Curtea Constituţională – instrumentul machiavelismului Puterii,  a cărei deviză este „Scopul scuză mijloacele”

În lucrarea sa „Principele”, scriitorul, filozoful şi omul politic Nicollo Machiavelli (1469-1527) a lansat un îndreptar de cum poate fi păstrată puterea politică cu orice preţ. Acesta sustinea că pentru a păstra puterea, soluţiile care trebuiesc utilizate cu orice preţ sunt trădarea, ipocrizia, viclenia şi cruzimea.

Se acreditează ideea că Machiavelli este autorul expresiei „Scopul scuză mijloacele”.

În realitate această expresie este esenţa unui pasaj din lucrarea sa „Principele”, scrisă în 1513, „Lasă principele să-şi asume o faptă, pentru că mijloacele vor fi considerate mereu oneste … poporul este mereu convins de aparențele lucrurilor şi de ceea ce se obţine în final cu acele aparenţe”.

În timp ce România se află în plin proces democratic al alegerilor, în ziua de 28 noiembrie, Curtea Constituţională a României (CCR) a mijlocit lansarea acţiunii de discreditare a voinţei  populare, acţiune finalizată în ziua de 6 decembrie cu decizia de anulare a celor peste 9 milioane de voturi şi reluarea de la ZERO a procesului de alegere a preşedintelui României.

A fost mai mult decât evident faptul că actuala Putere  a dorit ca  mijlocirea  CCR să fie considerată de către români ca fiind onestă şi ca acest popor să fie convins sută la sută de aparențele motivării acestei mijlociri.

În realitate, prin mijlocirea sa, CCR  nu a reuşit decât să fractureze o dată în plus societatea românească, în loc să-i întărească convingerea că aceasta este garantul unităţii naționale.

Pentru a înţelege mai bine dictonul „Scopul scuză mijloacele”, trebuie să revedem principalele faze ale procesului electoral, începând cu ziua de 24 noiembrie, ziua primului tur prezidenţial.

În ziua de duminică 24 noiembrie a avut loc primul tur al alegerilor prezidenţiale. În diaspora aceste alegeri au început vineri 22 noiembrie.

În urma acestor alegeri, au fost desemnaţi ca finalişti „pacifistul şi suveranistul” Călin Georgescu şi „progresista” Elena Lasconi, ambii reprezentând două curente puternice, existente în Europa.

La dezbaterea televizată (Digi 24) din ziua de 19 noiembrie, Ludovic Orban, candidatul Forța Dreptei şi PMP, şi-a anunţat retragerea din cursa prezidenţială în favoarea Elenei Lasconi. Ludovic Orban a rămas inclus în buletinele de vot, dar Biroul Electoral Central nu a interprins măsuri eficiente de avertizare a electoratului că acesta nu mai trebuie votat.

Duminică 24 noiembrie au avut loc alegerile prezidenţiale din primul tur, la care s-au prezentat la urne circa 9,25 milioane de români.

Luni 25 noiembrie, Administraţia Prezidenţială a declarat public că preşedintele Klaus Iohannis nu a primit nicio sesizare din partea serviciilor secrete, că ar fi existat acţiuni de influenţare a alegerilor.

Trebuie remarcat faptul că aceste alegeri au fost singurele în care nu a fost înregistrată nici o contestaţie în secţiile de votare.

Miercuri 27 noiembrie, candidatul Cristian Terheș adresează CCR o cerere de anulare a alegerilor, motivând că Elena Lasconi şi-a însuşit voturile acordate lui Ludovic Oban în câteva secţii de votare şi că USR a continuat campania electorală în ziua votului, dar şi că,  în cazul lui Călin Georgescu, au existat o serie de „boți” care au făcut  campanie în ziua de vot, chemând oamenii să iasă la vot.

În paranteză fiind spus, există antecedente. Liviu Dragnea a fost condamnat la un an închisoare cu suspendare, pentru că a îndemnat populaţia să iasă la vot în ziua de 29 iulie 2012, când avea loc referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu. Deşi la acel referendum circa 7,5 milioane de români au votat pentru  demiterea lui Băsescu, CCR a  invalidat referendumul, inventând  celebra „Erată”.

Joi, 28 noiembrie, Klaus Iohannis convoacă CSAT, motivându-se că SRI a identificat o campanie agresivă de promovare a candidatului Călin Georgescu pe TIK TOK, prin existența unor „ferme de troli” și prin manipularea algoritmilor reţelelor sociale. CSAT emite un comunicat de presă care nu reușește să lămurească opinia publică.

În aceeaşi zi, pe baza  comunicatului de presă al  CSAT şi a solicitării lui Cristian  Terhes, CCR decide renumărarea tuturor voturilor de către BEC.

Duminica 1 decembrie, sub presiunea incertitudinii rezultatelor alegerilor prezidenţiale din turul I, nevalidate de CCR, au loc alegerile parlamentare.

Luni 2 decembrie, CCR respinge cererea de anulare a alegerilor formulată de  Cristian Terheș, considerând-o nefondată şi validează alegerile prezidenţiale din turul I, confirmând ca finalişti pe Călin Georgescu şi Elena Lasconi.

Miercuri 4 decembrie, Klaus Iohannis hotărăşte declasificarea documentelor  CSAT, în urma solicitării Elenei Lasconi.

Joi 5 decembrie, CCR primeşte alte patru sesizări prin care se solicită anularea rezultatelor din primul tur din 24 noiembrie, solicitări pe care ne anunţă că le va analiza abia după efectuarea turului II din 8 decembrie.

Tot în aceeaşi zi de 5 decembrie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie anunţă că s-a autosesizat din oficiu privind posibile încălcări ale legii  electorale, deși CCR validase alegerile.

Vineri 6 decembrie, CCR se întruneşte de urgenţă şi decide anularea alegerilor din 24 noiembrie şi reluarea procesului electoral respectiv de la ZERO, având ca prim efect oprirea votului din turul II.

Prin această decizie, CCR a anulat voturile din primul tur a 9,25 milioane de români, fără a le oferi o motivare juridică, ci doar una politică.

Decizia de a opri votul din turul II a fost luată în ziua de vineri, când românii din diaspora se aflau în plin proces de votare.

Consecinţa imediată a acestei decizii a fost că în România, în ziua de 8 decembrie, care era şi „Ziua Constituţiei României”, românilor le-a fost interzis să voteze, cei mai temerari făcându-şi doar poze selfie în fața uşilor închise ale secţiilor de votare.

Toate aceste evenimente vin în siajul deciziei controversate a CCR din 5 octombrie, prin care i s-a interzis Dianei Șoșoacă de a mai candida pentru funcţia de preşedinte.

România, laboratorul lui Soroș

           Decizia CCR, de anulare a alegerilor, a avut darul de a şoca majoritatea românilor, care şi-au manifestat pe diverse căi dezacordul sau indignarea. Doar adversarii schimbării au susţinut frenetic că decizia CCR a fost corectă.

Candidatul Călin Georgescu a declarat imediat că am asistat la „o lovitură de stat”  şi la „înmormântarea democraţiei”, în ziua de 8 decembrie, taman de Ziua Constituţiei.

Şocant pentru mulţi, mai ales pentru soroșiști, Elena Lasconi a făcut  o declarație identică, ba i-a trimis şi o scrisoare lui Donald Trump, acuzând derapajul CCR.

În declaraţia sa, Elena Lasconi nu şi-a putut ascunde furia că a fost păcălită de  Sistem. Lasconi a fost convinsă să ceară lui Klaus Iohannis desecretizarea documentelor discutate în CSAT-ul din 28 noiembrie, promițându-i-se sprijin pentru turul II prin apropierea unui val care o va duce direct în scaunul de la Cotroceni.

Valul urma să fie creat de dezvăluirile din documentele desecretizate, dar şi de un sondaj aruncat pe piaţă, în care Georgescu era creditat cu 47%, iar Lasconi cu 43%. Diferență aflată în marja de eroare, uşor de recuperat.

Dar desecretizarea cerută de Lasconi a avut un efect contrar, CCR a anulat alegerile, și aceasta a fost scoasă  definitiv din  competiţie, odată cu Georgescu. Avea toate motivele Elena Lasconi să fie furioasă, să spună ce a spus şi să-i scrie lui Trump.

Acum, în culisele USR, este pregătit Nicușor Dan să intre în scenă în locul lui Lasconi.

Astăzi propaganda furibundă ale curentelor pro-Georgescu şi anti-Georgescu, ne dovedeşte că în România nu asistăm decât la ecoul  propagandei curentelor pro-Trump şi  pro Soroș din SUA şi Europa. Din ce în ce mai multe trompete ne anunţă victoria  trumpismului asupra soroșismelor.

Razboiul din Ucraina nu este decât un nou pretext pentru declanşarea unui nou  război româno-român.

Românii care l-au votat pe Călin Georgescu reprezintă acel segment din valul suveranist, aflat în creştere constantă, care doreşte ca România să-şi recupereze integral suveranitatea în structurile UE şi NATO, unde trebuie să negocieze stând în picioare şi nu în genunchi.

Conform rezultatelor alegerilor parlamentare din 1 decembrie, rezultă că ponderea suveraniștilor în Parlament este de circa 30%.

În ce priveşte posibilul scor al finalei Georgescu-Lasconi, estimat de sondaje credibile de  60% la 40%, situează valul suveranist la peste 50%.

Contestatarii lui Călin Georgescu, ca lider suveranist asumat, l-au etichetat pe acesta ca legionar, fascist, antieuropean, antieuroatlantic, trumpist, izolaționist şi putinist. Unele etichete sunt incompatibile între ele și nu fac decât să demonstreze confuzia din mintea contestatarilor.

După data de 1 decembrie, s-a proiectat nivelul suveranismului în România, respectiv circa patru milioane de români care au votat pentru Călin Georgescu, AUR, SOS şi POT.

Cine îşi poate permite să susţină că aceşti patru milioane de români sunt anti-EU şi anti-NATO sau s.unt putiniști? Este de noaptea minţii o astfel de aserţiune.

Un recent raport al GLOBSEC scoate în evidenţă faptul că societatea românească rămâne în mod ferm ataşată valorilor democratice şi orientării către UE şi NATO în procent de peste 80%, ceea ce impune să înţelegem că majoritatea  suveraniștilor sunt incluşi în acest procent.

Aşa că lătrătorii despre riscul major ca România să iasă din UE şi NATO, nu fac decât să-şi etaleze astfel la vedere legitimaţiile de sorosiști, dispuşi să nu scape  România din mână.

Ce deranjează cel mai mult structurile  euroatlantice este faptul că acest Călin Georgescu, ca exponent major al suveraniștilor români, exprimă dorinţa de pace a  acestora, care nu vor să fie atraşi în conflicte care nu-i privesc direct, cum ar fi conflictul din Ucraina.

Furia liderilor occidentali este cu atât mai mare, cu cât acest Georgescu a transmis  deschis că odată ajuns la Cotroceni nu va permite ca România să fie târâtă sau împinsă din spate în războiul din Ucraina, în care SUA şi Rusia îşi dispută sfera de influenţă geostrategică după 1990.

Acest Georgescu declară că vrea pace pentru Ucraina, care se dovedeşte că nu o poate obţine pe calea armelor. Singura cale este cea diplomatică, pe care Georgescu este convins că România o va susţine majoritar.

Revenind la decizia CCR din data de 6 decembrie, trebuia precizat că atât sesizările CSAT, cât şi cele ale contestatarilor lui Calin Georgescu, trebuiau să facă obiectul unor cercetări temeinice ale organelor în drept, care trebuiau să emită răspuns de  confirmare sau infirmare.

Anchetele ce ar fi trebuit efectuate presupun acţiuni de durată, aşa că CCR a luat decizia bazându-se doar pe păreri şi indicii oferite de serviciile secrete ale României. Avem suficiente exemple din anii anteriori, cu dosare instrumentate după notele informative ale SRI, DIICOT sau DNA, dosare care ulterior au fost respinse de către  Justiţie ca nefondate  sau cu verdict că fapta nu există.

În mod normal, CCR nu trebuia să se interfereze în procesul electoral, dar a făcut-o pentru a respecta două condiţionalităţi. Aceea ca Georgescu să nu traverseze turul II şi aceea ca Georgescu să fie eliminat din procesul electoral care se va relua de la ZERO.

Românii nu sunt proşti, cum ne transmit subliminal multe televiziuni, fiind capabili să recunoască dacă s-au înşelat şi să procedeze în consecinţă. Dar aceasta este posibil numai în caz că nu se încearcă prostirea lor, cum se petrece în prezent.

Am fost manipulaţi cu informaţia că, Călin Georgescu a beneficiat nepermis de mult de promovarea sa pe reţeaua TIK TOK.

Instituţii respectabile ale statului nu contrazic clasamentul existent al candidaţilor care au beneficiat cel mai mult de vizualizări pe TIK TOK, în anul 2024.

Pe primul loc se situează George Simion, care a beneficiat de 396 milioane de  vizualizări, Marcel Ciolacu de 328 milioane de vizualizări, Elena Lasconi de 202 milioane de vizualizări şi Călin Georgescu de 135 milioane de vizualizări. Unde a fost influenţa rusă?

În consecinţă, având ca temă scoaterea totală a lui Călin Georgescu (în subsidiar şi a Elenei Lasconi) din cursa electorală, CCR a decis ca în lipsa unor dovezi confirmate de justiţie, să se erijeze în instanţă unică, superioară, emiţând o decizie cu efect de hotărâre judecătorească definitivă şi executorie.

Cu această decizie, CCR a riscat să rămână caz de manual pentru şcoala românească de justiţie, în care să se exemplifice cum poate fi ocolită o justiţie  independentă.

„America First” vs. „România înainte de toate!”

Donald Trump, cu sloganul său „America First!”, a fost declarat un înrăit izolaţionist de către americanii care au votat-o pe Kamala Harris.

În România, eticheta de „izolaţionist” i-a fost lipită lui Călin Georgescu de către  globaliştii neomarxisti, în frunte cu USR, care au votat-o pe Elena Lasconi. Eticheta de  „izolaţionist” i-a fost aplicată lui Georgescu pentru că acesta a declarat că doreşte ca România să devină neutră şi prosperă ca Elveţia.

Trump i-a convins pe americani că este conştient că SUA trebuie să facă parte dintr-o lume multipolară, în care politica intervenţionismului nu mai poate fi utilizată pe viitor.

Se încearcă pe toate căile ca românii să nu mai înţeleagă nimic, să nu mai aibă convingeri ferme. Unii detractori ai lui Georgescu îl etichetează pe acesta ca „trumpist” pentru că îl admiră pe Donald Trump. Alţi detractori o ţin „langa” că este „putinist”, negăsind în discursul acestuia nicio  înjurătură la adresa lui Putin.

Detractorii lui Călin Georgescu, implicit şi ai celor patru milioane de suveraniști asumați prin vot, impută acestora că doresc ca România să nu se implice în războiul din Ucraina, pe considerentul că nu este războiul ei.

Aceşti detractori susţin că România ar trebui să se implice, deoarece, conform  Cartei ONU, agresiunea  împotriva unui stat suveran nu mai poate rămâne doar treaba ţării agresate.

Personal susţin întru totul un astfel de deziderat, dar cu condiţia  să nu fie  aplicat  selectiv, cu dublă măsură.

Dezideratul să fie aplicabil tuturor ţărilor agresate, nu numai în cazul Ucrainei, pentru că agresorul este Rusia.

Agresiuni ca în Ucraina au existat  în numeroase țări după 1945, unde atât ruşii, cât şi americanii au făcut  munţi de victime.

În agresiunile efectuate de SUA nu am prea văzut gesturi de solidaritate explicită cu ţările agresate.

Şi astăzi îmi este ruşine de gestul lui Emil Constantinescu, care a aprobat  bombardierelor NATO de a decola din România în 1999, pentru a bombarda Iugoslavia timp de 80 de zile. Şi atunci ne spuneam că războiul NATO împotriva Iugoslaviei nu era războiul nostru. Efectul îl vedem şi astăzi, sârbii se uită pieziş la noi. Până în 1999, România a avut doi prieteni, Marea Neagră şi Iugoslavia. Astăzi, nici măcar Marea Neagră nu ne mai este așa prietenoasă.

Nu o putem ignora nici pe Elena Lasconi, care ne-a avertizat de mai multe ori că în capul ei huruie tot timpul tancurile ruseşti, pe care unul numit Călin Georgescu şi oamenii care îl votează vor să le aducă în România. O somez pe Elena Lasconi să pună mâna şi să citească istoria.

Niciodată românii nu au fost filoruşi mai mult decât le-a dictat bunul simţ şi credinţa lor.

Să citească Lasconi că România încă din 1958, când la conducere era  Gheorghiu Dej, tancurile şi militarii URSS-ului au fost scoase din ţară. România a devenit de atunci singura ţară din Tratatul de la Varşovia pe teritoriul căreia nu mai exista nicio bază militară, nici sovietică, nici de altă provenienţă. O singură dată  greşise România, în 1956, când a participat alături de ruşi în înfrângerea Revoluţiei din Ungaria.

În 1968, sub conducerea lui N.Ceauşescu, România a refuzat să participe la  invadarea  Cehoslovaciei.

Vine acum Lasconi şi acuză că nişte români vor să aducă tancurile înapoi?

Realegerea lui Donald Trump în SUA a fost evenimentul care reprezintă hârtia de  turnesol pentru ceea ce se declanşează în Europa.

Curentul suveranist invadează Europa, primul semnal fiind tras de Marea Britanie, care în 2020 a părăsit  UE, recuperându-şi  suveranitatea.

Curentul suveranist rejectează oamenii Sistemului, care încearcă prin orice mijloace să nu piardă  puterea.

Pentru a exclude orice dubiu trebuie să conştientizăm că Sistemul îşi are sediul La Bruxelles, iar România nu este decât o sucursală soroșistă a acestuia.

România a devenit laboratorul Europei unde se fac fel de fel de experimente asupra reacţiilor românilor, începând cu Piaţa Universităţii de după 20 mai 1990, continuând cu  Piaţa Victoriei din  10 august 2018, cu pandemia din  2020, iar acum cu anularea alegerilor.

După experimentele respective, Sistemul s-a  convins că în România se poate orice.

Recent, din partea presei  franceze ne-au venit semnale interesante, această presă acuzând-o de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, că s-a amestecat în alegerile din România, avertizandu-o să nu-şi mai iasă din fișa postului. Reacţia Ursulei a fost de noaptea minţii, ameninţându-ne că nu este de acord ca în România să apară candidaţi  votaţi online (!).

Decizia CCR de anulare a alegerilor are multe efecte, dintre care se detaşează intenția Sistemului Soroșist de a deconecta România de SUA.

România trebuie să rămână în stand by până ce Sistemul zdruncinat de la Bruxelles  se  reaşează şi pentru aceasta  CCR  l-a bătut pe  Klaus Iohannis în cuie pe scaunul de la Cotroceni.

Nicollo Machiavelli  îşi poate dormi neîntors somnul de veci. Deviza lui „Scopul scuză mijloacele” a fost preluată pe flamurile Sistemului.