Cum vorbim cu copiii despre divorț

■ Psiholog Dr. Ana Aurelia Huţanu ■

Conform dexonline, divorțul reprezintă desfacerea pe cale legală a unei căsătorii. Figurativ, mai folosim acest termen în cazul unei nepotriviri, al unui dezacord între două lucruri, acțiuni sau idei. Derivă din franțuzescul divorce care la rândul său provine din latinescul divortium.

Din punct de vedere psihologic, divorțul poate fi traumatizant pentru ambii parteneri sau semnificativ mai mult pentru una dintre părți. Suportul psihologic este vital în cazul destabilizării emoționale asociate unui divorț. Atunci când soții care se despart au împreună unul sau mai mulți copii, este important să aibă în vedere cum abordează acest subiect în prezența lor.

Nu discutăm cu această ocazie despre motivele care pot sta la baza disoluției unei căsnicii, însă în cazul divorțului cu minori, despărțirea părinților are un puternic impact emoțional asupra copiilor. Cu toate acestea, ca în cazul oricărei schimbări majore, acest lucru poate fi gestionat corespunzător astfel încât, în timp, efectele negative imediate să se estompeze iar copilul să descopere ulterior potențialul transformativ pozitiv al experienței prin care a trecut în familia sa.

Atunci când soții s-au decis să se despartă și să explice copilului sau copiilor ce se întâmplă, ideal este să fie prezenți amândoi adulții într-un cadru neutru, calm și fără distrageri. O astfel de discuție dificilă poate fi planificată și repetată de cei doi foști parteneri de câte ori este nevoie până se simt pregătiți să deschidă subiectul cu copiii, fără a amâna însă prea mult momentul. La nevoie se poate solicita și sprijinul unui psiholog pentru a pregăti corespunzător terenul și a se stabiliza emoțional.

Din păcate, în familiile în care există abuz și/sau consum de alcool ori alte substanțe psihoactive, un astfel de scenariu este prea puțin realizabil. Vom aborda această situație specială într-un alt articol dedicat desprinderii (cu cât mai repede cu atât mai bine!) de agresorul dependent.

Revenind la familiile în care relația dintre parteneri s-a deteriorat relativ discret, este important ca odată luată decizia divorțului, să se vorbească copiilor cu sinceritate și claritate fără ca părinții să se învinovățească reciproc sau unul dintre soți să-l denigreze pe celălalt în fața copiilor. Comentariile negative pot crea confuzie și conflicte de loialitate. Cum copilul este jumătate din ambii părinți, nu este sănătos emoțional să asmuțim o jumătate a copilului împotriva celeilalte, ci să încercăm să reconciliem moștenirea celor doi părinți în sufletul copilului. Comportamentul venit din partea părinților sau rudelor menit să discrediteze pe unul dintre părinți în ochii copiilor se numește alienare parentală și se pedepsește penal. Vom vorbi mai multe despre alinarea parentală cu o ocazie ulterioară.

Pentru a explica unui copil ce este divorțul, părinții trebuie să folosească un limbaj adecvat vârstei acestuia iar atunci când cuplul are mai mulți copii, exprimarea să fie la nivelul de înțelegere al celui mai mic dintre ei urmând ca mai târziu să aprofundeze subiectul cu copiii mai mari în funcție de nivelul de dezvoltare al acestora și de aspectele în privința cărora au întrebări. În explicații se vor evita cuvinte complexe de ordin juridic sau aparținând altor specialități profesionale.

De exemplu, unul din părinți poate deschide discuția cu „Dragul nostru/Draga noastră, avem ceva important de discutat cu tine și am vrut să fim amândoi aici pentru a-ți explica”. Celălalt părinte poate continua ideea afirmând că „Știm că poate părea greu de înțeles, dar noi, ca părinți, am decis că este mai bine pentru noi să trăim separat. Aceasta nu înseamnă că nu te iubim sau că este vina ta”. Astfel, și unul și altul pot accentua ideea că „Vrem să știi că amândoi te iubim foarte mult și că vom fi mereu aici pentru tine. Vom continua să fim părinții tăi și nimic nu poate schimba asta”.

Așadar, întotdeauna părinții asigură copiii că sunt iubiți și că divorțul nu este vina lor, fiind o decizie a unor oameni mari care deși după disoluția căsătoriei vor merge pe drumuri diferite în viață, vor continua să fie implicați în viața copiilor lor. Părinții se pot exprima astfel: „Este foarte important pentru noi să îți spunem că nu este vina ta. Decizia noastră de a ne separa este legată doar de noi doi și de cum putem fi mai fericiți și mai buni părinți pentru tine”.

Pentru că divorțul produce schimbări majore, copiilor li se va explica într-un limbaj afectuos, simplu și deschis ce lucruri se vor schimba în viața lor și ce anume va rămâne la fel, în funcție de fiecare situație în parte.

După ce părinții au deschis discuția despre divorț și au creat un spațiu sigur în care copiii să-și exprime sentimentele și să pună întrebări, este important ca adulții să valideze emoțiile copiilor mai ales dacă aceștia sunt triști, supărați sau confuzi, evitând să le minimizeze sau să le respingă trăirile. Le pot spune așa: „Știm că ai multe întrebări și sentimente despre asta. Este normal să te simți trist, furios sau confuz. Orice simți este în regulă și vrem să vorbim despre toate aceste lucruri cu tine”.

Este posibil ca într-o primă fază copiii să nu adreseze prea multe întrebări deoarece au nevoie să proceseze ceea ce tocmai li s-a comunicat, de aceea discuția despre divorț va avea loc în tot atâtea etape cât va fi nevoie.

Pentru că, așa cum am menționat anterior, divorțul este o schimbare majoră, menținerea unor rutine și crearea unor rutine noi ajută la procesul de tranziție către un nou tip de relație cu cei doi părinți. Stabilitatea este importantă dar comunicați cu copilul și observați-l cu atenție care din lucruri sunt sănătoase a fi menținute și care nu. Legat de rutine și schimbări, părinții pot aborda situația astfel: „Unele lucruri se vor schimba, dar vom face tot ce putem pentru ca tu să te simți în siguranță și iubit/ă. Vom stabili un program clar pentru ca tu să petreci timp cu fiecare dintre noi”. Pentru a-și afirma clar disponibilitatea, părinții le pot reaminti copiilor că „Dacă ai întrebări sau vrei să vorbești despre cum te simți, te încurajăm să ne spui. Vom fi întotdeauna aici pentru a te asculta și a te sprijini”.

Perioada de dinainte, din timpul și de după un divorț produce o furtună de trăiri în sufletul tuturor celor implicați. Vorbim aici de cei doi foști parteneri, de copiii lor dar și de rudele apropiate care pot fi afectate emoțional de o ruptură în familie. Chiar și unii prieteni pot suferi în felul lor! Din acest motiv navigarea unei situații de divorț se poate complica destul de mult astfel încât un psiholog poate oferi o bine venită claritate în gândire, susținere emoțională și eliberare de presiunile sociale.

Ajutorul psihologic în acest caz poate fi individual, de cuplu sau sistemic (la nivelul întregului nucleu familial afectat). De asemenea, persoanele interesate își pot lua informațiile necesare din literatura de specialitate sau din partea unor specialiști care oferă explicații în mediul online prin postări mai scurte sau mai lungi, mai generale sau mai specifice, cu condiția ca cei care urmăresc conținuturi pe acest subiect să nu cadă în capcana lui „tot ce zboară se mănâncă” și să ia de bun tot ce citesc, audiază sau vizualizează. Grupurile de sprijin pentru adulți dar și pentru copii sunt deosebit de utile în acest caz, așa cum s-au dovedit și în privința variatelor dependențe, depresiei și anxietății.

Oricât de greu le este celor doi foști parteneri să navigheze o ruptură atât de categorică, trebuie să prioritizeze nevoile emoționale reale ale copilului. Spun „reale” deoarece părinții au tendința de a-și proiecta uneori propriile nevoi și temeri asupra copiilor, care pot avea focusul pe cu totul altceva. De exemplu, atât copiii mici cât și adolescenții pot avea modificări la nivel comportamental fără a face legătura conștient cu divorțul părinților sau cu deteriorarea relației dintre aceștia, ei fiind aparent mai preocupați de grupul de covârstnici și mult mai sensibili la relațiile cu aceștia și cu lumea în general, tinzând să dezvolte raporturi tensionate. O abordare frontală în acest caz nu va fi eficientă deoarece copilul are de parcurs o călătorie proprie și în revers de la simptom la cauza reală, altfel explicația „mură în gură” venită din partea adultului le va trece pe lângă ureche sau îi va pune în defensivă.

Există câteva strategii de coping pe care părinții le pot sugera copiilor și care adesea implică și participarea adulților. Enumerăm aici doar câteva exemple: Jurnalul Emoțiilor, activități fizice, timp de calitate cu fiecare dintre părinți, activități creative, crearea și menținerea unor rutine, grupuri de sprijin pentru copii, convorbiri deschise, lectura, variate tehnici de relaxare precum și suportul psihologic ori de câte ori este nevoie, atât individual cât și la nivel sistemic, în familie.

În concluzie, este important ca părinții care divorțează să explice copiilor sincer și deschis situația folosind un limbaj adecvat înțelegerii lor și fără a spune vreodată cuvinte urâte unul despre altul, rămânând la dispoziția copiilor pentru lămurirea oricăror neclarități într-un climat suportiv și securizant în toate etapele de acomodare a copilului cu schimbarea, etape care pot apărea „în salturi”, cu posibilă intensitate crescută a manifestărilor discomportamentale imediat după divorț și/sau în perioada adolescenței.