Cronica pisălogului – Telefonul, sursă sigură de îngrijorare

Constantin Bîrjoveanu (26 martie 1934 – 18 martie 2000), scriitor, pictor, caricaturist şi vorbitor de esperanto romaşcan, dădea viaţă, în urmă cu două decenii şi ceva, unor reuşite tablete umoristice publicate în hebdomadarul vremii, Gazeta de Roman. În numărul de astăzi iată o nouă „cronicuţă“, de actualitate chiar şi după aproape un sfert de veac. „Pisălogul“, cu ironia subtilă ce-l caracteriza, satiriza un fenomen pe care-l întînim în permanenţă, acela că societăţile de utilităţi ne încarcă factura lunară fără prea mari scrupule. În cazul nostru, autorul făcea referire la cele de telefonie.

După ce Televiziunea a anunţat, în urmă cu o săptămînă-două, că cineva are de plătit la telefoane nici mai mult nici mai puţin de 315 milioane de lei, pentru convorbiri cu India, Japonia, Italia şi cu firme particulare din ţară, m-am întrebat cînd a mai avut vreme bietul om să mănînce, să doarmă şi să-şi cîştige pîinea cea de toate zilele.

Dar tot Televiziunea m-a liniştit, cînd a anunţat că-i vorba de convorbiri „pirat“, că omul s-a jurat în fel şi chip că nu are pe nimeni în ţările respective, iar de firmele cu pricina nici măcar n-a auzit. „Şi cum rămîne cu aceşti bani?“, a fost întrebată o şefă a telefoanelor din localitatea aceea.

„Păi – zice doamna – e bun de plată! Pentru noi reiese că a vorbit“. Dar, întreba-o-aş eu „dacă în locul celui abonat aţi fi fost dumneavoastră, nu aţi fi încercat să găsiţi o explicaţie şi să nu plătiţi nici cît negru sub unghie? Putem fi îngrijoraţi că acest lucru i se poate întîmpla oricăruia dintre noi?“.

Dacă, pentru a nu păţi la fel, toţi abonaţii ar veni zilnic să verifice dacă nu s-au înregistrat mai multe convorbiri decît ştiu ei că au efectuat, ce-ar fi la Telefoane? Unii oameni pe nedrept dau vina pe cei de la Telefoane, dar pe o parte din ei i-am lămurit că aceştia au un fir de serviciu şi nu se bucură de gologanul altuia, de impulsul altuia.

Şi, totuşi, un impuls trebuie dat pentru ca tehnica să facă imposibile „convorbirile pirat“. Alţi oameni susţin că, noile şi ultramodernele tehnici de telecomunicaţii, „piraţii” nu-şi vor mai putea băga nasul unde nu le fierbe oala şi, în consecinţă, abonatul va plăti numai pentru cît a vorbit, iar acele „convorbiri“ s-au făcut pentru a-i face pe oameni să prefere tehnica modernă.

Pînă una-alta, telefonul rămîne o sursă sigură de îngrijorare şi de la arabul ăla de Djubran (Djubran Khali Djubran -1883-1931 – scriitor libanez n.r) ştiu că „Întemniţatul pe nedrept, care ar putea să sfarme zidurile temniţei sale, şi nu o face, este laş“, cum laş aş fi şi eu dacă aş rămîne indiferent în faţa nenorocirii unui om, care, pe nedrept, are de plătit 315 milioane de lei şi care, dacă ar avea atîtea relaţii cu străinătatea, nu ar gusta amarul acestei vieţi, la fel ca mine, ca dumneata şi ca tot omul cinstit.

Nota Redacţiei: Rubrică sponsorizată de viceprimarul Radu Samson