Cronica pisălogului: Lecţie deschisă

Constantin Bîrjoveanu (1934 – 2000), scriitor, pictor, caricaturist şi vorbitor de esperanto, dădea viaţă, în urmă cu două decenii şi ceva, nemuritoarelor tablete umoristice publicate în hebdomadarul vremii, Gazeta de Roman.

În tableta de astăzi, autorul, bun cunoscător al atmosferei din grădiniţele romaşcane, unde era solicitat să realizeze picturi murale sau diverse materiale didactice, surprinde latura ludică a vieţii, în care jocul, cu toate compenentele sale, arată cum omul se putea bucura de viaţă,

chiar şi în vremurile de tristă amintire ale Epocii de Aur, cu acele cozi uriaşe la alimente şi zbaterile famililor de a procura mimum pentru un trai, cît de cît, decent.

Autorul demonstrează că prin joc te poţi bucura de viaţă, poţi uita, fie şi pentru cîteva ore, de greutăţile ei. Prin urmare,

jocul, în concepţia autorului, nu este doar pentru copii, ci şi pentru adulţi, pentru care priorităţile se schimbă, la fel ca şi tipul de joc.

Constantin Bîrjoveanu demostrează în felul acesta că spiritul ludic devine definiţia capacităţii unui om de a se distra, de a se simţi bine, de a renunţa la măşti.

Caricatura care însoţeşte tableta este şi ea relevantă în ceea ce priveşte mesajul pe care vrea să-l transmită  autorul: necesitatea de a rămîne copii toată viaţa.

Tatăl unuia din copiii dumneaei, un om cu aptitudini artistice, îi făcuse nişte planşe cu material didactic, pentru că avea lecţie deschisă.

În ziua cu pricina, doamna educatoare arătă copilor una din acele planşe şi, în legătură cu desenul, le spusese următoarele: „patru inşi în miez de noapte,/ Stau la coadă să ia lapte/ Unul a plecat din ei/ Şi-au rămas la coadă?“.

„Trei“ s-au grăbit să răspundă într-un singur glas cîţiva copii, de unde se vede că graba strică treaba, întrucît rezolvarea problemei trebuie discutată.

Se ridică Mihaela: „Doamna educatoare, nu puteau să fie numai patru în miez de noapte, pentru că tata cînd s-a dus o dată decuseară, era al zecelea“.

Georgel se scoală şi el: „Doamna educatoare, chiar dacă erau patru şi a plecat unul, credeţi că nu a venit imediat altul?“.

Se ridică Ionică: „Doamna educatoare, dar la care centru s-a întîmplat povestea asta, că tata a zis că de o bucată de vreme se aduce lapte numai în cîteva locuri?!“.

Un altul: „Doamna educatoare…“.

„Gata copii!“, reuşeşte ea să-i potolească. În continuare a vrut să le vorbească despre foloasele ce le avem de la animalele domestice, şi, ca să aducă vorba de vacă, a întrebat: „Copii, voi ştiţi ce am servit dimineaţă la dejun?“.

Unul cutare, altul cutare. „Nu, copii, am băut o cană cu lapte“.

O fetiţă pistruiată, care pînă atunci tăcuse, a ridicat mina.

„Spune!“, a încurajat-o educatoarea.

„Matale aţi avut laptele de ieri, că azi n-a venit maşina, ori l-aţi luat de la piaţă cu o sută kila. Oricum laptele nu trebuia băut azi“.

„De ce?“, s-au întrebat mirate educatoarele care asistau. Una mai în vîrstă le-a adus aminte că era vineri.

Toate au fost de acord că fetiţa avea dreptate, dar la sfîrşit, niciuna nu s-a dat în lături de la apetisantele gustări pe care le pregătise doamna educatoare în cadrul protocolului.

În concluzie, fiecare ştie ce trebuie făcut, sau, ca să nu mă îndepărtez de subiect, nici oamenii mari nu-şi însuşesc întotdeauna lecţile.

Nota Redacţiei: Rubrică sponsorizată de viceprimarul Radu Samson