Contactează-ne

Actualitate

Cronica pisălogului – Vin sărbătorile!

Știre publicată în urmă cu

în data de

Constantin Bîrjoveanu (1934 – 2000), scriitor, pictor, caricaturist şi vorbitor de esperanto dădea viaţă, în urmă cu două decenii şi ceva, unor tablete umoristice, publicate în hebdomadarul vremii, Gazeta de Roman. În numărul de astăzi iată o nouă cronicuţă, de mare actualitate, acum în Săptămîna Mare, care ridică problema noţiunii de milostenie, acea virtute scumpă pentru viaţa creştină. Tot omul, spune Sfînta Evanghelie, atunci îşi aminteşte că, în ziua Judecăţi de Apoi, la trîmbiţele îngerilor, cînd se vor aduna toate neamurile pămîntului, de la întemeiere pînă la sfîrşitul lumii şi va alege prin îngerii Săi, pe cei buni de cei răi. Atunci fiecare om va da seamă înaintea lui Dumnezeu de toate faptele bune sau rele săvîrşite în viaţă, din copilărie şi pînă la moarte. De aceea, sîntem datori ca în toată viaţa noastră să miluim după putere pe aproapele nostru, atît prin milostenie materială, cît şi prin milostenie sufletească.

Sărbătorile bat la uşă. La uşă vor bate şi copiii care ne vor întreba dacă primim colindători sau cu uratul. Pe lîngă bucuria polului sau a colacului pe care îl vor primi, mulţi copii vor face acest lucru şi din respect pentru această datină străbună, iar noi, tot din respect pentru această datină, ar trebui să-i primim, mai ales că printre ei se vor găsi destui care vor duce acasă părinţilor vlăguiţi, bolnavi, ori fără slujbă, toţi banii pe care îi vor căpăta.

Multă lume săracă mai este! Şi pentru că veni vorba de sărăcie, un filosof spune: „Fă bine, însă, dacă poţi, cruţă pe săraci de ruşinea de a-ţi întinde mîna!“. Aici am vrut să ajung: nea Costică, ciubotarul – fie-i ţărîna uşoară!- nu ştiu dacă citesc au ba această maximă, dar, cînd a auzit că lui moş Zaharia, din Carol, i-a murit vaca şi se bătea bietul om ca apa de maluri, s-a dus la el acasă şi, motivînd că nu prea se pricepe la cornute, l-a rugat să-l însoţească la obor ca să- şi cumpere o vacă.

Şi au plecat la tîrg. Moş Zaharia, cu ochiul lui de expert, a ales o vacă bălţată, sănătoasă şi cu pulpa doldora. După ce tîrgul s-a încheiat, după ce banii au trecut dintr-un buzunar sau altul şi s-a băut adălmaşul, nea Costică i-a zis lui moş Zaharia: „Bădie Ioane, ia-o de frînghie şi s-o stăpîneşti sănătos! Dacă oi avea nevoie de o cană de lapte, te-oi nimeri eu“.

Toate acestea le-am aflat cînd a murit nea Costică şi cînd, la înmormîntare, cîteva lacrimi de recunoştinţă au căzut din ochi lui nea Ion. Erau vremuri grele, grele sînt şi acum. În situaţia lui moş Zaharia sînt mulţi oameni, nu cărora le-a murit vaca, ci cărora le-a expirat ajutorul de şomaj şi au o casă de copii. Şi mai sînt printre noi- slavă Domnului – destui care, ca nea Costică, ar putea merge în ajunul marilor sărbători, la casa unui oropsit fără slujbă, să-i ducă ce-i lasă inima şi punga: mălai, ulei, zahăr… Şi nu vorbesc într-un ceas rău, sărăcia ar putea da peste noi, şi abia atunci am înţelege situaţia celor nevoiaşi.

Să-i ajutăm! Şi Domnul Iisus, a cărui Naştere e cîntată zilele acestea, a explicat o parabolă, spunînd că cine dă semenului său, Lui îşi dă, iar înţelepciunea noastră popular zice că „cine pe sărac ajută, pe Dumnezeu împrumută“. Dacă în noaptea sfîntă o cină săracă nu a astîmpărat foamea cîtorva copii, ce mulţumire mai mare aţi putea avea decît aducînd puţină bucurie şi voie bună într-o casă în care Moş Gerilă a intrat foarte rar, Moş Crăciun niciodată? Încercaţi!

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending