Cu o Opoziţie formată din Chichirăi şi Goţii Parlamentul a devenit Marele Circ de Stat

A trecut deja un sfert din mandatul actualului Parlament, timp suficient pentru a ne putea da seama de impasul  în care a ajuns procesul democratic în forul legislativ. Impasul a fost  provocat de lipsa de coerenţă, de idei, de substanţă şi de clarviziune, din prestaţiile Opoziţiei actuale. PNL, principalul partid al Opoziţiei, se dovedeşte a fi un NIMIC, divizat între orgoliile unor lideri, între care migrează non stop liberalii. PMP, partidul de buzunar marca Băsescu, se comportă ca o navă aflată în derivă, fiind menţinut pe linia de plutire doar de flotoarele retoricii bahice a liderului. USR, formaţiune născută din nonconformismul străzii, a dovedit că prezenţa în Parlament perverteşte. În timp record a reuşit să se respingă pe sine, în urma unei  revoluţii interne, care a debutat cu aruncarea peste bord a liderului Nicuşor Dan, care începuse să aibă principii. În prezenţa principiilor, USR riscă să-şi piardă identitatea. Pe minorităţi, inclusiv UDMR, nu le putem asimila ca opozanţi veritabili. Aceştia se descurcă în politică, ca în sporturile nautice. Îşi întind pânzele numai la vântul guvernării majorităţii. Despre o anumită solidaritate a Opoziţiei, oricât de firavă, nu se poate vorbi în acest timp, ca despre un proiect eşuat. Poţi vorbi doar  ca despre un proiect care nu a existat.

Lipsa solidarizării Opoziţiei parlamentare nu a avut ca efect decât caricaturizarea democraţiei în forul legislativ

De ceva timp, în Parlament, rolul Opoziţiei a fost preluat de grupul de pantomimă al USR-ului, în fruntea căruia s-au remarcat Cosette Chichirău şi Mihai Goţiu. USR, pentru care lipsa de substanţă nu e o povară, s-a poziţionat cu arme şi bagaje în avangarda Opoziţiei, în a cărui siaj pluteşte un PNL dezarticulat şi buimac, de la plecarea lui Crin Antonescu, care a luat şi busola cu el. La audierea miniştrilor, pe 29 ianuarie, Cosette Chichirău ne-a lipsit. Umbla cu sorcova aiurea. În schimb, clovnul de serviciu Mihai Goţiu ne-a oferit show-ul de iarmaroc, ca pentru prostime. A urmat discursul monosilabic, al Preşedintelui Klaus Iohannis, de la investirea Guvernului Dăncilă la Cotroceni, în care acesta a stricat orzul pe gâşte, îndemnând Opoziţia să-şi strângă rândurile, că prea umblă împrăştiată. Opoziţia să-şi strângă rândurile, asta dorim şi noi, cei care nu am votat-o în decembrie 2016. Doar unită Opoziţia ar mai avea şansa de a încropi un proiect de alternativă credibilă, pentru ca parlamentarilor acesteia să le mai răspundă cineva la bună ziua. Lipsa esenţei din discursurile Opoziţiei, cu ocazia votului Parlamentului, pentru acordarea încrederii Guvernului Dăncilă, ne-a demonstrat că „Regele e gol“. Singurul program alternativă al Opoziţiei, a rămas „Jos PSD, jos Dragnea!“, un  penibil coppy-paste, furat din Piaţa Victoriei, fără indicarea sursei. Cum ar putea o opoziţie atât de bicisnică să ajungă la guvernare doar cu „Jos PSD?“ Nici dacă Parlamentul s-ar dizolva, după cum visează Ludovic Orban când se crede lider providenţial, Opoziţia tot nu ar guverna, pentru că nu există. Circarii din PNL şi USR au participat la mega-mitingul din 20 ianuarie, alături de protestatarii din Piaţa Universităţii, după ce în 17 ianuarie, la Cotroceni, singura alternativă prezentată lui Iohannis la audieri, a fost „Alegeri anticipate“. După această probă de impotenţă, tot circarii l-au criticat dur pe Iohannis, că nu s-a lansat într-o bătălie cu PSD-ul, din momentul schimbării Guvernului Tudose. Chiar dacă PNL şi USR au participat la mega-miting, acesta nu a avut nici o revendicare politică articulată. Totul s-a limitat la lozinci scrise sau scandate pe tema „PSD – Ciuma roşie!“. S-a dovedit că miile de tineri, frumoşi şi liberi ieşiţi în stradă au făcut-o pentru a socializa, după vorba lui Nea Iancu „Am treabă, n-am treabă, la trecute fix sunt în stradă“. La recentele demonstraţii de stradă, PMP-ul lui Traian Băsescu nu a participat alături de PNL şi USR. Băsescu a declarat cinic că aceste proteste stradale nu demonstrează decât că Justiţia instalată de el este foarte bună. La bătălia din Parlament pe această temă, Opoziţia se implică mai mult folcloric, decât cu argumente din zona logicii. Iar lipsa de logică în argumentaţia publică a acestor parlamentari a devenit endemică.

“Somnul opoziţiei, naşte monştri“

Nu neagă nimeni rolul regulator, în procesul democratic parlamentar, pe care trebuie să-l îndeplinească Opoziţia. Dar sub mandatul lui Băsescu, interese oculte reprezentate de ministrul Justiţiei, Monica Macovei şi compania, au hotărât să preia rolul electoratului român, de a stabili prin vot, cine e la Putere şi cine în Opoziţie. Voinţa electoratului a fost confiscată de voinţa binomului DNA-SRI (Noi suntem statul de drept!). Prin legile justiţiei, promovate de Macovei fără nici o dezbatere, s-a ajuns acum la monstruozitatea ca acest Binom să stabilească, cine rămâne în politică şi cine nu. Aşa a fost desfiinţat USL, a fost trimis acasă Crin Antonescu, a fost dărâmat Guvernul Ponta, instalat Guvernul Cioloş, au fost  îndepărtaţi din politică oameni, mulţi dintre ei prin dosare clasate. Rolul opoziţiei a fost transferat secvenţial Preşedintelui Klaus Iohannis şi integral protestatarilor din stradă, iar Opoziţia s-a complăcut în starea vegetativă care i s-a impus. În Parlament, majoritatea este obligată să preia mesajele coerente ale Opoziţiei şi să nu le ignore, atunci când acestea există. Lipsa mesajelor coerente măreşte dezechilibrul dintre Putere şi Opoziţie, ceea ce nu aduce nici un beneficiu nimănui. Recent, un mic monstru din PSD, orbit de propria mărire, dar şi de lipsa Opoziţiei şi-a permis să decreteze cu emfaza mitocanului ajuns la putere că „Guvernăm aşa, pentru că putem!“. Gogomănia pesedistului de ocazie o putem considera a fi o replică la o altă gogomănie anterioară, a unui alt monstru de ocazie din fostul PD-L, o amazoană din clanul băsiştilor, a cărei zicere a rămas înfiptă în anale, ca un cui înroşit „Ciocul mic, că acum noi suntem la putere!“. Opoziţia parlamentară şi-a pus în cap să moară înainte de a se naşte. Lăsând nişa liberă, a invitat  protestatarii TeFeL-işti să o ocupe, pentru a deveni ei vioara întâi. Prezentă formal în Parlament, Opoziţia s-a decis să-şi recalifice parlamentarii în circari, u obiectivul de a muta Circul de Stat în cea mai mare clădire din lume, după Pentagon. Parafrazându-l pe Goya, putem conchide că „Somnul Opoziţiei naşte monştri“. Iar unii monştri ne decid destinele.