Cronica pisălogului: Pseudo-poşta redacţiei

Constantin Bîrjoveanu (1934 – 2000), scriitor, pictor, caricaturist şi vorbitor de esperanto dădea viaţă, în urmă cu două decenii şi ceva, unor apreciate tablete umoristice publicate în hebdomadarul vremii, Gazeta de Roman. În numărul de astăzi al cotidianului Monitorului iată o nouă cronicuţă, una în care autorul, cu ironia care-l caracteriza, persifla realităţi ale lumii post-decembriste, dar de mare actualitate şi după două decenii.

Domnului QX: Da, şi eu am auzit cu tristeţe că se va umbla la lefurile celor din învăţămînt şi sănătate, în timp ce domnii care au pîinea şi cuţitul cer mărirea lefurilor. Dacă veţi tălmăci corect, nu la acest lucru se referă textul biblic care spune „Celui ce are i se va da, iar celui ce nu are şi ce are i se va lua!“. Textul are alt tîlc şi nu din el s-au inspirat cei mari.

Şi la urma urmei, recunoaşteţi şi dumneavoastră şi hoţii de rînd nu operează la cei putrezi de bogaţi, de la care ar avea ce lua, ci tot de la bătrînul care abia îşi duce zilele sau de la copilul lipsit de apărare. Domnului Q.W: Nu, deocamdată sfîrşitul lumii nu este aproape; la carte stă scris că atunci cînd va veni vremea aceea, vor apare profeţi mincinoşi, nu politicieni care una zic şi alta fac, iar că „politica-i curvă“ am auzit de cînd eram copil. Nu-mi spuneţi o noutate şi boierii de pe vremea lui Cuza făceau politică.

Doamnei D.T: Aveţi dreptate! Ne cerem scuze că în ultimul număr al ziarului nostrum la rubrica „Din presa de altă dată“ s-a omis să se menţioneze ziarul din care s-a extras textul, precum şi data apariţiei: „Realitatea ilustrată – august 1912“. Scuzaţi vă rog! Domnului H.K. Nu, nu ne întrebaţi pe noi cine finanţează „evanghelizarea“ românului care s-a născut creştin şi cu ce bani sînt plătite broşurile, de o execuţie grafică irepreoşabilă, că nu ştim. Ceea ce ştim e că Dumnezeu a făcut pe oameni, iar oamenii au făcut religiile.

Domnului S.C: Nu, „Singura soluţie încă o Revoluţie!“ era o lozincă ce se vehicula pe vremea lui Iliescu, atunci cînd oamenii erau nemulţumiţi. Şi acum sînt. Şi… mai scrieţi-ne! Domnului Q.Z: Sînt de acord cu dumneavoastră; nu cred că domnul George Pruteanu să nu fi citit printre rînduri acea scrisoare primită de la un etnic maghiar din Cluj, prin care îl sfătuia să se lase de politică şi să se consacre numai emisiunii domniei sale. Poate că, dacă n-ar fi fost chestia cu geografiile şi istoriile, textul scrisorii ar fi fost altul sau… nici unul.

Domnului X.Q: Lozinca lansată de bătrînii care fug pe stadion sau… pe unde pot şi care zice: „Aleargă pentru sănătatea ta!“ vrea să spună că, alergînd, pui inima să facă puţină gimnastică, plămînii să oxigeneze mai abitir single, încheieturile să se mai dezmorţească, coloana să se mai elasticizeze şi toate astea „Pentru sănătatea ta“, iar nu cum ai interpretat matale, că „A alerga pentru sănătatea ta“ înseamnă a alerga de la o farmacie la alta, de la un doctor la altul, etc., pentru ca să te faci sănătos. Nu, frate!

Doamnei W.W: Drept să vă spun, nici eu nu ştiu de ce în actualele manuale de istorie nu se vorbeşte despre revoltele sociale şi prea puţin despre cultură. E oare în interesul cuiva să fi uitat de sacrificiile lui Doja, ale lui Horia, Cloşca şi Crişan şi ale lui Avram Iancu? Poate „Peneş Curcanul“ va fi scos din literatură, că prea zicea cu foc… „Ca să scăpăm de turci, de jug/ Sărmana noastră ţară“.

Domnişoarei K.W: Dacă prietenul matale ţi-a spus că l-ai fermecat din prima clipă, nu înseamnă că vă poţi lua parte la Congresul Vrăjitoarelor, care se va deschide în curînd. Mai degrabă, prietenul matale umblă cu… „vrăjela“.

Domnului Z.X: Da, într-adevăr şi ungurii au un sfînt local de-i zice „Ştefan cel Sfînt“, despre care, dacă nu s-ar fi scris în „Românul“ din 28 septembrie a.c, nu s-ar fi aflat nici acum că descindea şi din neamul românilor, întrucît conducătorul triburilor maghiare, ducele Arpad, şi-a luat ca noră, pentru fecioru-su Zoltan, pe fata ducelui roman de Biharia, Menumorut şi unul din copiii lor – adică nepotul lui Zoltan – de-i zicea Geza, s-a însurat cu prinţesa Sarolta, fata voievodului roman de Alba Iulia, iar băiatul lor, Voicu, s-a botezat în rit creştin apusean, ocazie cu care a primit numele de Ştefan şi coroana de rege. I s-a spus Ştefan cel Sfînt pentru că a extins catolicismul în Europa Centrală. Aşa că, iubite cetitorule, sîntem oarecum neamuri şi ar trebui să ne respectăm ca atare. Mai scrieţi- ne!

Nota redacţiei: Rubrică susţinută de Cabinetul parlamentar al senatorului PNL, Eugen Ţapu