dea demisia odată cu Arafat. Liberalii nu şi-l asumă pe Arafat, lăsându-l pradă protestatarilor, care trebuie să rămână convinşi că guvernul este condus de un secretar de stat omnipotent, în timp ce Cîţu face doar figuraţie şi împrumuturi pe la bănci, dacă vede că banii promişi de Iohannis s- au pierdut pe drumul dintre Bruxelles şi Bucureşti. Liberalii se dezic de Arafat, nerămânându-le decât să iasă în stradă alături de protestatari şi de Şoşoacă, dar nu renunţă la el. Îl ţin pe Arafat mai departe în guvern, în vitrina de la stradă, pentru ca lumea să aibă pe cine înjura. În stradă, protestatarii au scandat împotriva măsurilor neghioabe luate de guvern, dar aceştia se încăpăţânează să ceară demisia lui Arafat. Ba mai mult, îi ard acestuia şi portretele în piaţă. Au loc şi scene de violenţă şi devastări, ca la mai toate „protestele paşnice“.

Violenţe care l-au determinat pe liderul USR, Dan Barna, să-i numească pe protestatari „terorişti şi fascişti“. Oare ce diferenţă o fi între „golanii şi legionarii“ din Piaţa Universităţii, numiţi de Ion Iliescu în 1990 şi „teroriştii şi fasciştii“ din Piaţa Unirii, numiţi de Dan Barna acum, în 2021?. Totul să se rezume la doar diferenţa dintre Iliescu şi Barna? Singura scuză la adresa guvernării de dreapta, pe care pupincuriştii consideră că s-ar justifica, este doar lipsa de comunicare, că în rest guvernul conduce bine ţara, iar protestatarii fac doar mişcare ca să se mai dezmorţească de atâta stat în casă. Că Guvernul nu comunică, pentru că nu are ce comunica, este mai greu de văzut de către susţinătorii acestuia. Trebuie văzut însă Raed Arafat, acest nou interpret al memorabilului acar Păun.

Lipsa de comunicare a Guvernului justifică doar lipsa transparenţei promise în campanie

Anul 2020 a fost încheiat de guvernarea de dreapta cu un împrumut de 11 miliarde de euro, la dobânzi foarte ridicate. Şi împrumutul, şi dobânzile reprezintă un nou record pentru România. Recent a ieşit la iveală un nou record, Guvernul Cîţu s-a mai împrumutat cu aproape trei miliarde de euro. Odată cu împrumutul istoric, acest guvern a confiscat şi dreptul românilor de a şti pe ce s-au cheltuit aceşti bani. Guvernul ne-a anunţat doar candid că avem dreptul să ştim că vom restitui acest împrumut din buzunarele noastre. Singura justificare a guvernanţilor constă în suspiciunea că, din aceste împrumuturi, s-ar fi cârpit „greaua moştenire“, sub care s-ar ascunde „găurile negre lăsate de guvernările PSD în perioada anilor 2017 – 2019“.

Ce se încăpăţânează să nu înţeleagă aceşti guvernanţi este faptul că o suspiciune nu poate fi înghiţită pe nemestecate şi digerată ca fapt real. E obligatoriu să ni se explice, cu subiect şi predicat, care sunt acele găuri negre pesediste şi cât de adânci erau. Explicaţii la care avem dreptul, în virtutea transparenţei pe care liberalii şi useriştii ne-au promis-o în campania electorală, acompaniaţi cu fanfara mare. Astfel, acum PSD ar fi fost obligat fie să justifice provenienţa găurilor negre, fie să demonstreze că actualii guvernanţi mint, iar populaţia să aibă dreptul de a trage propriile concluzii, nu cele induse. Corigenţi la materia „transparenţei decizionale“, actualii guvernanţi sperau că o să ne ieşim din minţi de fericire, la ştirea că România va primi de la UE şi un împrumut de 30 de miliarde de euro, nu se ştie pentru ce rezilienţă.

Noroc cu Comisia Europeană, care l-a întors din drum pe Cîţu, trimiţându-l acasă să rescrie compunerea despre Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), pentru a-l face mai transparent şi totodată mai concret. Ca să afle şi UE, dar şi românii, ce găuri negre mai vor să acopere guvernanţii noştri cu aceste noi tranşe de împrumuturi, pe care nu le vom putea restitui, neam de neamul nostru. Ne amintim că regimul Ceauşescu nu a avut de returnat decât un împrumut de 11 miliarde de dolari şi încă ne mai resimţim după privaţiunile suportate în ultimii 10 ani, pentru care a trebuit să-l împuşcăm.

Prostia a fost că l-am împuşcat abia după ce am plătit toate datoriile, nu înainte. Sperăm ca istoria să nu se repete. Cu Planul acesta de Redresare şi Rezilienţă, altă gogoriţă, izvorâtă din bezna lipsei de transparenţă, care nu face obiectul unei dezbateri parlamentare, ca să nu i se afle dedesubturile. În primul rând, guvernanţii nu fac nici un efort în a ne explica ce trebuie să înţelegem prin „Rezilienţă“ şi ce conţine ea. Până atunci, ştim că „Rezilienţa“ e doar un termen de rezonanţă tehnică, folosit de Guvernul Cîţu ca figură de stil. Înţelegem astfel că întreaga politică a guvernării de dreapta se va limita doar la figuri de stil. Acest PNRR e doar imaginea clară a unei cacialmale cu care Klaus Iohannis a venit de la Bruxelles să ne prostească.

Cu această cacialma se laudă premierul Cîţu că „este pentru prima oară în 100 de ani, când România are un aşa de mare plan investiţional“. Plan pe care dioptriile lui Cîţu îl văd monstruos de mare, mult mai mare decât Planul Marshall. Plan pe care Cîţu ni-l promite pe bani pe care nu-i are, dar sunt ca Fata Morgana, proiecţia celor 80 de miliarde de euro, visate de Klaus Iohannis, pe când acesta traversa deşertul promisiunilor europene.

Citește știrea

Actualitate

Cronica pisălogului: Vacanţa parlamentară sau „scenarită“

Știre publicată în urmă cu

în data de

În urmă cu 21 de ani, Constantin Bîrjoveanu (1934-2000), scriitor, pictor, caricaturist, deltaplanist şi vorbitor de esperanto dădea viaţă nemuritoarelor tablete umoristice publicate în hebdomadarul vremii, Gazeta de Roman. Ele au fost adunate apoi în volumul „Cronica pisălogului“, după moartea acestuia. Schiţele umoristice se dovedesc a fi de o mare actualitate şi savoare şi astăzi. În numărul de azi vom republica o asemenea „bijuterie“, care ironizează lumea politică a vremii, cu toate tarele ei: traseism, aranjamente, trădări, interese transpartinice, etc.

Aşadar, peste vreo două luni şi jumătate, mai exact în 27 septembrie, din nou cu toţii la vot. Desigur, faptul nu mai constituie o noutate; mass-media consemnînd evenimentul la timpul potrivit. Interesele diferitelor forţe angajate în stabilirea acestei date (preşedinte, prim-ministru, partide politice, chiar şi sindicate) nu puteau fi în consens.

Să vedem de ce: pe de o parte primul ministru ar fi dorit alegerile cît mai curînd, atît pentru a asigura o credibilitate cît mai mare în exterior, din punct de vedere al stabilităţii politice, cît şi pentru derularea normală a creditelor financiare externe, condiţionate de data alegerilor. În acest demers premierul român a avut sprijin şi din partea sindicatelor. Tot primul ministru avea şi motive personale: în primul rînd să scape de greaua povară a guvernării unei ţări cu probleme extrem de complexe şi în al doilea rînd oferta FMI-ului.

În sfîrşit… vom vedea la toamnă pe ce potecă o va apuca domnul Stolojan. În ce priveşte partidele, ele nu erau deloc pregătite pentru alegeri în vară, chiar dacă unele au susţinut, sus şi tare, că doresc alegeri la data aceea. Cum se explică altfel procedura de votare (secretă)? E clar pentru toată lumea că nici opoziţia nu era pregătită, dată fiind disputa dintre PNL şi restul Convenţiei Democratice.

Cît despre FSN ce să mai vorbim? Dar certurile la vîrf, din „aripioara“ PNL-ului, soldate cu excluderi, demisii, cu acuzările de „scenăriţă“ la adresa unor personalităţi (Iliescu – Cîmpeanu) dirijate de „agenturi străine?!“. Vezi, Doamne, scenariul a fost „stricat“ de vreo trei partide („Opoziţia“ adevărată, deh!): PNL-aripa tînără, FSN-ul lui Roman şi PAC-ul lui Manolescu. Pînă la toamnă apele se vor limpezi?! Curînd va începe vacanţa parlamentară pentru „aleşii“ noştri (din Duminica Orbului). Cîţi dintre ei vor rezista valului?

N.R.: Rubrică susţinută de Biroul parlamentar al senatorului PNL, Eugen Ţapu

Citește știrea

Actualitate

La Neamţ, din războiul PSD cu PNL, pe tema ,,configuraţiei politice”, au de pierdut doar nemţenii

Știre publicată în urmă cu

în data de

La nivelul judeţului, Consiliul Judeţean a fost şi este dominat, de multă vreme, de stânga pesedistă, care a funcţionat având ca proptele ocazionale trei partide de buzunar, ALDE, PMP şi PRO România, care au rămas la uşa Parlamentului, pe dinafară. În toată perioada, pe post de opoziţie au figurat PDL şi USR, cu sau fără PLUS.

În schimb, la Piatra Neamţ, Consiliul Municipal a fost şi este dominat, de mult mai multă vreme, de dreapta liberală, proptită ocazional de USR-PLUS, dar şi de partidele de buzunar de mai sus, care joacă rolul românului imparţial.

La municipiu, rolul opoziţiei este jucat de PSD ,care s-a antrenat de mulţi ani pe acest post, ca să nu-şi iasă din mână. În administraţie, atât la judeţ cât şi la municipiu, dominaţia stângii sau a dreptei, după caz, are vechime mare, dar constatăm că efectele acestor dominaţii sunt identice, în ce priveşte prăbuşirea industriei şi pierderea locurilor de muncă, care au căzut după acelaşi grafic, dovedind că stânga nu este mai brează ca dreapta, şi nici invers.

Totuşi ,în Piatra Neamţ, liberalii au pus ceva în locul industriei pierdute, încercând să compenseze pierderea acesteia. În locul multelor obiective industriale dispărute, au apărut mult mai multe supermarketuri, pentru a avea pietrenii unde să-şi cheltuiască veniturile pierdute. În plus, pentru a-şi ocupa excedentul de timp liber cu ceva, pietrenii se pot plimba, de la Gară pe Cozla, cu o Telegondolă, realizată la preţul uneia din Mont Blanc, la care s-au adăugat şi dependinţe, proiectate să reziste cât mai mult timp stând nefuncţionale, performanţă demnă de Guinness Book.

Pe de altă parte, la nivel de judeţ, pesediştii au reuşit să doteze satele cu săli de sport şi cu stadioane, în care pensionarii CAP să aibă unde îşi reface forţele, între două praşile.

Prăduiala în banii publici a fost gestionată atât de stânga, cât mai ales de dreapta, pentru care DNA a făcut scurtă la mână, scriind la dosare penale şi împărţind ani grei de puşcărie. Indiferent dacă prăduiala s-a realizat în scop electoral sau în scop personal, aceasta a golit buzunarele nemţenilor, nu ale politicienilor. După dosarele DNA, în prăduială a excelat dreapta de la Piatra Neamţ, care a ajuns astfel municipiu de top, imediat, după Bucureşti, în ce priveşte amploarea excrocheriilor şi ponderea persoanelor de la vârf implicate.

Recent, opoziţia din Consiliul Judeţean, recte PNL şi USR-PLUS, a sesizat prefectului liberal, că PSD-ul dominant nu respectă ,,configuraţia politică”, numind reprezentanţi în consiliile de administraţie ale unor unităţi din subordine, doar dintre consilierii judeţeni majoritari, lăsând consilierii opoziţiei cu ochii în soare şi fără stipendii. Ajungi să te întrebi, ce i-a trecut prin cap stângii, să-i facă dreptei un aşa afront? Pentru cei care privesc scena politică nemţeană cu ambii ochi, nu numai cu stângul sau cu dreptul, răspunsul la întrebare, uşor deductibil, este cuprins într-o altă întrebare. Nu cumva PSD a procedat aşa, ca replică la ce i-a făcut PNL în Consiliul municipal, în februarie 2021?

La acea dată, primarul Andrei Carabelea, pentru a-şi conserva o majoritate în consiliul municipal, a forţat acordarea celor două funcţii de viceprimar, la două partide nereprezentative, care aveau doar doi, respectiv, trei consilieri, lăsând PSD-ul cu ochii în soare, deşi acesta avea cinci consilieri.

Paradoxal sau nu, numirea celor doi viceprimari s-a realizat tot prin încălcarea aceluiaşi principiu, cel al ,,configuraţiei politice”, practică pe care PSD a sesizat-o la rândul său prefectului. Rezultatul a fost că prefectul i-a suspendat din funcţie pe cei doi viceprimari, lăsându-l pe Andrei Carabelea să se descurce pe căi ceva mai legale. Acum, cei doi foşti viceprimari ocupă funcţii de consilieri onorifici ai primarului, un fel de cimitir al elefanţilor tineri, neajunşi la o anumită maturitate.

Desigur încălcarea principiului privind respectarea ,,configuraţiei politice” este o mare mizerie făcută unor nemţeni, atât de către stânga, cât şi de către dreapta, pentru că acestora li se anulează astfel dreptul de a fi reprezentaţi în forurile administraţiei judeţene sau locale.

Nerespectarea principiului ,,configuraţiei politice” este şi una din modalităţile prin care ajung să facă carieră pe funcţii fel de fel de neaveniţi, pe care îi recomandă doar statutul de nepoţi, secretare, amante, excroci, incompetenţi loiali, aroganţi sau creditori de campanie electorală.

Guvernarea României, cu încălcarea principiului ,,configuraţiei politice”, a fost politica de căpătâi a preşedintelui Iohannis, în cel de al doilea mandat al său. În Neamţ, atât stânga, cât şi dreapta, copiindu-l pe Iohannis, se coboară prea mult, dând astfel dovadă că nu le pasă nici de principiile etice şi nici de cele creştine, dacă ar fi să ne rezumăm doar la cele zece porunci.

Primarul Andrei Carabelea rupe tăcerea şi dezvăluie dezastrul lăsat de primarii anteriori

Primarul liberal al Pietrei Neamţului, Andrei Carabelea, s-a simţit recent obligat, să recunoască public, că starea infrastructurii acestui municipiu, este departe de a fi la înălţimea exigenţelor unui oraş care se vrea european.

Acesta recunoaşte că ,,sunt zone întregi care au fost lăsate fără utilităţi, fără asfalt”. Recunoaşte de asemenea că este siderat de calitatea proastă a lucrărilor realizate în ultimii ani, întrebându-se retoric ,,cu ce fel de ingineri s-a lucrat până acum?”

Există mai multe explicaţii, de care primarul liberal se fereşte să le facă publice, ca dracul de tămâie. În primul rând, deşi ştie că predecesorii domniei sale au fost tot nişte primari de sorginte liberală, primarul Carabelea refuză să-i critice public, pentru a nu deranja familia. Ar fi fost mult mai combativ primarul nostru, dacă foştii primari ar fi fost de la PSD.

În al doilea rând, primarul recunoaşte că Planul de Mobilitate Urbană (PMU), aprobat în Consiliul Local, cu mai mulţi ani în urmă, nu a prea fost pus în aplicare din lipsă de fonduri. Lipsa de fonduri se datorează ,,grelei moşteniri” lăsată de primarii liberali de dinaintea sa, care au realizat împrumuturi înrobitoare la bănci, greu de plătit şi de către următorii patru sau cinci primari, care la rândul lor vor trebui să justifice ,,greaua moştenire”. Pietrenii sunt condamnaţi pentru mulţi ani de acum încolo să strângă cureaua pentru a scăpa de datoriile lăsate moştenire de către primarii liberali.

Din toate lamentaţiile domnului primar, se poate sesiza cu uşurinţă că acesta este marcat de frustrarea că nu poate pasa pisica, prin sintagma de sorginte liberală, privind ,,greaua moştenire pesedistă”, în cazul municipiului pe care îl păstoreşte.

Citește știrea

Trending