Cronica pisălogului – Rămășița

Constantin Bârjoveanu (1934 – 2000), scriitor, pictor și autor al „Cronicii pisălogului” scria, în urmă cu două decenii şi jumătate, în săptămânalul „Gazeta de Roman” peste 280 de tablete umoristice inspirate. În numărul de astăzi publicăm tableta intitulată ”Rămășița”, în care vorbește despre reminsescențele comportamentale umane, întâlnite în viața de zi cu zi. Și, spune autorul, omul dintotdeaua a încercat să-și schimbe obiceiul de viață susținând că ceea ce i se întâmplă e doar efectul unei astfel de „rămășițe”, căci așa se numește și tendința omului de a se preta la mici găinării, dar  și la escrocherii de pomină, de tipul Caritas, care a adus la sapă de lemn și pe mulți dintre concitadinii noștri.Discuția despre rămășițe îl duce pe autor cu gândul și la tendința omului de a primi plocoane, obicei bizantin adânc înrădăcinat și la noi, din timpul domniilor fanariote. Demonstrația sa merge mai departe, socotind că brambureala arhitectonică care a transformat multe orașe cu arhitectură consacrată în bazaruri, în care au apărut și celebrele case cu turnulețe, aparținând unor concitadini” este considerată de autor tot o „rămășiță”.   

„Rămășița dintr-o datorie, rămășița unui foc și rămășița de dușman cresc neîncetat din nou: de aceea nu trebuie îngăduită rămășița”. Așa grăiește Mahabharata, cea mai veche epopee sanscrită. Și nu-i așa? Câte rămășițe care pot genera din nou nenorociri nu sunt și acum! Nu le îngăduim, dar ele există, și sunt întreținute-în unele cazuri- de lupi care și-au schimbat părul.

Fascismul nu este acceptat în țara sa de baștină dar el există ca o rămășiță care a mocnit și care nu a putut fi stinsă. Pe vremea când împotriva fraudelor legile erau draconice acestea se împuținaseră ori își diminuaseră intensitatea ajungând la rangul de găinării, iar acum se lucrează pe scara planetară. Iată deci, urmările unei rămășițe care a fost îngăduită pentru că – rămână între noi! – furau nepedepsiți numai cei mari.

Ploconul a rămas și el ca rămășiță. A fost o perioadă când erau amendați cei care jucau barbut. Rămășița nestinsă a setei de înavuțire a condus la acele instituții de tip FOX cărora ziarele le făceau publicitate și prin care cei care trăgeau sforile ne-au tras pe sfoară. Bine că s-a lichidat o altă rămășiță, că dacă voiai să-ți faci casă, aceasta trebuia să îndeplinească anumite condiții.

S-a terminat și cu asta. Azi fiecare își construiește unde vrea și cum vrea, chiar dacă perspectiva străzii ar avea de suferit și chiar dacă stilul abordat este complet străin orașului. Așadar, țineți-vă bine că s-ar putea să apară un amestec de stiluri, un ghiveci internațional reprezentant prin baruri și locuințe, cu acoperișurile țuguiate cum au casele de munte.

Ori cu colțurile bârligate ca cele chinezești, cu lemnărie evidențiată ca cele din Bavaria și curți închise ermetic ca în satele săsești ori cu grădini de vară care să arate ca un atrium roman ori ca un serai din basmele arabe, și pe ici pe acolo izbe rusești sau iurte mongole. Și ce dacă? E o dovadă în plus că intrăm în Europa. Și despre multe alte rămășițe s-ar putea vorbi, dar dacă aș continua, prea multă lume s-ar simți lezată, iar eu nu vreau să deranjez pe nimeni, chiar dacă îmi veți spune că și această tăcere e o rămășiță care n-ar trebui îngăduită.

Nota Redacției: Rubrică susținută de consilierul PMP, Sorin Dumitru Cazan