Dan Stanca, laureatul Premiului Naţional pentru Proză Ion Creangă, Opera Omnia

■ decernarea premiului a avut loc duminică, 1 martie, la casa memorială de la Humuleşti ■ la manifestare au participat mari nume ale literaturii române contemporane ■

Scriitori din toată ţara şi-au dat întîlnire duminică, 1 martie 2020, la malul Ozanei, la Humuleşti, pentru a-l celebra, la împlinirea a 183 de ani de la naştere, pe marele povestitor, dar şi pentru a afla cine este laureatul din acest an al unui concurs naţional.

A fost vorba despre Premiul pentru Proză Ion Creangă, Opera Omnia, ediţia a IV-a. Iar juriul a avut de deliberat cîştigătorul dintre cei nouă nominalizaţi în urma unor anchete minuţioase făcute de organizatori în mediile literare, filiale ale Uniunii Scriitorilor şi reviste de specialitate.

Astfel, în „finală“ au intrat Gabriela Adameşteanu, Ştefan Agopian, Petru Cimpoeşu, Radu Cosaşu, Florina Iliş, Bujor Nedelcovici, Dan Stanca, Dumitru Ţepeneag şi Varujan Vosganian. Una dintre condiţiile concursului era ca premiul să fie acordat unui scriitor român de certă valoare, care s-a remarcat şi impus prin operă durabilă în genul narativ, sporind zestrea literaturii naţionale. Şi, aşa se face că duminică, pe la orele prînzului, în ograda părinţilor lui Nică a lui Ştefan Apetrei, pe prispa casei Amintirilor din Humuleşti, laureatul Premiului Naţional pentru Proză Ion Creangă, Opera Omnia, ediţia 2020, a fost anunţat ca fiind Dan Stanca.

El a fost desemnat de juriul compus din scriitorii şi criticii literari Ioan Holban (preşedinte), Mircea A. Diaconu, Theodor Codreanu, Vasile Spiridon, Antonio Patraş, Constantin Dram şi Cristian Livescu. Celelalte trei ediţii ale manifestării au fost cîştigate de alte trei nume importantante ale literaturii contemporane, prozatorii Dumitru Radu Popescu, Nicolae Breban şi Eugen Uricaru.

Pe lîngă placheta şi diploma care „atestă“ laureaţii, premiul presupune şi suma de 5.000 de euro, acordată de Consiliul Judeţean Neamţ. În cadrul aceleiaşi ceremonii de la Humuleşti, premiatul din 2019, scriitorul Eugen Uricaru, a primit din partea oficialităţilor locale titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Târgu Neamţ, la fel cum vor primi toţi câştigătorii concursului anual. Momentul consumat la Casa memorială Creangă din Humuleşti a fost punctul culminant al unei serii de manifestări cuprinse în amplul proiect Premiul Naţional pentru Proză Ion Creangă, Opera Omnia al Centrului pentru Cultură şi Arte Carmen Saeculare Neamţ, principalul organizator, alături de CJ Neamţ, Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi şi alte instituţii. Sâmbătă, 29 februarie, la Piatra Neamţ, a avut loc simpozionul Ion Creangă, în universalitate – 183 de ani de la naşterea marelui nostru clasic, prezidat de Ioan Holban, la final avînd loc câteva lansări de carte.

Cîte ceva despre Dan Stanca

Au fost prezentate, de către Lucian Vasiliu director al Editurii Junimea şi criticul Cristian Livescu, cele mai noi apariţii de pe piaţa cărţii, referitoare la marele nostru clasic. A fost vorba despre Viaţa altora (Amintiri în seria Prozatori români laureaţi ai Premiului Naţional de proză Ion Creangă), autor Eugen Uricaru; Bojdeuca Ion Creangă – Din istoria primului muzeu literar din România, autor Iulian Pruteanu Isăcescu; Eugen Uricaru. Monografie, autor Ion Holban; Ion Creangă. Explorarea unui miracol, autor Cristian Livescu.

Au mai fost lansate şi cele mai recente numere ale revistelor Convorbiri literare, Antiteze şi Scriptor. În ceea ce-l priveşte pe laureatul premiului din acest an, Dan Stanca, el s-a născut la 30 septembrie 1955, la Bucureşti. A abolvit, în 1878, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, secţia engleză-română. Urmează epartizarea ca profesor la Şcoala Generală nr. 4 din Giurgiu, dar în 1982 părăseşte învăţămîntul şi se angajează ca muncitor necalificat la un şantier de construcţii din Bucureşti.

După 1990 a fost redactor, redactor-şef adjunct sau colaborator la marile cotiane bucureştene şi la postul de radio Europa Liberă. Primul roman, Vântul sau ţipătul altuia, îi apare în 1992, pentru ca în 1997 să i se acorde Premiul Uniunii Scriitorilor. În ani, a fost extrem de prolific, publicând numeroase romane. „Romanele, multe, pe care «nouăzecistul» Dan Stanca le-a scris în ultimul deceniu au ceva (important) în comun: un anume tip de adversitate, acutizată în conflict.

De o parte sunt purtătorii, rari, excepţionali, de har divin; de cealaltă, restul ostil al lumii înconjurătoare. Între cele două tabere glisează totuşi, făcând naveta şi colportajul de rigoare, două-trei personaje cărora autorul le încredinţează rolul naraţiei; ele se achită bine de sarcina lor, căci epica rezultată e fluentă, alertă, de multe ori palpitantă. Aceste câteva personaje constituie, apoi, o verigă de legătură nu doar pe orizontala faptelor, a întâmplărilor şi evenimentelor, ci şi pe verticala înălţată în planul realului de către nişte profeţi iluminaţi.

Cu alte cuvinte, rolul acestor personaje-tampon este şi acela de a face legătura – şi totodată distincţia – între planul realităţii cuminţi, «normale», şi cel al extazelor mistice“. (Daniel Cristea Enache, extrase din Academia Română – Dicţionarul general al Literaturii Române, volumul VI, literele S, T, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004).

Iată cîteva titluri din opera lui Dan Stanca: Vântul sau ţipătul altuia, Bucureşti, 1992; Eu şi iadul, Bucureşti, 1993; Simbol sau vedenie, Bucureşti, 1995; Aripile arhanghelului Mihail, Bucureşti, 1996; Apocalips amânat, Bucureşti, 1997; Cer iertare, Bucureşti, 1997; Contemplatorul solitar. Introducere în opera lui Vasile Lovinescu, laşi, 1997; Ultima biserică, Bucureşti, 1997; Muntele viu, Iaşi, 1998; Ritualul nopţii, Bucureşti, 1998; Veninul metafizic, Iaşi, 1998; Morminte străvezii, Bucureşti, 1999; Ultimul om, Iaşi, 1999; Domnul clipei, Bucureşti, 2000; Pasărea orbilor, Bucureşti, 2001; Drumul spre piatră, Bucureşti, 2002; A doua zi după moarte, Cluj-Napoca, 2003. Ediţii: Vasile Lovinescu, O icoană creştină pe Columna Traiană, Bucureşti, 1996 (în colaborare cu Roxana Cristian şi Florin Mihăescu).