Contactează-ne

Actualitate

De-ale Covidului: cu…? sau de…?

Știre publicată în urmă cu

în data de

Să stăm strâmb şi să judecăm drept, pentru că invers ne dăm
în petec cu vârf şi îndesat. Pe bune, ne merităm soarta şi situaţia în
care am ajuns. Nu fiindcă a suflat un aer arctic peste noi, ori că
virusul nostru e mai afurisit şi mai încornorat ca al altora, ci pentru
simplul motiv (printre atâtea şi atâtea altele), că nu-şi vede fiecare
de treaba lui şi nu-i lasă nici pe ceilalţi să facă ce trebuie.

Exemple? Cu duiumul.

La începutul epidemiei, când specialiştii s-au apucat de
treabă şi au fost lăsaţi să-şi facă meseria, măsurile implementate s-
au dovedit bine gândite şi eficiente, fără pretenţia unui model
românesc de folos şi altora. Ne-am aflat într-o situaţie bună, în
comparaţie cu alte state cu pretenţii, care şi-au recunoscut erorile
iniţiale. Numai că ele au învăţat din propriile greşeli şi le-au corectat,
în vreme ce noi alergăm în permanenţă să le comitem.

Din păcate, vechile racile autohtone au început să-şi arate
roadele, susţinute, exploatate şi proferate de lătrătorii de ocazie,
care nu au nici în clin, nici în mânecă cu realitatea şi care n-au făcut
nimic şi niciodată pentru alţii. Cine a vrut şi cine nu, fără o minimă
pregătire sau documentare, şi-a dat drumul la glas la scenă
deschisă, în spaţiul public, la care oamenii sunt extrem de sensibili.
Rezultatul?

Instaurarea unui climat de neîncredere absolută în toate
instituţiile statului şi, mai grav, în profesioniştii care şi-au pus viaţa şi
sănătatea în slujba celorlalţi. Tuturor li s-au pus pe seamă interese
ascunse, maşinaţii, conspiraţii, acţiuni de genocid comandat etc.
Când au intervenit şi condimentele cu iz politic (doar suntem în an
electoral), lucrurile s-au dat peste cap şi toată situaţia ţinută sub
control o bună bucată de vreme, s-a degradat. Am ajuns (se putea
altfel ?) în fruntea/coada Europei, la toate statisticile negative şi
nedorite, cu o creştere exponenţială a numărului de îmbolnăviri şi
izolaţi de restul Europei şi de toată lumea. Nu a greşit cel ce a vorbit
de „ciuma“ Europei.

Oricum am întoarce lucrurile, nu este deloc greu de presupus
că vom ajunge din nou la starea de urgenţă. Explozia de cazuri noi
din momentul comunicării măsurilor de relaxare şi în mod deosebit
după plăcinta CCR cu neconstituţionalitatea internării, carantinării şi
izolării persoanelor COVID pozitiv este mai mult decât grăitoare.
Sub umbrela respectării Constituţiei, mii şi mii de persoane bolnave,
cu potenţial major de contaminare a altor cetăţeni au reintrat în
spaţiul public. Aidoma miilor de infractori lăsaţi în libertate. CCR nu
este o instituţie oarecare, o creaţie întâmplătoare, ci un organism
de elită, cu reprezentanţi unul şi unul. Cred că s-a grăbit, consfinţind
existenţa unui vid legislativ. Dacă un asemenea vid era real, de ce
nu l-au sesizat decât când ne-am aflat pe marginea prăpastiei?
Cum a funcţionat societatea românească până acum sub umbrela
CCR? Nu cumva legile există de multă vreme şi trebuiau doar
identificate şi aplicate? Cum Dumnezeu de sunt în perfect acord cu
Constituţia atâtea lucruri anapoda din societatea noastră, începând
cu pensiile şi salariile nesimţite plătite din acelaşi buzunar cu cele
de mizerie, şi până la averile nejustificate dovedite din hoţii şi
şmecherii care rămân la beneficiari şi care creează o falie colosală
între cetăţenii – egali – ai ţării?

Hopaaa! Iată şi un politician reşapat, care în loc să-şi plângă
neghiobia şi să-şi tragă palme pentru decăderea din funcţia de al
doilea om din Stat, îşi înscrie în palmares, pe lângă căsniciile
eşuate, părerea originală (nesolicitată de nimeni de altfel), că noua
lege a carantinării şi izolării votată de Senat este „dubioasă“ şi un
„talmeş balmeş“. Ba, mai mult, declară că „internarea forţată chiar şi
pentru 5 minute este lipsire de libertate. Este arest!“. Măi să fie! Ce
minte sclipitoare! Cum de nu a devenit ministru al Sănătăţii până
acum?

De când medicina a depăşit stadiul empiric, oamenii bolnavi au avut
latitudinea să-şi aleagă locul în care să-şi trateze suferinţele: acasă
ori în spital. Cu o singură excepţie, perfect motivată: bolile
contagioase, respectiv cele care pot fi transmise de la individul
bolnav la alţii sănătoşi şi care se tratează numai în condiţii de
izolare, în secţii de spital special create şi sub supravegherea unor
specialişti dedicaţi acestui tip de boli. Aici nu mai încap
aproximările. Mai ales în cazul COVID, marcat de un indice major
de contagiune, cu evoluţie absolut imprevizibilă, despre care nu
ştim prea multe lucruri şi pentru care nu avem un tratament.

Nu este deloc tonică imaginea şirului de salvări care-şi
aşteaptă rândul la intrarea Spitalului „Matei Balş“, pentru a interna
noi bolnavi identificaţi sau a-i aduce înapoi pe cei care au semnat
plecarea la domiciliu, contrar avizului medical.

Marii comentatori ai zilei, în loc să se documenteze, dau
drumul în spaţiul public unor interpretări hazardate, în căutarea
potenţialilor vinovaţi. În opinia mea, în afara faptului că fiecare
dintre noi are partea lui de vină, care ţine de dezordinea noastră
ancestrală şi de credinţa că dracul nu este chiar aşa de negru cum
pare, pe care o adoptăm cu multă uşurinţă, mai importante sunt
eforturile de a găsi soluţii pentru ieşirea din această stare de criză
severă, cu potenţial agravant.

Bâlbele Senatului, ca să nu spun beţele-n roate puse de unii
cu bună intenţie, nu au făcut decât să întârzie adoptarea unor
măsuri necesare şi binevenite şi, ca urmare, agravarea stării de
fapt.

S-a bătut monedă de toate felurile pe supradimensionarea
spaţiilor rezervate COVID, pe multitudinea paturilor care stau
degeaba, s-au căutat peste tot numai şi numai dedesubturi şi
interese, ca să numai vorbim de corul netrebnicilor de toate soiurile
şi culorile care neagă însăşi existenţa bolii, soldate cu sute de mii
de morţi în întreaga lume. Iată că am ajuns în situaţia că nu mai
avem suficiente paturi pentru bolnavi, că oamenii au obosit şi, mai
ales, că numărul bolnavilor din rândul medicilor şi al celuilalt
personal de asistenţă şi îngrijire a crescut în mod alarmant. Nu mai
facem faţă avalanşei de bolnavi, secţiile de terapie intensivă nu mai
au capacitatea de a acorda o asistenţă calificată şi, aşa cum se
plângea o doctoriţă, se ia oxigenul de la un bolnav şi se trece la un
altul mai grav.

Calculele cele mai simple prognozează pentru perioada care
urmează o înmulţire exponenţială a numărului de cazuri noi şi
necesitatea de a reveni la starea de urgenţă inţială.

Din păcate, premierul şi guvernul s-au dovedit ezitanţi,
nesiguri şi incoerenţi, au revenit cu prea multă uşurinţă asupra
propriilor decizii, mai preocupaţi de înscăunarea şi demiterea unor
demnitari. Cred că era de datoria preşedinţiei şi a oamenilor politici
să-i trezească la realitate, să-i cheme să meargă mai departe în
restabilirea ordinii şi cu înăsprirea sancţiunilor de toate genurile. Nu
este un secret, românul nu înţelege de vorbă bună (n-a înţeles
niciodată), nu-şi cunoaşte interesele (nu le-a cunoscut niciodată) şi
când se întâmplă necazurile, în cea mai mare parte din cauza
propriei sale neghiobii, se consolează: asta e ! Poţi să-i turui zi şi
noapte despre măsurile simple pe care trebuie să le respecte. În
zadar ! El îşi vede de grătarul lui, de horele şi manelele pe care le
ţopăie ziua şi noaptea, ca să nu mai vorbesc de necesitatea
absolută de a-şi petrece concediul, cu copii cu tot, în Grecia.

Se discută pe toate canalele şi pe toate căile şi se încearcă să
se tranşeze cauza exactă a deceselor: de COVID sau cu COVID?
Moartea s-a produs din cauza leziunilor determinate de virus sau a
altor suferinţe existente peste care s-a suprapus COVID-ul? Sigur,
efectiv, un răspuns precis pierde din valoare, din moment ce
pacientul a murit. Dar există o logică elementară: dacă nu
intervenea COVID, infarctul sau altă afecţiune nu s-ar fi agravat.
Din moment ce pe certificatul de deces figurează, în afara cauzei
principale, şi infecţia COVID, orice comentariu devine de prisos.

Am urmărit într-o seară la TV o somitate de ocazie, făcând
spume la gură pentru neefectuarea necropsiilor, enunţând scenarii
abracadabrante. Ar fi fost suficient ca unul dintre cei din platou să o
fi invitat pe distinsa contestatară să realizeze cu mânuţa ei
(înmănuşată, bineînţeles) o asemenea manevră. Sigur că ar sărit de
o poştă în sus şi ar fi spus că nu este de meserie. În realitate,
nimeni nu a interzis această practică. Dar ea este extrem de
riscantă la un decedat COVID. Toate secreţiile şi lichidele lipsite de
viaţă sunt extrem de contagioase şi pentru cel care o practică,
pentru celălalt personal şi pentru mediul local. De aceea se
sigilează sicriile şi se renunţă la ritualul de înmormântare. De altfel,
sunt absolut convins că dacă distinsa contestatară ar fi portdrapelul
unui ONG care se ridică împotriva necropsiilor, ar fi la fel de vocală,
denunţând practica barbară şi degradantă. Îmi pare rău că
profesorul Beliş, o somitate incontestabilă a medicinii legale
româneşti, deşi a pledat pentru riscul îmbolnăvirii cu COVID, nu a
fost suficient de tranşant privitor la relevanţa necropsiilor.

Din nefericire, starea foarte gravă nu ne priveşte numai pe
noi, afectează întreaga omenire, încă bâjbâim în cunoaşterea
COVID. Dacă majoritatea ţărilor au o economie care le permite
supravieţuirea pe durată mai lungă, starea noastră economică se
dovedeşte precară şi nu văd ppuncetel de sprijin pe care ne bizuim.
Cu subvenţiile acordate de UE, cu care unii se laudă, nu putem
ajunge prea departe.

Poate că nu ar fi rău să pledăm pentru mai multă înţelepciune
şi ordine, să lăsăm profesioniştii să-şi facă meseria şi să-i privim cu
mai multă deferenţă şi îngrijorare dincolo de vârful nasului, spre cei
de lângă noi.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Coronavirus: Naţional – 1.438 cazuri noi. Neamţ – 38 cazuri noi

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

n în Neamţ în total au fost confirmate 3.107 cazuri

Până pe 27 septembrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 122.673 de  cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).

98.607 pacienți au fost declarați vindecați.

În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 1.438 de cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.

Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 346 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.

Până astăzi, 4.718 persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.

În intervalul 26.09.2020 (10:00) – 27.09.2020 (10:00) au fost înregistrate 31 de decese (21 bărbați și 10 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus, internați în spitalele din Alba, Bacău, Bihor, Botoșani, Brăila, Brașov, Caraș-Severin, Dâmbovița, Dolj, Galați, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Maramureș, Neamț, Olt, Prahova, Teleorman, Timiș, Vaslui și București.

Dintre acestea, 1 deces a fost înregistrat la categoria de vârstă 40-49 de ani, 2 decese la categoria de vârstă 50-59 de ani, 11 decese la categoria de vârstă 60-69 ani, 7 decese la categoria de vârstă 70-79 ani și 10 decese la categoria de peste 80 de ani.

Toate decesele înregistrate sunt ale unor pacienți care au prezentat comorbidități.

În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 7.408. Dintre acestea, 535 sunt internate la ATI.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 2.366.178 de teste. Dintre acestea 13.528 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 7.909 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 5.619 la cerere.

Pe teritoriul României, 10.058 de persoane confirmate cu infecție cu noul coronavirus sunt în izolare la domiciliu, iar 7.200 de  persoane se află în izolare instituționalizată. De asemenea,  24.602 persoane se află în carantină la domiciliu, iar în carantină instituționalizată se află 179 de persoane.

În ultimele 24 de ore, au fost înregistrate 961 de apeluri la numărul unic de urgență 112.

Ca urmare a încălcării prevederilor Legii nr. 55 din 15.05.2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, polițiștii și jandarmii au aplicat, în ultimele de 24 de ore 279 de sancţiuni contravenţionale, în valoare de 59.290 de lei.

Reamintim cetățenilor că Ministerul Afacerilor Interne a operaționalizat, începând cu data de 04.07.2020, o linie TELVERDE (0800800165) la care pot fi sesizate încălcări ale normelor de protecție sanitară.

Apelurile sunt preluate de un dispecerat, în sistem integrat, și repartizate structurilor teritoriale pentru verificarea aspectelor sesizate.

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 6.693 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus): 1.917 în Italia, 1.253 în Spania, 124 în Franța, 2.935 în Germania, 159 în Marea Britanie, 28 în Olanda, 2 în Namibia, 4 în SUA,  119 în Austria, 20 în Belgia, 6 în Japonia, 2 în Indonezia, 2 în Elveția, 3 în Turcia, 2 în Islanda, 2 în Belarus, 93 în Grecia, 5 în Cipru, 2 în India, 2 în Ucraina  și câte unul  în Argentina, Tunisia, Irlanda, Luxemburg, Emiratele Arabe Unite, Malta, Brazilia, Bulgaria, Kazakhstan, Suedia, Republica Congo, Ungaria și Qatar. De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 126 de cetățeni români aflați în străinătate, 31 în Italia, 19 în Franța, 43 în Marea Britanie, 11 în Spania, 14 în Germania, 2 în Belgia, unul în Suedia, unul în Elveția, unul în SUA, unul în Brazilia, unul în Republica Congo și unul în Grecia, au decedat.

Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 428 au fost declarați vindecați: 308 în Germania, 90 în Grecia, 18 în Franța, 6 în Japonia, 2 în Indonezia, 2 în Namibia, unul în Luxemburg și unul în Tunisia.

Citește știrea

Actualitate

Faptul divers

Știre publicată în urmă cu

în data de

Vă mai aduceţi aminte de „Faptul divers“, rubrică a „Scânteii“,
oficiosul Partidului? Ocupa o coloană întreagă, era inteligent
redactată şi, în câteva rânduri, era relatat un eveniment mai
deochiat, mai ieşit din comun, petrecut în ţară. Era singura rubrică
pe care o citeam, ba uneori, o gustam.

Interesantă în desfăşurare şi
inedită în esenţă, mai rupea ceva din monotonia paginilor şi a
osanalelor adresate geniilor noastre carpatine. În rest… Operasem
un bolnav: apendicită cu peritonită gravă. Omul se prezentase
târziu, în stare proastă, încât nu ne-a fost prea uşor să-l aducem la
liman. Tată a trei copii, locuind aproape de oraş şi şofer pe
deasupra, nu înţelegeam neglijenţa de care dăduse dovadă şi
întârzierea cu care venise în spital, punându-şi viaţa în pericol.
După ce bolnavul a început a merge spre bine, m-am apropiat mai
mult de el, încercând să pătrund motivele unei astfel de delăsări şi
să-i fac cuvenita educaţie sanitară, de care era total lipsit.

Tema,
bine cunoscută: Prezentaţi-vă la medic de la primele semne de
boală! Privind lucrurile mai de aproape, bolnavul şi suferinţa sa
aveau o istorie inedită: era angajat al Ministerului Petrolului şi
Minelor, lucra pe o autofrigorifică de produse alimentare şi când
boala începuse, se afla departe de casă, transportând ouă undeva
prin judeţul Dolj; a descărcat marfa, dar a fost încărcat cu peşte
pentru Vaslui; dreptu-i, la trecerea prin Bucureşti, a consultat
medicul din cabinetul reţelei sanitare a ministerului de resort, care i-
a diagnosticat boala şi i-a făcut bilet de internare urgentă pentru
operaţie; dar omul… „nu pot doamnă, ce fac cu peştele din
maşină?!?“, a plecat la destinaţie, de unde a mai încărcat nişte
păsări congelate pentru Suceava, aşa încât când a ajuns acasă,
peritonita era în plină desfăşurare şi drumul la spital nu mai putea fi
ocolit.

Se puteau spune multe lucruri despre caz dar nu şi despre
neglijenţă. Ba pot zice că am fost impresionat de conştiinciozitatea
omului, poate şi de nuanţa de eroism pe care o dovedea. Ieftin ! ar
zice unii. Da, dar era vorba de datoria faţă de instituţia care-i
hrănea, şi pe el şi pe ai săi, şi nu de obişnuita neglijenţă, praştia mă-
si!, care tindea să devină atitudine de fiece zi. Şi n-am putut rămâne
indiferent.

Omul îşi cunoştea responsabilităţile şi alesese să le
respecte, poate că ar fi fost o vorbă prea mult să spun cu preţul
vieţii, dar cu preţul suferinţei, da. Pentru că o peritonită nu e o
durere de măsele. Avea dureri, vărsa, abia se putea ţine pe picioare
şi chiar mi-a relatat episodul unei pene de cauciuc pe care a avut-o
şi pe care nu a fost în stare, pur şi simplu, să o repare. A apelat,
spre uluirea aceluia, la un şofer oprit în aceeaşi parcare.

Mi-am zis
în sinea mea că oamenii de bine n-au dispărut cu totul din ţara asta
şi că mai avem încă un viitor. Ce mai Fapt Divers trântesc eu pe
tema asta! Zis şi făcut, am prins a descoase omul, mai ales că nu
prea pricepeam cum de făcea transporturi alimentare, ca angajat al
unui minister care se ocupa de petrol şi gaze.

Omul avea să mă
lămurească: cineva, persoană importantă, plecase în străinătate să
achiziţioneze ceva echipamente specifice sectorului petrolier, de
care economia noastră era, pe drept cuvânt, mândră. Numai că
atunci când utilajele au intrat în ţară, ori că partenerii noştri
capitalişti ne-au tras în piept, ori că ceva se metamorfozase pe
drum, realitatea era una singură: douăzeci de autofrigorifice de
mare capacitate (20 de tone) pentru alimente sporeau parcul auto
al ministerului petrolului!

Cine ar fi îndrăznit să spună că achizitorul
a fost ageamiu!? Şi cum nu putea fi tras la răspundere pentru
sarcina de care se achitase în mod strălucit, rezolvarea a fost mai
mult decât logică: Ministerul Petrolului şi Minelor făcea, contra cost,
servicii de transport pentru mărfurile perisabile ale Ministerului
Agriculturii şi Industriei Alimentare. Splendid! Cine ar fi putut
contesta un asemenea grăitor şi ideal exemplu de colaborare şi
cooperare interministerială?! Cârcotaş să fii! Aşa că omul m-a
avertizat: „Lăsaţi lucrurile cum sunt, dom’ doctor! Cine ştie în ce
dandana mai intrăm, de ne pierdem pâinile, şi unul şi altul. Nu
îndreptăm noi lumea!“.

I-am dat dreptate şi am renunţat la intenţiile
mele reportericeşti. A stat mult în spital, era gata-gata să intre din
nou pe masa de operaţie pentru o ocluzie postoperatorie, oricând
posibilă dar, în cele din urmă, ne-am bucurat de vindecarea lui şi
noi, şi familia care-l aştepta. Dar… mai aveam de tras. Nu peste
multă vreme, Ministerul Petrolului fulgera o depeşă către Direcţia
Sanitară şi cerea, în termeni drastici, să se cerceteze grava
încălcare a recent promulgatelor dispoziţii, care prevedeau ca
bolnavii aparţinând ministerelor cu reţea proprie de sănătate să nu
primească concedii medicale din partea altor unităţi medicale, chiar
dacă acestea i-au îngrijit.

Ele aveau datoria să elibereze adeverinţe,
pe baza cărora unităţile proprii acordau concediile medicale.
Oricum, treabă grea şi complicată dar care mai ostoia setea
birocratică a unora. Se cerea, nimic alta, decât să se comunice
vinovaţii şi pedepsele aplicate. Ca să vezi! Am băgat-o pe mânecă
dar, din fericire, luând la puricat numita lege, doar-doar om găsi
vreo chichiţă prin care să ne spălăm obrazele de gravele vinovăţii în
care căzusem, am şi descoperit-o, perfect formulată şi cu
documentul potrivit: biletul de trimitere emis de doctoriţa petrolistă
din Bucureşti, ceea ce deriva cazul către o excepţie a legii.

Aşa că…
abaterea noastră nu mai era chiar abatere, se înscria în litera legii
şi… eram salvat. Şi eu, nu numai că le scăpasem omul dar cât îmi
dorisem să le introduc printre salariaţi un adevărat erou!
Uite aşa, rubrica Faptul Divers a pierdut o tabletă pe cinste, iar
şoferul nostru şi cu mine am rămas ce am fost dintotdeauna: nişte
anonimi!

La drept vorbind, nu-mi pare rău de dispariţia „Scânteii“, dar de
rubrica „Faptul divers“, chiar că da. Mai că aş recomanda-o tuturor
gazetelor şi revistelor tipărite ori online. Vă daţi seama de bogăţia
fără egal materiale de care dispunem şi cum ar trece ele prin sita
ironiei şi a minţii nemaipomenite a românului? Mă şi gândesc la
cum arăta un asemenea Fapt Divers dacă ar fi să luăm în seamă
accidentul nevinovat în care a fost implicat domnul ministru Bode,
asezonat cu luările de poziţie ale tuturor factorilor implicaţi sau
martori.

Preşedintele nu crede că ministrul ar trebui să demisioneze
(dacă era din PSD sigur da) şi alunecă spre necesitatea dezvoltării
infrastructurii. Premierul zice că e băiat la locul lui şi trebuie analizat
după ce face ca ministru, nu după autoturismul în care se află. Nici
domnul Bode nu e prea limpede: nu se grăbea dar moţăia, că nu se
bagă în treaba SPP-ului, că el este capul drumurilor şi şoselelor nu
al celor care circulă pe ele şi că are mai bine de un milion de
kilometri la activul permisului său. Să-mi spuneţi mie nu ştiu cum
dacă toată povestea nu se va sparge în capul motociclistului (sigur
unealtă a opoziţiei, alfel ce să caute el pe drumul ministrului?!) care
a filmat tot drumul. Să se înveţe minte!

Citește știrea

Actualitate

Revoltă la Borca, împotriva etnicilor

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

n după ce un adolescent a fost bătut cu bestialitate şi jefuit, localnicii au organizat o manifestaţie de protest n oamenii s-au săturat de comportamentul unei părţi a comunităţii de romi, care cerşesc, fură sau comit infracţiuni cu violenţă n „Sunt o teroare pentru noi toţi“, se precizează într-o postare pe Facebook n

Stare tensionată este de câteva zile în comuna Borca, acolo unde
muntenii s-au săturat de ceea ce le este dat să îndure, de mult timp,
de atitudinea unor membri ai comunităţii rome, tot mai numeroasă
pe an ce trece.

Iar o infracţiune cu violenţă, petrecută la începutul
acestei săptămâni, a determinat reacţia localnicilor, după ce un
adolescent, Damian Cârjă, a fost bătut cumplit de patru etnici, care
l-au jefuit, luându-i un telefon mobil. În urma agresiunii, victima a
ajuns desfigurată şi cu grave leziuni craniene la un spital universitar
din Iaşi.

Incidentul s-a petrecut duminică 20 septembrie şi a
determinat mobilizarea fără precedent a localnicilor, prima dată pe
reţelele de socializare, fiind creat şi un cont intitulat „Şi eu pot fu
Damian“, fiind pus la cale o acţiune de protest, dar şi de solidaritate
cu tânărul aflat acum în spital, care a avut loc joi, 24 septembrie, la
ora 13.00. Se dorea organizarea unui marş prin comună, punctul de
plecate fiind din faţa Liceului „Mihail Sadoveanu“, dar acesta nu a
fost aprobat din cauza epidemiei de COVID-19, fiind aprobată doar
o adunare, cu maxim 100 de persoane, cu respectarea măsurilor de
siguranţă.

Dar, la manifestaţie, s-au adunat mai multi săteni decât s-
a dat voie în bazarul din Borca, unii asistând de la distanţă, semn
că răbdarea oamenilor a ajuns la limită. „În urma evenimentului
neplăcut ce a avut loc în comuna Borca, am hotărât să organizăm
un marş în semn de solidaritate faţă de Damian. Punctul de plecare
e de la poarta liceului. Marşul este legal, fiind aprobat de primărie“,
spunea organizatorul, Radu Emil Constantin, pe contul lui de
Facebook.

Că nemulţumirile faţă de o parte a etnicilor, care-s
acuzaţi că cerşesc, că se comportă antisocial, fură sau se dedau la
violenţe, sunt la cote maxime o atestă şi faptul că pe contul „Şi eu
pot fi Damian“, s-au adunat în două zile aproape 1.700 de membri.
Iar sutele de postări nu sunt deloc măgilitoare la adresa celor
consideraţi vinovaţi de starea de nesiguranţă creată în localitate.
Oamenii au adus acuzaţii şi administraţiei locale, că le acordă
ajutoare sociale şi le permite să locuiască fără forme legale, dar şi
poliţia, care nu s-at implica suficient pentru a controla fenomenul
infracţional, fiind multe îndemnuri gen: „Să ne unim şi să-i scoatem
afară din comună!“.

Pe tema acestor probleme au fost luări de
cuvânt şi la mitingul de protest şi solidaritate, muntenii opinând că
numai luând toţi atitudine, atunci când e cazul, minoritarii pot fi
determinaţi să aibă alt comportament. Pe nimeni nu a mulţumit
faptul că cei patru agresori, cu vârste între 17 şi 23 de ani, au fost
arestaţi preventiv, menţionându-se că trebuie solidaritate, fără a
îndemna însă la ură de rasă sau acţiuni care să contravină legii.
după comiterea jafului.

„Este adevărat, răutaţile etnicilor au cam
umplut paharul şi cred că suntem cu toţii extrem de porniţi, însă
trăim într-o ţară cu autorităţi şi legi. Toate astea trebuiesc
respectate. Ne exprimam în stradă dorinţa de a fi în siguranţă în
localitate. Nu legea pumnului, furcii sau toporului, nu astea ne vor
aduce liniştea, ba dimpotrivă, ne vor aduce noi conflicte“, se
precizează într-o postare. Alta, este cam în acelaşi registru: „Nu
avem voie să fim rasişti şi să declanşăm acţiuni violente sau
huliganism. Noi ne dorim ca autorităţile să înţeleagă că prezenţa
noastră în stradă este dorinţa de siguranţă a cetăţeanului, că
autorităţile trebuie să se implice şi mai mult pentru ca alţi copii, alţi
părinţi, alte familii să nu mai treacă prin suferinţele şi necazul
familiei Cârjă“.

Oamenii au mai cerut ca forţele de ordine să ia
atitudine, să facă verificări în ceea ce priveşte domiciliul unora
dintre etnici, iar dacă nu au forme legale să fie determinaţi să plece
„acasă“. Un alt mesaj postat este ceva mai dur şi explică starea de
lucru din comunitatea de la Borca: „De s-ar lua măsuri şi i-ar da
afară din comună, sunt o teroare pentru noi toţi, la şcoală ţi-e frică
de ei, se agaţă de tine fără nici un motiv, fură, ameninţă şi noi
sîntem fără apărare.

Până şi cadrelor didactice le este frică;
personal nu am avut de-a face, dar am cunoştinţe care s-au
confruntat cu probleme. Duminică, când ieşi ca omul la piaţă, nu ai
loc de ei, imediat vine câte un cerşetor şi e în stare să te ia la bătaie
dacă nu îi dai bani“. Manifestarea s-a desfăşurat civilizat, nu au fost
luări de poziţie care să frizeze bunul simţ şi nici îndemnuri rasiale.

Citește știrea

Trending