Culmea filantropiei politice sau cum ne “învaţă” un politician să fim omenoşi de Crăciun

De obicei nu critic iniţiativele nimănui, chiar dacă mi se par, unele dintre ele, de-a dreptul penibile. Vorba domnului profesor Nae Ionescu, “omul e singurul animal care se poate rata”, inclusiv, zic eu, prin iniţiative idioate, deci să-i respectăm omului, fie el şi animal politic, această “calitate”.

Dar de această dată am să-mi permit să comentez, evident răutăcios, că nu văd altfel cum, iniţiativa unui om (aşa simte nevoia să se prezinte în primul rând), dar în paralel şi politician, care a reuşit să mă înfurie maxim.

Omul e mai puţin important cum se numeşte sau ce funcţie politică are, iniţiativa e “Nimeni singur de Crăciun”. Şi, în rezumat, la finalul postării puteţi vedea în integralitate mesajul omului cu pricina, spune că ar fi “cel mai frumos cadou” ca de Crăciun să mai facem loc la masa noastră pentru un om singur, citez, “un vecin, un prieten, o rudă”.

Asta-i marea iniţiativă şi chiar nu ştiu cum să o cataloghez: puerilă spre cumplit de idioată sau chiar… o înjurătură pe care omul, în plan secund şi politician, ne-o trânteşte de la obraz.

Adică, mă iertaţi, ce să înţelegem: că noi, românii, suntem, de obicei, nişte nemernici care mâncăm pe “întuneric”, “ascunşi” în casele noastre de Crăciun, Paşte şi… în fiecare zi, şi era nevoie de (i)luminatul om, în plan secund şi politician, ca să ne “gândim” să chemăm pe cineva la masa noastră?!

Nu domnule om, în secundar şi politician, românii nu au nevoie de politicieni, în plan secundar şi oameni, să vină cu astfel de iniţiative. Românii, mereu, au pus un scaun în plus la masă, mereu au pus în plus un blid de mâncare pentru oricine le-a trecut pragul. Şi de Crăciun, şi de Paşte, şi… în fiecare zi.

Aşa-zisa dumneavoastră iniţiativă e de fapt, cel puţin pentru mine, o insultă. Pentru că dumneavoastră se pare că nu ştiţi că românul e omenos de felul lui, nu trebuie să-i ceară nimeni, mai ales un politician, să fie aşa.

Şi vă mai spun ceva: românul pentru care aveţi dumneavoastră această “iniţiativă” face în mod firesc şi repetat ceea ce dumneavoastră “cereţi” acum, fără să se fudulească, fără să ceară ajutor de la presă să-l popularizeze cum a descoperit el “gaura de la covrig”, fără… să mizeze că măreaţa “iniţiativă” îi va mai aduce nişte voturi.

Românul, vă repet că poate înţelegeţi de ce m-aţi necăjit aşa de tare cu “iniţiativa”, a avut mereu o strachină de borş şi o bucată de mămăligă pentru românul de lângă el. Chiar dacă borşul era de lobodă şi.. atât, în vremuri de restrişte.

Asta în vreme ce politicienii, ca dumneavoastră, n-au avut de dat nicio firmitură din cozonacul pe care întingeau ca nişte hapsâni caviarul cumpărat din dările plătite de mâncătorii de mămăligă şi borş de lobodă.

Aşa că domnule politician, iniţiativa dumneavoastră de a ne împărţi noi borşul de lobodă în speranţa că veţi mai primi dumneavoastră nişte voturi ca să aveţi în continuare acces la caviar e chiar insultă. Vă rugăm să vă vedeţi de caviarul dumneavoastră şi să nu îndrăzniţi să ne suflaţi în borşul nostru. Măcar atât.

În rest, puteţi, pentru dumneavoastră, să aveţi iniţiativa de a chema vreun sărac singur la masa dumneavoastră. Şi dacă vreţi măcar să mimaţi că sunteţi sincer şi mai ale demn, nu vă mai fuduliţi prin presă cu “iniţiativa” dumneavoastră.

Că noi, aştia fără iniţiative, rămânem la fel de oameni cum am fost dintotdeauna. Şi la masa noastră are loc mereu oricine. Că, vorba românului, de dinainte de “iniţiativa” dumneavoastră, “unde mănâncă doi, mai poate mânca şi al treilea”.

Chiar, ştiaţi că românii au avut “iniţiativa” asta chiar de dinainte de vă naşte dumneavoastră? Nu v-au aşteptat pe dumneavoastră să-i şcoliţi într-ale omeniei.

N.R.: “INIŢIATIVA” în integralitatea ei

„NIMENI SINGUR DE CRĂCIUN -o inițiativă a omului Daniel Vasilică Harpa De sărbători, darurile pentru cei dragi sau donațiile pentru cei necăjiți vin în mod natural. Anul acesta, vă propun ă â ț ș îș ă . Fiecare dintre noi are un vecin, un prieten, o rudă pe care o știe singură. Vă rog… să lăsăm de o parte ambițiile, adversitățile sau micile conflicte, și să încercăm, si să reusim, noi, nemțenii, să fim o familie. Ă Ș Ă și să aducem alături de noi un om singur, care i-a pierdut pe cei dragi, care-i are la depărtare sau care poate că nu a știut niciodată ce înseamnă să ai o familie sau prieteni alături. Vă asigur că ar fi – . Haideți să facem fiecare în dreptul nostru ce putem ca nimeni să nu stea singur de Crăciun în acest an. Și să mulțumim lui Dumnezeu că noi… nu suntem singuri pe lume”.