Cu inimă și minte despre adevăr și tăcere

Am observat un lucru care mă întristează profund: unii politicieni se enervează atunci când aud adevărul. Nu când sunt jigniți. Nu când sunt calomniați. Ci când li se amintește, simplu și clar, ce s-a întâmplat în acești 35 de ani.

Dragi politicieni, Eu nu înjur. Nu acuz fără dovezi. Nu batjocoresc. Eu doar amintesc. Din când în când, cu încăpățânarea celui care își iubește țara, vă amintesc că în 35 de ani economia românească a fost destrămată bucată cu bucată.

Că agricultura – cândva mândria noastră – a ajuns o umbră. Că fabricile au fost închise, pământul vândut, resursele înstrăinate.

Vă amintesc că ați îndatorat țara într-un ritm amețitor, fără să spuneți limpede poporului ce s-a făcut cu acei bani. Datoria nu este doar o cifră într-un raport. Este povara copiilor noștri.

A spune aceste lucruri nu înseamnă a urî

Înseamnă a iubi suficient de mult încât să nu taci. Mai nou, asistăm la un fenomen și mai grav: încercarea de a controla memoria și identitatea. Când ajungi să interzici vorbirea despre valori naționale, când tradiția începe să fie privită ca un pericol, când portul popular devine suspect – atunci nu mai vorbim doar despre economie. Vorbim despre suflet.

Pe când vom ajunge să ni se spună ce cântece avem voie să ascultăm? Pe când vom fi mustrați pentru o doină? Pe când vom fi învățați să ne fie rușine de rădăcinile noastre? O națiune poate supraviețui sărăciei. Poate supraviețui crizelor. Dar nu poate supraviețui dezrădăcinării. Nu cred că este prea mult să cerem oprirea acestui proces de distrugere lentă, dar constantă. Nu cred că este extremism să spui: „Opriți-vă.” Nu cred că este ofensator să întrebi: „Încotro duceți această țară?”

Democrația nu înseamnă tăcere forțată

Nu înseamnă obediență. Înseamnă dialog. Înseamnă asumare. Înseamnă răspundere. Dacă vă deranjează adevărul, poate nu adevărul este problema. Un popor nu este proprietatea temporară a unor guverne. O țară nu este un cont de administrat. O națiune este un legământ între trecut, prezent și viitor.

Cu inimă și cu minte spun atât: opriți-vă din a distruge temelia. Reconstrucția este grea. Dar distrugerea este, din păcate, foarte ușoară. Iar istoria nu iartă pe cei care confundă puterea cu dreptul de a șterge identitatea unui popor.