„Cultura de grîu este în pericol de a fi compromisã“

• declaratia politicã pe care deputatul PSD o va sustine, marti, în Parlamentul României

În numãrul de sîmbãtã, 15 octombrie, al Monitorului de Neamt am prezentat prima parte a declaratiei politice pe care deputatul PSD de Neamt o va sustine marti, 18 octombrie, în Parlamentul României, referitoare la un subiect de importantã majorã: necesarul de grîu pentru consumul intern. Concluziile parlamentarului nemtean sînt sumbre: în unele zone ale tãrii, unde ar fi trebuit deja sã se fi încheiat semãnatul grîului, aceastã lucrare nu a început sau abia s-au însãmîntat primele suprafete. În articolul precedent, Ioan Munteanu explica si cauzele care, în opinia sa, au dus la aceastã situatie de fapt. Continuarea argumentatiei parlamentarului nemtean o puteti afala în numãrul de azi al Monitorului.

A pune pe seama conditiilor naturale nefavorabile aceastã întîrziere a înfiintãrii culturii de grîu este o mare gresealã si o lipsã de respect pentru cei care muncesc pãmîntul. Foarte multi producãtori, din toate judetele tãrii, au redu, sau chiar au renuntat la înfiintarea culturii de grîu, datoritã imposibilitãtii financiare cu care se confruntã. S-a renuntat la contractele de arendã, de asociere si la lucrarea terenurilor în exploatatii mari, înspãimîntati de necazurile acestui an, si nu numai de cele climaterice. Ne dorim cu totii sã avem o toamnã lungã, care sã dea posibilitatea executãrii lucrãrilor în cîmp, dar stim foarte bine, din cercetãrile stiintifice si din experientã, cã pãrãsirea epocii optime de însãmîntare înseamnã pierderi care vor influenta negativ productia anului urmãtor. Fãrã teama de a gresi, întrezãrim imposibilitatea de a asigura pîinea consumului uman pentru anul viitor. Din nefericire, lipsa de profesionalism în acest domeniu a creat o stare de incertitudini privind suprafetele si soiurile în culturã. Iar mecanismele de sprijin aplicate de Guvernul Tãriceanu în aceastã toamnã nu sînt în stare sã sustinã aceastã culturã de interes national. Nu credem cã este lipsit de temei sã mai atragem încã o datã atentia Guvernului privind modul de subventionare al agriculturii prin cupoane, ceea ce a dus sau a determinat scumpirea artificialã a îngrãsãmintelor, a semintelor, a celorlalte materiale si produse necesare, o procedurã greoaie, costisitoare, care a pus producãtorii agricoli pe drumuri si i-a determinat pe unii sã renunte chiar la subventionare. Desi am atentionat permanent asupra acestor aspecte, Guvernul nu a înteles si nu întelege efectele dezastruoase ale unei asemenea politici. Concret, peste 700 miliarde lei din cele 3.453 miliarde lei alocate pentru subventii în primãvara acestui an au rãmas blocate în cupoane neutilizate, iar cifra aceasta va creste în urmãtoarea perioadã. Stim cu totii si sîntem de acord cã un an agricol bun, cu rezultate pe mãsura eforturilor fãcute, poate sã mentinã un climat economico- social sãnãtos în tarã, atît de necesar României. Din nefericire, analiza la aceastã etapã ne îndeamnã sã credem cã nu ne aflãm pe un drum bun, s-a gresit, se persistã în gresealã si, de aceea vã solicitãm, stimati colegi, sã întelegeti demersul nostru în acest moment. Se impune ca, la nivelul Guvernului, sã se analizeze, imediat, care sînt mãsurile ce pot fi luate pentru îmbunãtãtirea stãrii de fapt. Vrem ca pîinea românilor sã fie asiguratã din productia internã si sã nu împovãrãm tara cu noi biruri care sã aducã populatia în zona disperãrii. Ne punem întrebarea fireascã: Ce vor mînca românii la anul? Cu ce vor fi hrãnite animalele ? Prin politica agrarã actualã este posibil ca foametea din anii ’40 sã fie depãsitã în consecinte. Speranta producãtorilor agricoli de a obtine productii bune în anul 2006 s-a nãruit, încã din aceastã toamnã, datoritã politicilor incoerente ale Guvernului Tãriceanu, în special prin eliminarea subventiilor la sãmînta de grîu, ceea ce pune în pericol atît productia de bazã, cît si cea de sãmîntã pentru anii urmãtori. Politica agrarã a Guvernului Tãriceanu este de neînteles, fãcutã parcã de niste oameni care habar nu au cum se munceste pãmîntul si cu cît efort se obtin roadele. Ai impresia cã se doreste cu toatã puterea sã importãm grîu în anul 2006, cînd, printr-o politicã agrarã bunã, România ar trebui sã exporte grîu.