Cronica pisălogului – Leul și taxa

Constantin Bîrjoveanu (1934 – 2000), scriitor, pictor, caricaturist, autor al „Cronicii pisălogului”, scria, în urmă cu două decenii şi ceva, în săptămînalul Gazeta de Roman , o tabletă  în care își încearcă talentul și într-ale fabulei. Specie a genului epic, în versuri sau proză, autorul unei fabule, prin intermediul unor necuvântătoare  personificate,  satirizează defecte omenești.

De mare actualitate, „Leul și taxa” se folosește de leu, ca personaj alegoric, pentru a aduce în discuție ipocrizia imensă a clasei politice de la noi și de aiurea, care prin decizii guvernamentale catastrofale au pus biciul pe cei mulți, și din ce în ce mai săraci, aceștia fiind, în fapt, cei care decontează impotența guvernamentală.

Și bietele „necuvântătoare ierbivore” din fabula noastră sunt împovărate de tot soiul de biruri. Și biruri, în teorie, ar trebui luate și de la cei bogați. Așa încât printr-un discurs sforăitor, Leul își propune să introducă și „taxa pe averea afișată”. Cum, ca în orice sistem politic declarat democratic, trebuie să existe și opoziție, în fabula lui Constantin Bârjoveanu  apare și ursul.

Personaj care întruchipează puterea deplină, încăpățânarea și tenacitatea în a-și apăra privilegiile obținute din muncă mai mult sau mai puțin onestă. Morala, care trebuie să existe în fiecare fabulă, este în cazul celei scrise cu talent de Pisălog una sugerată: „Trebuie să fii vulpe, ca să-l faci pe urs de… poveste!”.

Leul a atins apogeul (nu moneda; aceasta scade, fapt ce slăbește, mistuie, roade). Cum vă zic, leul în calitatea lui de rege, cred că-n curând va da o lege, ca personaj cu greutate ce greul tot îl duce-n spate, pentru că-s multe ierbivore cu nume mai mult sau mai puțin sonore, și nu vă spun care anume, ce neavând unde mai paște (până și leul recunoaște), primi-vor poate puțin fân de la stăpân.

„Să le dăm fân! Dar bani de unde?”. Și neputând nimeni răspunde, a hotârât leul pe dată să facă rost de gologani: bani pe averea afișată, și poate va propune-o lege care urmează a fi votată, de bunăseamă, se-nțelege, în urma unui mic discurs. Dar ce să credem? Domnul Urs, care de câțiva ani – mă rog – s-a instalat într-un bârlog cu foarte, foarte mult confort, ce l-a făcut fără efort, va fi de acord? O va vota? Păi… vom trăi și vom vedea.

Nota Redacției – Rubrică susținută de viceprimarul Radu Samson