Contactează-ne

Prima pagină

Cu mintea limpede

Știre publicată în urmă cu

în data de

Apropo de calamitatea numită COVID, iniţiativa „Monitorului“ de a inaugura suita unor articole, comentarii şi informaţii este binevenită.

Cât priveşte întrebarea (aproape) retorică cu care ziarul titra anunţul: „Trecem testul?“, ne permitem să ne justificăm intervenţia. Ea este pornită nu din dorinţa de a ne afla în treabă, ori din postura de „Gică contra“”, ci din nevoia de a desluşi, cât de cât, starea de fapt şi a ne desprinde de angoasele şi incertitudinile marasmului potopit nu numai asupra noastră, ci a întregii omeniri.

Răspunsul negativ al redactorului, marcat de o neconcordanţă temporală şi o corectă ancorare în realitatea imediată, cu atât mai mult cu cât suntem departe de momentul bilanţurilor.

Cum se ştie, bătăliile pierdute nu înseamnă şi pierderea războiului. Drept care, răspunsul nostru la întrebarea consemnată nu poate fi decât unul singur: DA, categoric, DA !

Îmi vine în ajutor o istorioară nostimă care circulă pe Internet. Cică într-o bună zi, David, învingătorul uriaşului Goliat şi al doilea împărat al Israelului (după Saul), altfel om cu judecată, înţelept şi nu mai puţin iubit de supuşi, şi-a chemat bijutierul şi i-a poruncit: „Ai trei zile, să-mi faci un inel! Când am să mă uit la el, dacă sunt trist să devin vesel, iar dacă nu voi fi în apele mele, să fiu, pe dată, bine dispus. Dacă nu-mi împlineşti voia, ai să plăteşti cu viaţa“. Fantezie de împărat! Cum să rezolvi asemenea poveste? Amărât, bietul bijutier, care-şi vedea viaţa ameninţată, a avut norocul să întâlnească prin curţile împărăteşti, un copilandru care nu era altul decât Solomon, fiu al împăratului, cunoscut ca mintos de mic. Auzind povestea bijutierului, acestuia nu i-a fost deloc greu să- i dea şi rezolvarea: „Ei, nimic mai simplu. Fă inelul cerut şi gravează pe el, mare să se vadă, doar trei cuvinte: „gam zeh yaavori“. Ceea ce pe limba noastră înseamnă „şi asta va trece“. Şi aşa, împăratul şi-a văzut fantezia împlinită, iar bijutierul a scăpat cu viaţă.

Aşa se vor petrece lucrurile şi cu calamitatea care ne-a potopit. Indiferent de acţiunile noastre, ea îşi va urma drumul fără nici un fel de abatere şi se va stinge. Să fim bine înţeleşi, nu pentru că am ştiut şi am avut noi cu ce să luptăm cu duşman nevăzut, perfid şi, mai ales, necunoscut, ci fiindcă finalul este înscris în gena şi planul căpcăunului, aşa cum este înscris în curbele şi graficele tuturor epidemiilor.

Prin forţa împrejurărilor, pentru această primă secvenţă, noi nu putem decât să încercăm să reducem la maximum posibil, urmările pandemiei, aşa cum facem în cazul inundaţiilor, al incendiilor şi cutremurelor.

Mai licite devin întrebările „când?“ şi, mai ales, „cu ce preţ?“. La prima întrebare nu putem răspunde decât cu mare aproximaţie, din aceleaşi motive. Nu cunoaştem biologia speciei COVID-19. Corolarul imediat este datoria de a înregistra şi consemna corect şi în amănunt istoria acestei catastrofe mondiale, de a o analiza secvenţă cu secvenţă, pentru a o cunoaşte cât mai bine. Trebuie să fim pregătiţi să prevenim noile episoade şi să fim înarmaţi cu mijloace eficiente de luptă împotriva lor. Nu este un secret, viroza cu nume COVID, astăzi unicat absolut, se va repeta şi va intra în nomenclatorul bolilor grave şi de masă ale omenirii.

La cea de a doua întrebare, răspunsul este mai uşor de nuanţat şi mai apropiat de adevăr: „Preţul va fi imens, colosal, extrem de dureros“. Nu numai fiindcă se socoteşte în vieţi de oameni nevinovaţi, ci prin consecinţele nefaste, de durată şi la scară planetară, care vor zdruncina din temelii toate domeniile de activitate, până aproape de limitele cele mai de jos ale existenţei.

Oricum am învârti lucrurile, nu putem face abstracţie de realităţi. Şi iarăşi mă ajut de o glumă, oarecum sinistră, dar plină de adevăr şi care se suprapune cu ceea ce trăim în prezent. Cândva, o naţiune mai puţin dedată cu faptele de vitejie şi mai degrabă cu inteligenţa şi cu isteţimea, făcea public bilanţul unui război dus de nevoie împotriva unui vecin hrăpăreţ şi invidios: „Atâtea distrugeri, atâţia morţi, atâţia răniţi şi… atâţia… speriaţi“. Suntem departe de această situaţie? Nu ne aflăm, cumva, într-o postură identică? Este cert că pandemia în curs nu va număra milioane de morţi, precum marile epidemii de ciumă şi holeră cunoscute de istorie. Dar când aproape trei miliarde de locuitori ai plantei, sănătoşi, indemni de boală dar înfricoşaţi de spaima morţii, fug din calea urgiei, abandonează orice fel de activitate şi se izolează de bună voie sau forţată, îndărătul unor pereţi, situaţia devine gravă, dacă nu catastrofală, mai ales în context mondial.

Ar fi un nonsens să căutăm vinovaţi, fiindcă nu-i vom găsi. Sigur, vorbim de marii vinovaţi, nu de cei care (sunt destui, slavă Domnului), ignoră orice regulă şi convenienţă omenească sau de vinovaţii conjuncturali, aceiaşi dintotdeauna, prezenţi în toate evenimentele de mai mică ori mai mare amploare.

Oricât am fi de meticuloşi şi riguroşi, ar fi o copilărie să arătăm cu degetul spre unii sau alţii. În faţa unui asemenea flagel, de intensitate şi extensie ne mai întâlnită, care ne găseşte complet nepregătiţi să-l înfruntăm, nu este posibil ca într-un loc, într-o zonă oarecare să nu apară o fisură, o supapă nefuncţională, generatoare de noi şi noi secvenţe distrugătoare, cu atât mai mult cu cât omul de pretutindeni şi dintotdeauna a fost şi este o fiinţă şovăielnică, se conduce încă după impulsuri primare, greu de controlat şi de stăpânit, este egoist prin definiţie, inconstant şi dispusă să găsească vinovăţiile la alţii, nu la el.

Mărturisesc că citind într-un articol de revistă, un mare virusolog american susţinea că agentul patogen al actualei pandemii este o structură inframicroscopică plasată la limita dintre materia vie şi cea nevie. Eram de-a dreptul surprins şi nu mai puţin intrigat. Mi s-a părut un nonsens absolut. Păi ne jucăm cu vorbele? Ori e materie vie, ori nu e. Noroc că n-am abandonat, şi pe măsură ce am avansat în lectură, am început să-i dau dreptate autorului, admiţând că e vorba nu de o formă de viaţă organizată, ci de o anumită structură proteică, cu afinitate pentru unele structuri ale omului. Ba să credeţi că lectura mi-a întărit credinţa că materia ca atare nu este dotată cu inteligenţă, aşa cum susţin unii. Materia primitivă are proprietăţi sau însuşiri. Diferite după structura intrinsecă. Negreşit, materia care ajunge pe o treaptă superioară de organizare poate deveni inteligentă, odată cu intervenţia altor şi altor componente materiale. Dar e vorba de combinaţii materiale.

Revenind la urmările actualei pandemii, la fel de justificată apar întrebările asupra drumului pe care omenirea îl parcurge. Este bun? Este sigur? Corespunde tuturor indivizilor? Corespunde omenirii, în ansamblul ei? Nu e momentul unor reconsiderări absolut necesare?

După atentatul din 11 septembrie 2001 din SUA, asemenea întrebări erau la ordinea zile. S-a afirmat destul de apăsat că începând cu acea dată, viaţa pe planetă nu va mai fi ca până atunci şi că lumea, în integralitatea ei, se va schimba. Lucrurile nu s-au întâmplat chiar aşa, fiindcă dincolo de proporţiile şi dramatismul evenimentului, el a interesat doar o zonă limitată şi într-un spaţiu bine aşezat şi funcţional.

Spre deosebire de ceea ce se întâmplă acum, când fenomenul e generalizat sau, dacă vreţi, global. Abia acum se poate vorbi de o altă lume care trebuie reclădită, reconstruită pe alte principii şi temelii. Cred că este momentul ca întreaga omenire să se desprindă de rutina şi vechile ei ancore. Nu este suficient să enunţi bunăstarea şi progresul unor părţi ale omenirii, în dauna altora. Drepturile la viaţă şi bunăstare trebuie acordate tuturor. Foamea, inegalităţile, discriminările, prea multe şi prea împovărătoare trebuie eradicat sau cel puţin atenuate. Altfel cuvântul omenire pierde din sens şi raţiunea de a fi.

Înainte de a încheia, se cuvine să privim şi în propria ogradă. Şi noi ne aflăm în acest mare concert al pandemiei, şi noi ne dăm tributul în vieţi şi suferinţe. Trebuie să încercăm să vedem unde ne aflăm. În urmă cu mulţi ani, un prieten, consul al ţării noastre în SUA, îmi povestea despre şansa de a-l fi întâlnit pe George Emil Palade, laureat al premiului Nobel. Printre altele, relativ la starea precară şi la neîmplinirile noastre de după revoluţie, savantul îşi exprima credinţa într-un viitor mai bun, susţinând că poporul nostru se numără printre cele care au puterea de a renaşte din propria cenuşă. Mărturisesc că eram intrigat. Nu puteam să accept un asemenea enunţ. Cum adică, să aşteptăm să ajungem la cenuşă, ca să putem renaşte?

Ei bine, actuala pandemie ne dovedeşte că, de fapt, suntem foarte aproape de această stare. Am irosit, într-un mod condamnabil, timpul şi şansele de după revoluţie. N-am ştiut, n-am fost capabili să întreţinem jarul din vatra fierbinte primită de la înaintaşii noştri. Nu ne-am arătat demni de timpul pe care l-am trăit. Societatea noastră s-a degradat şi continuă s-o facă în ritm alert. Tot ce a fost valoros şi peren s-a alterat, s-a risipit şi continuă să se năruie; nimic din ce s-a construit cu migală, eforturi şi sacrificii nu a supravieţuit; nimic nu se leagă, nimic nu ne reuşeşte; o degringoladă de nivel naţional este tot mai vizibilă în absolut toate domeniile, iar progresele de orice tip întârzie să-şi arate mlădiţele, oricât de firave, ca să nu mai spun că pentru cei mai mulţi speranţele într-o redresare binevenită sunt din ce în ce mai inconsistente.

Singura acţiune palpabilă şi omniprezentă este flecăreala non- stop, de noapte şi de zi, de parcă toţi oamenii noştri de presă şi invitaţii lor, ciuvici, ionaşci, tatoi şi lazaruşi neclintiţi din fotolii, îşi susţin public tezele în specialitatea „filibusterism“ *, în permanenţă alimentată de evenimente stupide, scandaloase, lipsite de noimă. A venit vremea redresării, poate a trezirii din somnul cel de moarte. Trebuie să ne adunăm, să începem să construim, să realizăm. Nu vom mai putea pleca peste graniţă, trebuie să culegem căpşunile şi roşiile cultivate de noi, să refacem agricultura înainte de toate şi să nu mai importăm usturoi şi leuştean din Venezuela. Trebuie să refacem industria, folosind chiar fierul vechi pe care-l mai avem, să ne exploatăm bogăţiile şi să încetăm să mai întindem mâna la străini. Nu va fi uşor, dar trebuie să ne redobândim încrederea în noi şi în viitorul nostru.

* Tactică a discursurilor fără sfârşit, fără nici un înţeles, ţinute în Congresul american, me, menite să împiedice adoptarea unor legi.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Accident cu trei victime pe E 85

Știre publicată în urmă cu

în data de

Un accident rutier soldat cu trei victime s-a produs duminică, 24 ianuarie, pe E 85. În urma coliziunii dintre un autoturism şi o autoutilitară o femeie şi doi bărbaţi au fost transportaţi la Spitalul Roman.

“Prin apel la 112, in jurul orei 15, pompierii au fost înștiințati despre producerea unui accident rutier pe E 85, la intersecția cu localitatea Tămășeni.

La locul solicitării s-au deplasat pompierii romașcani cu o autospecială de stingere cu modul pentru descarcerare și o ambulanță SMURD și două echipaje cu două ambulanțe de la SAJ.

În urma accidentului rutier produs între un autoturism și o autoutilitară au rezultat trei victime, neîncarcerate. Toate cele trei victime (o femeie și doi bărbați) au fost preluate de echipajele SAJ și SMURD și transportate la CPU Roman.

Pompierii au asigurat măsuri de prevenire și stingere a incendiilor, prin deconectarea bornelor bateriilor și îndepărtarea scurgerilor de lichide combustibile (carburanți și ulei) și

au curățat/degajat carosabilul de elementele rezultate în urma accidentului rutier”, au comunicat reprezentanţii ISU Neamţ.

 

FOTO: generica

Citește știrea

Actualitate

Scandal, explicaţii şi o demisie de onoare, la Spital

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ directorul medical Oana Onu şi-a dat demisia ■ ea a fost înlocuită cu Iulia Bora, de la Compartimentul Îngrijiri Paleative ■ după apariţia iniţiativei PÎM de a se institui o comisie de anchetă a CL, în spital se strîng semnături, de la salariaţi, care sînt obligaţi să declare că nu-şi doresc comisie externă de anchetă ■ a doua victimă, se pare, va fi purtătorul de cuvînt al SMU, Andreea Trifan ■

O primă victimă „colaterală” a scandalului privind modul în care sunt trataţi pacienţii la Spitalul Municipal de Urgenţă Roman este directorul medical al unităţii sanitare, dr.Oana Onu, care a decis să- şi dea demisia de onoare.

Aceasta i-a fost acceptată la întrunirea restrînsă de la Primăria Roman, de joi, 21 ianuarie, cu cei din conducerea unităţii sanitare, întîlnire la care a asistat, în prima parte, „întîmplător” şi deputatul Dan Laurenţiu Leoreanu, preşedintele PNL Roman.

Locul dr.Oana Onu va li luat de dr. Iulia Bora, de la Secţia de Îngrijiri Paleative a Spitalului Roman. Tot pe surse am aflat că se doreşte şi înlocuirea purtătorului de cuvînt, Andreea Trifan, cu o persoană mai „eficientă, dar la fel de obedientă”, însă rămâne de văzut cine ar putea să-i ia locul.

Asta dacă s-ar dori o comunicare eficientă şi promptă. Numai că în ceea ce priveşte comunicarea la spital cică nu se poate fără avizul conducerii, care se dă după ce termină dr. Maria Andrici, zilnic, intervenţiile chirurgicale în Secţia de Ortopedie. Evident ar zice unii primează interesul pacientului, aşa că informaţiile, în interesul cetăşenilor, se dau, de regulă, dup orele 13.30. Iar managerul unităţii sanitare a cerut să ştie, şi să aprobe, pînă şi declaraţiile unui specialist, despre purtarea măştii, aşa cum s-a întîmplat recent, în cazul dr. Răzvan Hotăranu.

Aşteptăm să se verifice şi informaţia potrivit căreia conducerea unităţii sanitare ar strînge semnături de la personalul din spital, prin care aceştia, susţin că nu-şi doresc comisie de anchetă a Consiliului Local, sub ameninţare că a cel care va semna un asemenea document îşi va pierde locul de muncă, avînd în vedere faptul că „la poarta spitalului ar aştepta alţi 100”. Dacă lucrurile stau aşa, este extrem de grav, într-un stat democratic, în care trebuie să existe un control, reciproc, al puterilor, şi nu o dictatură.

De remarcat că absolut toate comentariile la aceste decizii, comunicate, pe scurt de viceprimarul Radu Samson, la presiunea opiniei publice, care l-a acuzat că „ar fi dat la pace cu primarul”, sînt defavorabile manierei de conducere a unităţii sanitare romaşcane, unde, în secolul XXI, bolnavii de la izolator sînt puşi să-şi facă nevoile fiziologice „la pungă”. Asta, în timp ce, onor Consiliul Local are pe ordinea de zi, pentru a doua oară, un proiect de hotărîre, de acordare, din bugetul local, a unor salarii „de merit”, pentru managementul unităţii. „Curat, murdar, coane Fănică, să trăiţi!”, vorba lui Nenea Iancu Caragiale.

Decizii luate la presiunea opiniei publice

Cu doi comunicatori, plătiţi din bani publici, substanţial, unul la Primăria municipiului Roman şi unul la Spitalul Municipal Roman, pe o chestiune extrem de sensibilă, ca aceea în care se vorbeşte despre nemulţumirile miilor de nemţeni, care ajung să fie umiliţi în Spitalul de la Roman, de un mangement, bine intenţionat, în aparenţă, dar din ce în ce mai ilogic, aflăm despre discuţiile avute la Primărie, nu de la cei doi „purtători de vorbe”, ci de la viceprimar.

Asta după ce Radu Samson şi-a dat seama că spaţiul public „a explodat” în ceea ce priveşte modul în care sînt trataţi bolnavii, la unitatea sanitară romaşcană. Aşa că aflăm despre ceea ce s-a discutat, într-o întîlnire la nivelul conducerii primăriei, realizată la solicitarea redactorilor „Monitorul”, tot de pe facebook, dintr-o postare a viceprimarului, Radu Samson, „încolţit” şi el de internauţi, care-l acuză „că ar fi dat la pace” cu actuala conducere. În condiţiile în care de la purtătorii de cuvânt nu aflăm mai nimic pe marginea unui subiect despre care jurnaliştii au cerut în mod repetat explicaţii, ne mulţumim şi cu explicaţiile viceprimarului, Radu Samson, pe care-l propunem să încaseze el salariilor celor doi purtători de… tăcere.

„Am participat la o discuţie iniţiată de domnul primar, cu cei din conducerea Spitalului Municipal de Urgenţă Roman, pentru a clarifica acuzaţiile apărute în presă şi mediul online în ultima perioadă şi pentru a găsi, împreună, soluţii la problemele ridicate de reclamanţi şi nu numai”, spune Samson.

Viceprimarul a punctat cîteva concluzii ale întîlnirii din biroul primarului PNL; Leonard Achiriloaei, fost director economic al unităţii sanitare, bun cunoscător al problemelor din spital şi autor al proiectelor de hotărîre „salarii de merit pentru directorii de spital”. „Avem promisiuni că în perioada următoare se vor îmbunătăţi condiţiile pentru pacienţii aflaţi la izolator, în aşteptarea rezultatului testului Covid. Nu se poate construi baie pentru că modificarea structurii spitalului presupune birocraţie de lungă durată, achiziţionarea de scaune cu WC nu ar reprezenta neapărat o soluţie pentru că ar îngreuna procesul de dezinfectare/nebulizare al izolatorului între pacienţi, dar s-a găsit o soluţie care să ofere mai multă demnitate, decît sacul pe care îl primesc pacienţii acum, sac prevăzut în protocoalele de organizare a izolatoarelor din cîte am înţeles. Va comunica spitalul cînd va fi implementată noua măsură, probabil în cîteva zile.

Lipsa posibilităţii de a cumpăra ceva de băut sau de mîncare a celor care aşteaptă să fie procesaţi la CPU e o problemă pe care doar o iniţiativă privată o poate rezolva. A fost interesat un privat, în trecut, de amplasarea unui distribuitor automat de sandviciuri (contracost) dar, după ceva calcule, a considerat că nu e rentabil şi a renunţat. Spitalul nu poate oferi hrană decît pacienţilor internaţi. Pentru apă există un dozator în sala de aşteptare. Toaletă pentru pacienţii şi aparţinătorii de la CPU există în clădirea de la poartă. Nici eu nu am ştiu pînă azi că în clădirea de la poartă există o toaletă. E logic totuşi să fie, să aibă unde merge portarii. Ea este accesibilă şi persoanelor care aşteaptă să fie procesate la centrul de primiri urgenţe, doar că nu e semnalizată, pentru că ar deveni „toaletă publică” şi nu se permite în curtea spitalului (despre care aparţinătorii susţin că este o veritabilă bombă biologic, fiind mizerabilă tor restul zilei n.r).

Am propus să construim o toaletă publică în zona spitalului la care să poată merge şi pacienţii de la policlinică şi orice trecător „aflat în nevoie”. A rămas să ne ocupăm de rezolvare la nivel de primărie. Concluzia principală a întîlnirii de azi (joi, 21 decembrie nr.) este că spitalul trebuie să comunice mai bine şi mai transparent. Cadrele medicale sînt suprasolicitate de numărul mare de pacienţi care vin spre Roman, din întregul judeţ, pacienţii au şi ei toate motivele să-şi piardă răbdarea, uneori justificat, alteori pur şi simplu emoţional. Dreptate există şi în rândul pacienţilor nemulţumiţi şi în rândul cadrelor medicale care acuză stres şi oboseală.

Trecem printr-o perioadă dificilă şi trebuie să încercăm să comunicăm mai bine unii cu alţii. Atît ca om, cît şi ca membru al administraţiei locale vă stau la dispoziţie, oricînd, pentru mai multe clarificări sau pentru a prelua sesizări punctuale, despre orice situaţie în care vă putem ajuta. Nu există tabere, cu toţii sîntem oameni şi împreună vom depăşi această perioadă dificilă” a notat pe pagina de socializare vicele Radu Samson, care pe ziua de astăzi, cel puţin, poate încasa şi salariul mangerilor de la Spital, şi pe cel al celor doi comunicatori: unul al Primăriei şi celălalt al unităţii sanitare. E chestie, simplă, de eficienţă managerială şi de ştiinţă a comunicării. Atît!

Citește știrea

Actualitate

„Prădătorul sexual” a plecat de la „locul faptei”

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ aflat în situaţia de "a da piept" cu membrii comisiei de cercetare disciplinară, profesorul de matematică de la Colegiul Tehnic "Dimitrie Leonida" a preferat să se dea singur afară ■ conform declaraţiei dată de consilierul local Alina Tatomir, membră a CA, "proful prădător sexual" şi-a dat demisia, încă de joi, 21 ianuarie ■ el însă mai predă şi la alte licee din Piatra Neamţ ■

Scandalul sexual, de la Liceul Tehnologic Dimitrie Leonida din Piatra Neamţ, a zguduit învăţămîntul nemţean, arătîndu-i vulnerabilităţile şi din punct de vedere al resursei de umane. Ajuns în spaţiul public, cazul a „explodat” şi a fost răsucit pe toate părţile de jurnalişti, care s-au întrecut în a da cît mai multe detalii şi a scotoci în „trecutul tulbure” al acestui profesor.

Se pare că un asemenea personaj, la adăpostul unei protecţii înalte, automărturisită, de care a avut parte în decursul lungii sale cariere didactice, împărţită între catedră şi „damigena cu vin”, şi-a continuat preocupările sale total imorale. „Încolţit” de întorsătura pe care a luat-o cazul, în condiţiile în care conducerea Colegiului Naţional „Dimitrie Leonida” a trebuit să abandoneze tactica „băgatului sub preş a gunoiului” şi să infomeze Inspectoratul Şcolar şi Ministerul Educaţiei, despre lucrurile grave de la unitatea şcolară nemţeană, profesorul şi-a dat demisia, „de bună voie şi silit de împrejurări”, în condiţiile în care ar fi trebuit să apară în faţa comisiei de disciplină a Colegiului.

Oricum trebuie să apară în faţa organelor de justiţie, care pînă la urmă şi ele, s-au decis „să se autosesizeze”, deşi la început au ezitat să facă acest lucru, pe motiv că n-ar exista plîngere prealabilă.

Redactorii „Monitorul” au încercat să afle de la conducerea Inspectoratului Şcolar al judeţului, care sînt demersurile procedurilor de cercetare disciplinară, dar ni s-a cerut să punem întrebări pe un asemenea subiect noii conduceri administrative a liceului, repectiv directoarei Ancuţa Acuculiţei, avînd în vedere faptul că atribuţiile de gestionare a cazului se află, de acum, exclusiv în „ograda” unităţii şcolare. Probabil stresată de scandalul care a escaladat într-un mod atît de abrupt, noua directoare ne-a expediat scurt, sub acoperirea „că nu se pot da nici un fel de relaţii, ţinînd cont că este o anchetă administrativă în curs”.

În aceste condiţii am apelat la un profesionist, prin natura meseriei, în ale comunicării, repectiv la avocata Alina Tatomir, ales local PMP în CA-ulunităţii şcolare, cea care a supravegheat procedurile de cercetare disciplinară, administrativă. Cu o deosebită amabilitate aceasta a răspuns întrebărilor redactorului „Monitorul”, referitor la cazul profesorului acuzat de hărţuirea sexuală a unei eleve, de 21 de ani, de la învăţămîntul seral.

Demisii pe „bază de conştiinţă”

Avocata Alina Tatomir a confimat informaţia potrivit căreia profesorul şi-a dat demisia încă din 21 ianuarie, cînd a fost convocat pentru cercetările preliminare ale plîngerii depuse de eleva de la seral.

„În contextul în care profesorul nu mai are calitatea de angajat, pentru că şi-a înaintat demisia în faţa comisiei de cercetare disciplinară, el nu mai este obligat să răspundă întrebărilor membrilor comisiei. Eu, personal, în calitate de membru al CA i-am făcut comunicare că trebuie să se prezinte în faţa comisiei. Probabil că avînd, totuşi, o fărîmă de conştiinţă, a realizat că nu mai are rost să insiste în comportamentul său deviant. Noi am luat act de demisia depusă, dar asta nu-l absolvă de nici o altă culpă penală sau administrativă, dacă va mai avea astfel de comportamente deviante şi în cadrul altor licee, la care am înţeles că ar mai avea ore de matematică.

La nivelul Colegiului Dimitrie Leonida au fost purtate discuţii preliminare atît cu profesorul, cît şi cu eleva care l-a reclamat, deci, cumva, lucrurile sînt luate, împreună în analiză, ceea ce înseamnă că membrii comisiei pot încheia ancheta. La dosar au rămas plîngerea elevei, transcrierea SMS-urilor care au apărut şi în spaţiul public, ce de altfel au fost puse şi la dispoziţia fostei conduceri a şcolii, care a fost demisă”, a precizat Alina Tatomir.

Întrebată fiind dacă în comisia de disciplină a fost anchetată şi atitudinea directorului adjunct, Mihaela Gabriela Zachman, care a muşamalizat cazul şi nu a informat Inspectoratul Şcolar, ba mai mult a acuzat şi eleva, făcînd remarci sexiste, discriminatorii, avocata Alina Tatomir a spus că, pînă la această dată nu s-a luat în discuţie acest subiect.

„Cu siguranţă că, în perioada următoare se va pune în discuţie şi atitudinea doamnei profesoare Mihaela Gabriela Zachman, pentru că, după demitere, a rămas cadru didactic al liceului. Multitudinea de probleme ce trebuiau lămurite cu profesorul şi eleva nu au mai permis abordarea, în aceeaşi şedinţă, a atitudinii doamnei fost director adjunct. Avînd în vedere însă presiunile Inspectoratului Şcolar şi ale mijloacelor media se va aduce în discuţia comisiei de anchetă şi atitudinea acesteia” a precizat preşedinta CA.

Şedinţe peste şedinţe şi mirări peste mirări

Vineri, 22 ianuarie a avut o nouă şedinţă on-line, după ce joi, 21 ianuarie, membrii CA s-au întîlnit on-line. „Erau atîtea de rezolvat încît comportamentul fostelor directoare nu a fost atunci adus în discuţie. Este explicabil acest lucru deoarece profesorii în consiliul profesoral erau nemulţumiţi de faptul că, după o muncă asiduă de refacere a imaginii şcolii au fost aduse în spaţiul public local şi naţional doar problemele negative ale acesteia.

Spuneau cadrele didactice că parcă este un blestem, pe municipiul Piatra Neamţ, de a apărea doar cu aspecte negative, în media naţională: mai întîi cu incendiul de la spital şi acum cu problemele de la acest colegiu”, a declarat Alina Tatomir.

O ultimă întrebare a fost cea legată de alte posibile comportamente deviante ale profesorului în cauză. „La discuţia aceasta pe care am avut-o în cadrul Consiliului Profesoral din 21 ianuarie, am pus şi eu aceeaşi întrebare cadrelor didactice, care mi-au mărturisit că, în cadrul liceului, la clase sau în cancelarie, niciodată nu au sesizat un comportament deviant al profesorului, aşa cum nici în cazul profesorului de la Clubul Copiilor nu a fost sesizat acest aspect. Venea la şcoală cu maşina, pleca cu maşina şi niciodată nu a fost văzut băut. Era cunoscut ca un coleg absolut normal.

Ştiau cu toţii că a trecut printr-un divorţ, dar nu cunoşteau motivele acestuia. De altfel din experienţa mea profesională vă pot spune, clar, că asemenea persoane nu obişnuiesc să-şi afişeze, în public, comportamentele deviante. Ele se manifestă, doar, la un moment dat, ca în cazul nostru, pe reţelele de socializare, la o anumită fotografie, la un anumit comportament al intelocutoarei, căruia îi dă clik şi care intră în raza sa de interes”, a mai declarat avocata.

Citește știrea

Trending