Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

CUM A FOST POSIBIL?

Știre publicată în urmă cu

în data de

• modul în care a fost înfãptuitã crima de la Vaduri naste mari semne de întrebare asupra stãrii de sãnãtate mintalã a autoarei – o fatã de 17 ani • desi constientã de ce a fãcut, minora nu a încercat sã-si ascundã urmele • la anchetã a declarat cã în urmã cu ceva timp îsi bãtuse si bunica •

Cruzimea si împrejurãrile în care Irina Gasparic Baroi, de 17 ani, si-a ucis mama au uimit si criminalistii, desi acestia se confruntã în mod obisnuit cu acte de mare violentã. De regulã sãvîrsite de persoane adulte, în urma unor reactii de moment, putine fiind cazurile unde existã premeditarea. Nici în speta de fatã nu se poate vorbi de ceva planificat, dar socheazã cã tînãra acuzatã de crimã era o elevã strãlucitã, olimpicã, desi are unele probleme psihice. „Ca si criminalist am mai vãzut fapte de o violentã deosebitã, dar comise în principal de bãrbati. Aici însã este vorba de o minorã si asta face diferenta. Consider cã fãptuitoarea a fost taratã de divortul pãrintilor, dar, dupã cum a declarat ea, si de comportamentul acestora. A afirmat cã, în special mama, pentru cã în îngrijirea acesteia rãmãsese, o lovea nejustificat, o trãgea de pãr si îi reprosa cã leagã prietenii cu cine nu trebuie. Minora a spus ceva de genul cã i s-a inoculat ideea cã este deosebitã si altii nu meritã sã-i fie prieteni. O apreciez ca fiind un intelect pozitiv, bine pus la punct, de o sensibilitate marcantã, dar cu un psihic interiorizat. Violenta a plecat de la asta, dar si de la niste discutii referitoare la mostenirea de pe urma bunicii“, a declarat procurorul criminalist Alexandru Togan. Desi initial eleva a afirmat cã nu stie cum a decedat mama ei, ulterior a revenit. Ea a spus cã s-a certat cu victima de la lucruri nesemnificative. Mama chiar i-a reprosat prezenta sa acasã, iar fiica s-a apãrat amintindu-i cã o chemase chiar ea. „Acuzata a spus cã a fost nevoitã sã actioneze asa deoarece mama sa nu mai tãcea. A vãzut toporul pe scãri, l-a luat si a lovit-o în cap. Desi era cãzutã într-o baltã de sînge, fãptuitoarea a spus cã a avut impresia cã victima tot continua sã o certe, a luat o frînghie si a sugrumat-o. Leziunile de la cap nu au legãturã de cauzalitate cu decesul. Ar fi murit oricum, în urma pierderii de sînge, dar moartea s-a produs prin asfixie mecanicã“, a mai spus procurorul Togan. Minora a mai spus anchetatorilor cã în urmã cu cîtiva ani a bãtut-o si pe bunica sa cu un bãt. Nu-si aminteste cît timp sau de cîte ori a lovit-o, dar s-a oprit la un moment dat, cînd a auzit un zgomot si abia atunci a realizat grozãvia faptei sale. Asa s-a întîmplat si dupã ce si-a ucis mama. A fost derutatã de fapta sa si s-a învîrtit un timp prin casã fãrã nici un scop. Apoi a plecat fãrã a face prea mari eforturi sã ascundã crima. Criminalistii au gãsit, aproape la vedere, geaca fetei, pãtatã de sînge si încãltãrile acesteia.

„O fatã isteatã, are note foarte bune, e constiincioasã, dar si foarte tãcutã, timidã, cu foarte putini prieteni“ Dincolo de actul de o violentã feroce Irina a publicat poezii in limba românã si francezã si a obtinut premii pentru picturã si graficã. Ea detine recordul absolut al Olimpiadei francofoniei – arte si culturã, primind trei ani la rînd, între 2000-2002, medalia de aur, iar în 2002 a obtinut toate premiile posibile. Creatiile sale au fost tipãrite în Franta pe mai multe serii de vederi si cãrti postale. „În picturi, în scrierile ei, Irina vorbeste de moarte, de putrezire si de chin, parcã este mereu într-o luptã cu cineva, cu ea însãsi. Este o fatã isteatã, are note foarte bune, e constiincioasã, dar si foarte tãcutã, timidã, cu foarte putini prieteni. La scoalã nu s-a certat niciodatã cu nimeni, dar era supravegheatã politieneste de mama ei, ceea ce nu a fost deloc bine“, a declarat pentru un cotidian central Cornelia Bobocescu, diriginta fetei. Se pare cã Irina Baroi Gasparic a desenat de la cîtiva ani si a scris poezii si prozã în englezã, francezã si românã. În anul scolar 2001-2002, ea a obtinut în Franta un premiu pentru poezie si picturã, fiind elevã la Liceul de Artã din Piatra Neamt. Ea a fost transferatã la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza“ din capitalã, din semestrul al II-lea al clasei a IX-a si avea note de la 8 în sus. Se pare cã în urma unor depresii a stat intenatã la spitale din Piatra Neamt, Iasi si Bucuresti si cã mama nu a acceptat nici un medicament prescris de doctor. O trata ea, prin terapie, cu plante, rãdãcini, leacuri, masaje cu fel si fel de uleiuri, întrucît se specializase în terapie naturistã indianã. În Bucuresti, tînãra s-a împrietenit cu un bãiat, care îi era coleg la liceu. „La început, mama ei a încurajat aceastã relatie, pentru ca apoi sã-i cearã sã-l lase. Între mamã si fiicã a început sã existe o relatie tensionatã si dezastruoasã. Mama nu a lãsat-o sã meargã la psihologul scolii. Nici nu o lãsa sã se tundã, îi spunea cã îi va gãsi cineva pãrul si îi va face vrãji. Au apãrut urme de violentã pe corpul ei. Era bãtutã, neglijatã, acasã nu prea avea ce sã mãnînce, a fost sechestratã ca sã nu vinã la scoalã si sã se întîlneascã cu bãiatul, pe care mama îl vedea obraznic si foarte gelos“, a mai spus diriginta. Dupã divortul pãrintilor minora a rãmas la liceu în Bucuresti si a închiriat o garsonierã unde locuia cu prietenul ei. Cornelia Bobocescu considerã cã „(…) relatia ei cu acest bãiat a fost o gurã de oxigen. Fata devine responsabilã, pãrintii bãiatului o acceptau si îi ajutau pe amîndoi cu bani si mîncare. Irina era toatã un zîmbet, plinã de viatã, începe sã se schimbe. Ajunge chiar sã-si tundã pãrul, lucru ce-i era interzis de mama ei. Dacã mai rãmînea cu mama, probabil ca rãul se întîmpla mai repede“. Psihologul liceului, Ioana Muscalu, a declarat pentru acelasi cotidian: „Fata nu avea încredere în ea. Putem vorbi de un conflict interior, cu o scindare a personalitãtii între un om bun si un altul rãu. Ea cãuta copilul din ea. În copilãrie, a avut parte de o multime de frustrãri, a fost neglijatã. Probabil cã frustrarea reprimatã, tristetea din cauza decesului bunicii, lipsa prietenului care a ajutat-o si de care se simtea legatã, ura necontrolatã fatã de mamã, au adus-o aici“. Frustrãrile copilãriei se regãsesc în compunerile ei: „Sperantele zdrobite, visurile, durerea, gîndurile, iubirea… si iubirea… multã iubire… s-au difuzat încetul cu încetul în camerã pe tot parcursul zilei. (…) Nimeni nu meritã sã fie uitat. Mai ales copilul interior“; „Vãd binele si înteleg rãul. (…) Binele este acolo unde îl pui, rãul este acolo unde îl lasi sã existe“.

„Divortul a fost punctul culminant al suferintei Irinei“ „Irina avea serioase probleme de sãnãtate mentalã, motiv pentru care a stat internatã în mai multe rînduri la spitale de psihiatrie din Bucuresti, Iasi. Ea prezenta grave tulburãri de comportament, manifestate prin violentã în familie, abandon scolar, erotomanie, o atitudine negativistã. Permanenta sa agresivitate verbalã si motorie puteau prevesti faptul ca va ajunge sã facã un gest extrem. Eu am suspectat-o de schizofrenie la un moment dat si tocmai de aceea le-am recomandat pãrintilor sã o interneze într-o clinicã de psihiatrie din Bucuresti, iar potentialul sãu criminal se poate explica prin acest diagnostic. Ca orice schizofren, Irina este un copil deosebit, talentat, scria versuri, cînd era mai micã scria compuneri nemaipomenit de frumoase si adesea soca la scoalã prin inteligentã, în ciuda faptului cã nu prea frecventa cursurile. Pînã la pubertate, fata aceasta a avut un comportament normal, iar primele probleme si tulburãri comportamentale au apãrut la 13-14 ani. Avînd în vedere cã eu i-am cunoscut bine si pe pãrintii fetei, iar tatãl ei chiar mi-a fost pacient în copilãrie, pot sã afirm cã problemele Irinei au apãrut din cauza mediului familial complet neprielnic, tinînd cont cã pãrintii se certau. Ce e drept, erau caractere complet diferite. Romeo, tatãl fetei, era depresiv, iar Rada era exaltatã. Cu cîtiva ani în urmã, am sesizat eu cã Irina are tulburãri din ce în ce mai grave si le-am recomandat sã o ducã la spital la Bucuresti. La o vreme dupã externare, m-am întîlnit cu Rada, care mi-a spus cã nu este foarte multumitã de starea Irinei. E adevãrat cã diagnosticul de la Bucuresti era cam vag si atunci am insistat sã o interneze pe fatã la Socola. Dupã tratamentul de acolo, unde a beneficiat de numeroase sedinte de psihoterapie individualã si i s-au administrat neurolopetice foarte puternice, mama ei spunea cã Irina e mai bine. Tot atunci mi-a spus însã si cã este decisã sã divorteze de Romeo si, la scurt timp, a fãcut-o. Divortul a fost punctul culminant al suferintei Irinei“, a declarat doctor Cornelia Antohi, medicul psihiatru, care a tratat-o pe Irina Baroi în ultimii patru ani. Reputatul medic psihiatru, acum la pensie, care, a aflat abia ieri despre drama petrecutã în familia Baroi s-a arãtat foarte marcatã de cele petrecute. „Nu pot sã nu mã gîndesc cu durere cã Rada a murit de mîna fetei ei, pe care si-a dorit-o foarte mult si a adus-o pe lume dupã ani de tratamente de specialitate, pentru cã nu putea rãmîne însãrcinatã“, a adãugat doctor Cornelia Antohi. De remarcat este faptul cã Irina Gaspariuc a atacat cu recurs mãsura arestãrii preventive, iar calea de atac se va judeca la Curtea de Apel Bacãu. Tînãra din Vaduri este acuzatã cã în noaptea de joi spre vineri, 19/20 ianuarie, si-a ucis mama în timp ce stãtea la priveghiul bunicii.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending