Cugetare de judecător turmentat: Pierdut alegeri, le declar nule

Judecătorul Vasilică, din Republica Ploieşti, o fi reuşit să se dea maxim în stambă în ale dreptului, după ce a suspendat hotărârea CCR, de anulare a alegerilor, dar a mai reuşit ceva.

Să arate cât de putred e coşciugul democraţiei româneşti în care a mai bătut şi el un cui.

Concret, Vasilică a nostru a dat o sentinţă de suspendare a atât de controversatei anulări a alegerilor, deşi nu avea, spun toţi specialiştii în drept, nici cea mai mică competenţă să facă aşa ceva – cacofonia e voită.

Dar n-ar fi asta cea mai mare problemă, în fond am mai văzut judecători care, de exemplu, au divorţat doi bărbaţi care se judecau pentru cu totul alte cauze. Cine nu crede să cerceteze arhivele instanţelor din Neamţ.

Problema e că sentinţa lui Vasilică a reuşit să producă, pe lângă rumoare socială, reale probleme privind legitimitatea alegerilor ce stau să vină.

Lucrurile arată astfel: Vasilică a suspendat anularea, iar anularea stătea la baza hotărârii de guvern prin care erau organizate noi alegeri.

Şi întrebarea care i-a înfiorat pe mulţi a fost: mai pot fi organizate aceste noi alegeri?

Nu puţini sunt cei, specialişti în drept, care au spus că nu, până când nu va fi atacată şi anulată sentinţa lui Vasilică, care nu e definitivă, dar e executorie. Adică îşi producea deja efectele.

Să atacăm atunci sentinţa lui Vasilică, au zis mulţi, ceea ce Parchetul din aceeaşi Republică Piteşti înţelegem că a şi făcut. Azi înţeleg că a apărut şi motivarea sentinţei– mamă ce s-a grăbit Vasilică, doar avea la dispoziţie vreo 30 de zile?! – să vedem dacă va fi soluţionată calea de atac până pe 4 mai. Timp ar fi.

Bineînţeles aşteptăm să vedem şi cum va fi soluţionată.

Dacă va rămâne cum a zis Vasilică, deşi asta ar fi culmea… justiţiei?

Deci?

Deci… atât s-a putut.

Atât a putut Vasilică, atât a putut şi CeCeRe-ul, că de acolo a pornit toată noaptea minţii.

Şi de aceea zicem că avem dovada că Democraţia românească, la pachet cu Justiţia, sunt în coşciug.

Păi cum e posibil ca un judecător, fie el şi Vasilică, de două ori chemat să slujească patria inclusiv la Ministerul Justiţiei, să poată arunca în baltă pietroiul unei decizii care îi depăşeşte clar competenţa şi să se strofoace apoi toată floarea cea vestită a instituţiilor, din justiţie, să scoată pietroiul?

Biroul Electoral Central a zis că nu-l deranjează prea tare decizia lui Vasilică şi că dă înainte cu organizarea alegerilor, însă multe voci avizate spun că aşa s-ar crea cadrul perfect ca viitoarele alegeri să fie atacate cu mari şanse de a fi anulate.

Dilema pe care Vasilică a reuşit să o provoace este: ne luăm după Vasilică şi amânăm alegerile până ce “înţelepţii”  îi anulează sentinţa sau ţinem alegerile şi riscăm să le anulăm după ce cineva – sigur s-ar găsi cine- le-ar contesta pe motiv că nu s-a ţinut cont de sentinţa lui Vasilică?

E clar că numai democraţie, stat de drept şi justiţie funcţională nu sunt acestea. Despre vot şi importanţa lui în stabilirea preşedintelui nici nu mai are rost să vorbim. Nu contează votul, cât contează ce zic CeCeRe-ul şi Vasilicii din magistratură, asta e concluzia amară.

Cui foloseşte?

Întrebarea care se naşte e cui foloseşte ce a făcut Vasilică?

Democraţiei şi Justiţiei clar nu.

Unii spun că ar putea să le folosească magistraţilor ameninţaţi de o lege care să-i ţină în câmpul muncii până la 65 de ani, ca pe restul “prostimii”, şi le-ar mai tăia şi din pensii.

Adică ar fi un fel de pisică pe care Vasilică – n-am găsit altă rimă – le-ar fi arătat-o politicienilor ca să nu mai voteze respectiva lege.

Pare credibil.

Dar mai există un scenariu: Vasilică a făcut jocul – sau măcar a încercat să-l facă – celor de la putere. Clar nu al suveraniştilor care vor turul II înapoi. Pentru că alegerile au fost deja anulate, aşadar sentinţa lui Vasilică – conform principiilor de drept – nu putea anula anularea, pentru că anularea deja se întâmplase.

Putea produce efecte doar pentru viitor, adică să ducă la o eventuală amânare a alegerilor.

Oare cine şi-ar putea dori o astfel de amânare? Preşedintele în funcţie – chiar interimar – şi premierul în funcţie ar fi, logic, primele opţiuni de răspuns.

Şi când te gândeşti că taman cei doi, şi partidele din care provin, s-au dat de ceasul morţii până acum să convingă prostimea că primele alegeri nu au fost anulate din cauză că nu a ieşit cine trebuia…

Pe final, ce mai poţi zice decât: Curat Democraţie, curat Justiţie, coane… Vasilică.