Cum să recunoști propaganda rusă

■ Psiholog Dr. Ana Aurelia Huţanu ■

Propaganda rusă are câteva teme predilecte pe care le promovează în spațiul public, teme care nu au legătură directă cu Rusia dar se poziționează favorabil acesteia și liderului său autocrat. Acest articol îți arată cum să recunoști pe câteva dintre ele. Dacă le regăsești între ideile tale înseamnă ești deja „contaminat” și manipulat prin intermediul lor. Nu e niciodată prea târziu să faci un pas înapoi pentru reflecție onestă și revizuire.

1. Declinul Occidentului: Rusia promovează ideea că Occidentul este în declin și că valorile occidentale sunt decadente. Rusia trăiește din amintirea fostului imperiu țarist și sovietic. Săracă lipită, ea nu poate concura economic cu marile puteri occidentale așa că le ponegrește ca un bully pentru a-și salva imaginea de sine fragilă. Nefiind familiarizată cu valorile democratice, ea nu știe să progreseze prin cooperare cu celelalte state, știe doar de forță brută, minciuni și vorbe urâte.
2. Religia și valorile tradiționale sunt adesea folosite în propaganda rusă. Kremlinul promovează valorile ortodoxe rusești și prezintă Rusia ca un bastion al moralității și spiritualității pentru a crea un sentiment de unitate națională (oricare ar fi statul expus propagandei sale), justificând acțiunile politice și militare ale Rusiei. De asemenea, religia și valorile tradiționale sunt folosite pentru a critica Occidentul, prezentându-l ca fiind decadent și lipsit de valori morale. În acest timp, Rusia își trece sub tăcere propriile abuzuri și excese folosindu-se de ideea de Dumnezeu, nu neapărat de rit ortodox, ci propaganda sa exacerbează avântul religios inclusiv în țările protestante sau musulmane.
3. Anti-NATO, anti-UE și anti-Occident: Pe principul „dezbină și cucerește”, Kremlinul încercă să dezamorseze NATO, UE și Occidentul, susținând că acestea sunt amenințări pentru Rusia și alte țări. Este în interesul Rusiei ca celelalte țări să nu se alieze între ele sau să le strice prietenia fiindcă astfel își poate promova propriile interese mai ușor.
4. Critica globalizării: Propaganda rusă adesea critică globalizarea, susținând că aceasta este o amenințare la adresa suveranității naționale și a identității culturale. Una din sursele de putere în regimurile socialiste este izolarea. Lipsa accesului la informație ajută dictatorul să controleze narațiunea. Nu este în interesul Rusiei ca oamenii să vadă că se trăiește mult mai bine fără „prietenia” ei decât cu ea.
5. Revizionismul istoric: Rusia încearcă să rescrie sau să distorsioneze evenimentele istorice pentru a-și justifica acțiunile actuale și pentru a-și consolida poziția pe scena internațională. Întocmai ca în cartea lui George Orwell „1984”, ea întoarce faptele cum îi convine și apoi schimbă povestea fără niciun fel de jenă și responsabilitate publică deoarece pentru ea istoria nu este decât o unealtă care servește scopului de moment. Glorificarea istoriei ajută de asemenea la „stricarea” părerii despre țară în prezent și pentru a descurajarea privitul spre viitor fiindcă Rusia a rămas foarte mult în urmă din punct de vedere tehnologic și o avantajează să privim doar înapoi, pe când ea era un imperiu cu o imagine mult mai bună în lume decât acum.
6. Victimizare: Rusia își prezintă adesea națiunea ca fiind victima unor acțiuni nejustificate ale Occidentului, susținând că Rusia este nevoită să se apere împotriva acestor atacuri. Întocmai ca un abuzator recidivist, Rusia nu și-a asumat niciodată responsabilitatea pentru agresiunile proprii și a dat mereu vina pe victimele sale. Ea nu poate avea decât relații toxice.
7. Teorii ale conspirației: Rusia promovează masiv diverse teorii ale conspirației pentru a semăna neîncredere și confuzie în rândul populației, adesea acuzând Occidentul de comploturi împotriva Rusiei. Încearcă să destabilizeze încrederea cetățenilor (de peste tot) în propriul stat, prezentând Rusia ca un model. Sub pretextul patriotismului și iubirii de țară, propaganda rusă te face să îți urăști propria țară și să nu ai încredere în nimeni în afară de cei apropiați Rusiei care te liniștesc cu iluzia că „tu deții controlul și cunoașterea” în timp ce ei se infiltrează la butoanele țării tale pe sub vigilența ta amorțită.
8. Manipularea informațiilor: Kremlinul utilizează dezinformare și manipularea informațiilor pentru a influența opinia publică și pentru a crea confuzie. Schimbă orice poveste astfel încât să le servească interesului imediat și viziunii lor pe termen lung. Dacă ai răbdare, vei observa cum se contrazic, cum iese până la urmă adevărul la iveală și cum ei nu numai că nu recunosc nimic ci pot chiar și să spună în față că ți se pare. În psihologie numim acest comportament gaslighting. Îl practică persoanele cu nivele foarte ridicate de narcisism, machiavelism și psihopatologie, elemente specifice Triadei Întunecate a personalității. Singura măsură de apărare este evitarea totală a contactului. Orice „nas” îi dai, te vei trezi încălecat.
9. Demonizarea opoziției: Kremlinul demonizează opoziția politică internă și externă, prezentând-o ca fiind coruptă, trădătoare sau influențată de forțe străine. Nu s-a dat înapoi de la a elimina pe oricine le-a stat în cale: jurnaliști, oponenți politici, persoane cât de cât influente cu suficientă carismă pentru a constitui o amenințare. Una din tehnicile cele mai puțin letale este kompromatul, o campanie acerbă de compromitere a imaginii unui oponent așa cum s-a încercat de exemplu cu unii jurnaliști, inclusiv din România. Ceilalți, mai puțin norocoși, au suferit diverse „accidente”. Un astfel de „prieten” se descotorosește de oricine fără menajamente dacă are interes, inclusiv de cei care au servit-o la un moment dat, așa cum au aflat pe pielea lor politicienii debarcați rapid atunci când nu i-au mai fost de folos.

Propaganda rusă este extrem de insidioasă dar pornind de la câteva principii de bază putem începe să ne luăm propriile idei la scuturat să vedem din care pică praful în ochi rusesc și din care nu. În general e bine să avem rezerve sănătoase cu privire la informațiile primite și la canalele prin care circulă deoarece riscăm să fim luați de proști și împinși să-i servim interesele ca „idioți utili” în timp ce ni se spune cât de speciali și de virtuoși suntem.