De ce fug din învãtãmînt?

• marti, 18 aprilie, nouã dascãli au obtinut plecarea în concediu fãrã platã • este posibil ca acestia sã-si fi gãsit locuri de muncã în strãinãtate, nemultumiti fiind de salariile din învãtãmînt • anul trecut, aproape 200 de cadre didactice au renuntat la catedre •

Numãrul cadrelor didactice care solicitã concediu fãrã platã, renuntînd la catedrã, este în crestere. Conform statutului personalului didactic, titularii pot beneficia de concediu fãrã platã pe o perioadã de maxim un an. „Consiliul de Administratie al Inspectoratului Scolar Neamt a aprobat astãzi (marti, 18 aprilie – n.r.) nouã cereri de concediu fãrã platã si una de concediu cu platã pentru sustinerea tezei de doctorat. Concediile fãrã platã, care se întind din aprilie 2006 si pînã în 2007, au fost cerute de diferite cadre didactice din judet – profesori, maistri – în interes personal“, a declarat profesor Mariana Rosanu, purtãtorul de cuvînt al Inspectoratului Scolar al Judetului. „Interesul personal“ nu exclude, însã, plecarea dascãlilor spre domenii mai bine plãtite, subfinantarea învãtãmîntului arãtîndu-si din ce în ce mai mult efectele nedorite. Anul trecut, de exemplu, îngrãmãditi de lipsuri, 143 de profesori titulari din judetul Neamt au renuntat la a preda. Din totalul acestora, doar 4 au solicitat concediu plãtit pentru sustinerea tezei de doctorat, altii 9 preferînd sã pãrãseascã definitiv sistemul, prin depunerea demisiilor. Însã, numãrul dascãlilor care renuntã la muncã este mult mai mare, dat fiind cã Inspectoratul Scolar înregistreazã numai cererile titularilor care pleacã din sistem. Judetul Neamt a traversat, destul de recent, perioade în care, zilnic, cel putin doi dascãli renuntau sã mai munceascã la catedrã, plecînd în concedii fãrã platã sau de studii, prin pensionare anticipatã sau demisie. Chiar si renuntãrile temporare la catedre, pentru concediile de crestere a copilului, sau cele fãrã platã, pentru plecãrile la muncã în strãinãtate, au legãturã, de cele mai multe ori, cu salariile mici. Debutantii sînt primii care pãrãsesc sistemul, nemultumiti de politica salarialã defectuoasã din învãtãmînt. O lunã de muncã în Spania, de exemplu, chiar si la cules de cãpsuni, echivaleazã aproape cu 4-5 salarii ale unui unui cadru didactic debutant. În plus, cum rareori pot prinde un post în scolile urbane, tinerii profesori sînt abonati siguri la navetã, fãrã ca sã le fie decontate cheltuielile cu transportul. Costul unui abonament lunar poate depãsi un milion de lei, bani pe care dascãlii navetisti îi scot din propriul buzunar. Descurajati de lefurile de mizerie, tinerii absolventi de învãtãmînt superior nu mai opteazã de mult pentru o carierã didacticã. Cei mai multi profesori îsi iau concediu fãrã platã pentru a pleca la muncã în strãinãtate. În schimb, tinerele învãtãtoare si educatoare, care pot cîstiga cel mult 4-5 milioane lei lunar, se orienteazã, în ultimii ani, spre concediile de crestere a copiilor. Dacã mai sînt si sotii de preot, mai ales în mediul rural, fac doi sau trei copii si pot sã rãmînã în concediu si 4 sau 6 ani. Toate acestea au condus la cresterea mediei de vîrstã a titularilor, absolventii devenind o „pasãre rarã“ la concursurile de titularizare. În multe din scolile nemtene, media de vîrstã depãseste 50 de ani.