Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

CUM A FOST POSIBIL?

Știre publicată în urmă cu

în data de

• modul în care a fost înfãptuitã crima de la Vaduri naste mari semne de întrebare asupra stãrii de sãnãtate mintalã a autoarei – o fatã de 17 ani • desi constientã de ce a fãcut, minora nu a încercat sã-si ascundã urmele • la anchetã a declarat cã în urmã cu ceva timp îsi bãtuse si bunica •

Cruzimea si împrejurãrile în care Irina Gasparic Baroi, de 17 ani, si-a ucis mama au uimit si criminalistii, desi acestia se confruntã în mod obisnuit cu acte de mare violentã. De regulã sãvîrsite de persoane adulte, în urma unor reactii de moment, putine fiind cazurile unde existã premeditarea. Nici în speta de fatã nu se poate vorbi de ceva planificat, dar socheazã cã tînãra acuzatã de crimã era o elevã strãlucitã, olimpicã, desi are unele probleme psihice. „Ca si criminalist am mai vãzut fapte de o violentã deosebitã, dar comise în principal de bãrbati. Aici însã este vorba de o minorã si asta face diferenta. Consider cã fãptuitoarea a fost taratã de divortul pãrintilor, dar, dupã cum a declarat ea, si de comportamentul acestora. A afirmat cã, în special mama, pentru cã în îngrijirea acesteia rãmãsese, o lovea nejustificat, o trãgea de pãr si îi reprosa cã leagã prietenii cu cine nu trebuie. Minora a spus ceva de genul cã i s-a inoculat ideea cã este deosebitã si altii nu meritã sã-i fie prieteni. O apreciez ca fiind un intelect pozitiv, bine pus la punct, de o sensibilitate marcantã, dar cu un psihic interiorizat. Violenta a plecat de la asta, dar si de la niste discutii referitoare la mostenirea de pe urma bunicii“, a declarat procurorul criminalist Alexandru Togan. Desi initial eleva a afirmat cã nu stie cum a decedat mama ei, ulterior a revenit. Ea a spus cã s-a certat cu victima de la lucruri nesemnificative. Mama chiar i-a reprosat prezenta sa acasã, iar fiica s-a apãrat amintindu-i cã o chemase chiar ea. „Acuzata a spus cã a fost nevoitã sã actioneze asa deoarece mama sa nu mai tãcea. A vãzut toporul pe scãri, l-a luat si a lovit-o în cap. Desi era cãzutã într-o baltã de sînge, fãptuitoarea a spus cã a avut impresia cã victima tot continua sã o certe, a luat o frînghie si a sugrumat-o. Leziunile de la cap nu au legãturã de cauzalitate cu decesul. Ar fi murit oricum, în urma pierderii de sînge, dar moartea s-a produs prin asfixie mecanicã“, a mai spus procurorul Togan. Minora a mai spus anchetatorilor cã în urmã cu cîtiva ani a bãtut-o si pe bunica sa cu un bãt. Nu-si aminteste cît timp sau de cîte ori a lovit-o, dar s-a oprit la un moment dat, cînd a auzit un zgomot si abia atunci a realizat grozãvia faptei sale. Asa s-a întîmplat si dupã ce si-a ucis mama. A fost derutatã de fapta sa si s-a învîrtit un timp prin casã fãrã nici un scop. Apoi a plecat fãrã a face prea mari eforturi sã ascundã crima. Criminalistii au gãsit, aproape la vedere, geaca fetei, pãtatã de sînge si încãltãrile acesteia.

„O fatã isteatã, are note foarte bune, e constiincioasã, dar si foarte tãcutã, timidã, cu foarte putini prieteni“ Dincolo de actul de o violentã feroce Irina a publicat poezii in limba românã si francezã si a obtinut premii pentru picturã si graficã. Ea detine recordul absolut al Olimpiadei francofoniei – arte si culturã, primind trei ani la rînd, între 2000-2002, medalia de aur, iar în 2002 a obtinut toate premiile posibile. Creatiile sale au fost tipãrite în Franta pe mai multe serii de vederi si cãrti postale. „În picturi, în scrierile ei, Irina vorbeste de moarte, de putrezire si de chin, parcã este mereu într-o luptã cu cineva, cu ea însãsi. Este o fatã isteatã, are note foarte bune, e constiincioasã, dar si foarte tãcutã, timidã, cu foarte putini prieteni. La scoalã nu s-a certat niciodatã cu nimeni, dar era supravegheatã politieneste de mama ei, ceea ce nu a fost deloc bine“, a declarat pentru un cotidian central Cornelia Bobocescu, diriginta fetei. Se pare cã Irina Baroi Gasparic a desenat de la cîtiva ani si a scris poezii si prozã în englezã, francezã si românã. În anul scolar 2001-2002, ea a obtinut în Franta un premiu pentru poezie si picturã, fiind elevã la Liceul de Artã din Piatra Neamt. Ea a fost transferatã la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza“ din capitalã, din semestrul al II-lea al clasei a IX-a si avea note de la 8 în sus. Se pare cã în urma unor depresii a stat intenatã la spitale din Piatra Neamt, Iasi si Bucuresti si cã mama nu a acceptat nici un medicament prescris de doctor. O trata ea, prin terapie, cu plante, rãdãcini, leacuri, masaje cu fel si fel de uleiuri, întrucît se specializase în terapie naturistã indianã. În Bucuresti, tînãra s-a împrietenit cu un bãiat, care îi era coleg la liceu. „La început, mama ei a încurajat aceastã relatie, pentru ca apoi sã-i cearã sã-l lase. Între mamã si fiicã a început sã existe o relatie tensionatã si dezastruoasã. Mama nu a lãsat-o sã meargã la psihologul scolii. Nici nu o lãsa sã se tundã, îi spunea cã îi va gãsi cineva pãrul si îi va face vrãji. Au apãrut urme de violentã pe corpul ei. Era bãtutã, neglijatã, acasã nu prea avea ce sã mãnînce, a fost sechestratã ca sã nu vinã la scoalã si sã se întîlneascã cu bãiatul, pe care mama îl vedea obraznic si foarte gelos“, a mai spus diriginta. Dupã divortul pãrintilor minora a rãmas la liceu în Bucuresti si a închiriat o garsonierã unde locuia cu prietenul ei. Cornelia Bobocescu considerã cã „(…) relatia ei cu acest bãiat a fost o gurã de oxigen. Fata devine responsabilã, pãrintii bãiatului o acceptau si îi ajutau pe amîndoi cu bani si mîncare. Irina era toatã un zîmbet, plinã de viatã, începe sã se schimbe. Ajunge chiar sã-si tundã pãrul, lucru ce-i era interzis de mama ei. Dacã mai rãmînea cu mama, probabil ca rãul se întîmpla mai repede“. Psihologul liceului, Ioana Muscalu, a declarat pentru acelasi cotidian: „Fata nu avea încredere în ea. Putem vorbi de un conflict interior, cu o scindare a personalitãtii între un om bun si un altul rãu. Ea cãuta copilul din ea. În copilãrie, a avut parte de o multime de frustrãri, a fost neglijatã. Probabil cã frustrarea reprimatã, tristetea din cauza decesului bunicii, lipsa prietenului care a ajutat-o si de care se simtea legatã, ura necontrolatã fatã de mamã, au adus-o aici“. Frustrãrile copilãriei se regãsesc în compunerile ei: „Sperantele zdrobite, visurile, durerea, gîndurile, iubirea… si iubirea… multã iubire… s-au difuzat încetul cu încetul în camerã pe tot parcursul zilei. (…) Nimeni nu meritã sã fie uitat. Mai ales copilul interior“; „Vãd binele si înteleg rãul. (…) Binele este acolo unde îl pui, rãul este acolo unde îl lasi sã existe“.

„Divortul a fost punctul culminant al suferintei Irinei“ „Irina avea serioase probleme de sãnãtate mentalã, motiv pentru care a stat internatã în mai multe rînduri la spitale de psihiatrie din Bucuresti, Iasi. Ea prezenta grave tulburãri de comportament, manifestate prin violentã în familie, abandon scolar, erotomanie, o atitudine negativistã. Permanenta sa agresivitate verbalã si motorie puteau prevesti faptul ca va ajunge sã facã un gest extrem. Eu am suspectat-o de schizofrenie la un moment dat si tocmai de aceea le-am recomandat pãrintilor sã o interneze într-o clinicã de psihiatrie din Bucuresti, iar potentialul sãu criminal se poate explica prin acest diagnostic. Ca orice schizofren, Irina este un copil deosebit, talentat, scria versuri, cînd era mai micã scria compuneri nemaipomenit de frumoase si adesea soca la scoalã prin inteligentã, în ciuda faptului cã nu prea frecventa cursurile. Pînã la pubertate, fata aceasta a avut un comportament normal, iar primele probleme si tulburãri comportamentale au apãrut la 13-14 ani. Avînd în vedere cã eu i-am cunoscut bine si pe pãrintii fetei, iar tatãl ei chiar mi-a fost pacient în copilãrie, pot sã afirm cã problemele Irinei au apãrut din cauza mediului familial complet neprielnic, tinînd cont cã pãrintii se certau. Ce e drept, erau caractere complet diferite. Romeo, tatãl fetei, era depresiv, iar Rada era exaltatã. Cu cîtiva ani în urmã, am sesizat eu cã Irina are tulburãri din ce în ce mai grave si le-am recomandat sã o ducã la spital la Bucuresti. La o vreme dupã externare, m-am întîlnit cu Rada, care mi-a spus cã nu este foarte multumitã de starea Irinei. E adevãrat cã diagnosticul de la Bucuresti era cam vag si atunci am insistat sã o interneze pe fatã la Socola. Dupã tratamentul de acolo, unde a beneficiat de numeroase sedinte de psihoterapie individualã si i s-au administrat neurolopetice foarte puternice, mama ei spunea cã Irina e mai bine. Tot atunci mi-a spus însã si cã este decisã sã divorteze de Romeo si, la scurt timp, a fãcut-o. Divortul a fost punctul culminant al suferintei Irinei“, a declarat doctor Cornelia Antohi, medicul psihiatru, care a tratat-o pe Irina Baroi în ultimii patru ani. Reputatul medic psihiatru, acum la pensie, care, a aflat abia ieri despre drama petrecutã în familia Baroi s-a arãtat foarte marcatã de cele petrecute. „Nu pot sã nu mã gîndesc cu durere cã Rada a murit de mîna fetei ei, pe care si-a dorit-o foarte mult si a adus-o pe lume dupã ani de tratamente de specialitate, pentru cã nu putea rãmîne însãrcinatã“, a adãugat doctor Cornelia Antohi. De remarcat este faptul cã Irina Gaspariuc a atacat cu recurs mãsura arestãrii preventive, iar calea de atac se va judeca la Curtea de Apel Bacãu. Tînãra din Vaduri este acuzatã cã în noaptea de joi spre vineri, 19/20 ianuarie, si-a ucis mama în timp ce stãtea la priveghiul bunicii.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Releul Pietricica

Știre publicată în urmă cu

în data de

Fluturi, bufnite si nuduri deasupra cartierului Precista

1. Petru Diaconu, un boem total, fãrã mamã, fãrã tatã, nãscut de o mãtusã, rudã de sânge, totusi, cu Henri-Julien-Felix Rousseau (cunoscut ca le Dournier, Vamesul) a dat sfoarã-n Piatra si si-a adunat prietenii la un vernisaj, pe un deal, la Sestri Art Gallery, deasupra cartierului Precista. Acolo, împreunã cu mai tânãrul sãu camarad Bogdan Enache au pus-o de o expozitie de picturã, fiindcã ei asta stiu si asta fac: picteazã. În plus, omul acesta cu ochi limpezi de viezure tânãr, de o generozitate elegantã, cum rar mai întâlnesti în ziua de azi, se dovedeste de o consecventã înspãimântãtoare. El picteazã bufnite, frunze, nuduri, fructe tãiate în douã, ca sã li se vadã semintele, fântâni, puturi de fântânã în care se vede cerul si în care se vãd frunze, nuduri, seminte din fructe tãiate în douã, bufnite, poate si câte o oalã de lut preistoricã, devenind astfel mai împãmântenit decât ne putem imagina noi, care îl vedem doar un pictor recunoscut ca pictor fiindcã asa a vrut el: sã fie pictor. Fiecare lucrare a sa este de o minutiozitate exemplarã. Rousseau Vamesul opunea impresionismului arta naivã, visarea, fantezia, fiind definit drept un pictor neoprimitv genial. La fel e si Petricã Diaconu, un pictor absolut fascinant, de o energie debordantã si cu o fantezie care-l duce în visãrile lui pe pânzã. E unic, fiindcã e prea destept, prea citit ca sã fie pus în categoria pictorilor naivi, motiv pentru care cautã si titluri de expozitii, cautã cuvinte, cautã motive care sã-l desprindã de un fel de etichetã care, habar n-are el, s-a desprins de mult de lucrãrile sale. Si-a intitulat expozitia: Cãlãtorie în imaginar, iar tablourile sale au nume ca niste versuri. Nu le-am vãzut, dar a promis sau chiar a fãcut niste tablouri mari, gen Visul (1910 Museum of Modern Art, New York), Vamesul, o fi în stare. El îmi aduce aminte, mereu, de ce a spus cândva Janis Lyn Joplin: Nu sunt cea mai bunã, dar sunt unicã. 2. Si fiindcã vreau sã mã pãstrez în aceastã rubricã a Monitorului: pot fi invidiat pentru ziua de marti. Din marea cea mare a majoritãtii care si-a petrecut ziua de marti la televizor, privind si ascultând ineptiile zilei, care, desigur, au fost deja uitate, am avut sansa de a merge acolo, unde televizoarele erau oprite si unde oamenii se întâlneau, se salutau, unii se îmbrãtisau si se uitau pe pereti, la tablouri. Am stat la un pahar cu vin, am vorbit, am râs, l-am ascultat pe cel care a fãcut, elegant si scurt, vernisajul, cu multe glume, cu imaginatie, apoi iar am stat la taclale, am mai bãut un pahar cu vin, oameni frumosi, femei si bãrbati de toate vârstele, îmbrãcati îngrijit, civilizati, atenti la cei de lângã ei, distinsi. Pietreni distinsi. Oameni cu grijã de ei si de cei de lângã ei, oameni inteligenti, fãrã ifose, aflati într-un loc unde se simteau bine si, care, din când în când, se uitau si la motivul acelei întâlniri de searã: pe pereti. La tablouri. Un motiv absolut normal. A fost o searã frumoasã, în care nimeni nu a simtit nevoia sã se de-a balenã în apã micã. N-am vãzut politicieni. Singurul ales, Petru, nu mai termina sã se autoironizeze si avea si un fular alb în jurul gâtului. Totul a fost atât de firesc, de normal, cu oameni normali, încât pãrea anormal. Între timp, din balconul locantei, iluminat de Crãciun, începeau sã zboare pe deasupra cartierului Precista fantasmagoriile pictate de Petru Diaconu. Bufnitele si nudurile lui, frunzele si fluturii lui, în culori de normalitate. Un artist, iar acea punere în scenã, acea mise-en-scene, pãrea cã va putea fi reluatã si mâine, si poimâine. M-a cuprins o stare de bine. Coborând scãrile de la stadion, intram într-un oras frumos, iar pe cer… ce sã vã mai spun?! Acasã am gresit si am dat drumul la televizor, la stiri. Se vorbea despre scandalul, despre circul din Parlament. Am închis si am preferat sã scriu aceste gânduri. Ies pe balcon sã mã uit la cer, poate mai vãd ceva urme de culoare.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

REABILITAREA SI INTEGRAREA TURISTICĂ A MONUMENTULUI ISTORIC: BISERICA SF. GHEORGHE

Știre publicată în urmă cu

în data de

Citește știrea

Trending