Cronica pisălogului: Groapa, ediţie romaşcană

Constantin Bîrjoveanu (1934-2000) ), scriitor, pictor, caricaturist şi vorbitor de esperanto dădea viaţă, în urmă cu două decenii şi ceva, unor apreciate tablete umoristice publicate în hebdomadarul vremii, Gazeta de Roman. În numărul de astăzi iată o nouă cronicuţă în care, cu ironie fină satirizează decizia oficialilor comunişti, care au distrus clădirile de pe vechea Stradă mare, zonă supranumită Lipscaniul Romanului. Aici evreii, mulţi la număr atunci, făceau comerţ nu glumă. Zona a fost demolată de comunişti în anii „70, pentru a o transforma într-un ansamblu architectonic tipic vremii, care, din păcate, nici după cinci decenii nu a fost finalizat. A apărut un centru comercial, astăzi mort, pentru care autorităţile post revoluţionare tot caută soluţii de reînviere. Se încearcă proiecte „futuriste“, un cinematograf pe pînză de apă şi tot felul de soluţii pentru ca doar-doar lumea va reveni în acest loc, alădată paradisul comerţului.

Vizitaţi Groapa cu ulei, că dacă o vizitaţi fără lei vă alegeţi numai cu privitul. Vizitaţi Groapa, e foarte bine aprovizionată şi de aceea îi spuneam unui bătrîn: „Nene, în Groapă găseşti de toate“. „Am auzit, zice el, tocmai că-i povesteam babei că atunci cînd o să fim şi noi în Groapă n-o să ne mai lipsească nimic“.

Cum s-a născut Groapa? Sistematizarea a dus la distrugerea a ceea ce era specific în arhitectură, nu numai la noi, ci în toate oraşele din fostul lagăr socialist. A avut şi orăşelul nostru un fel de Lipscani sub care se găsea beci, sub beci şi dedesupt se găsea alt beci. Şubrezenia locului pentru fundaţii a făcut ca noile fundaţii să fie turnate cît mai jos posibil şi… aşa s-a născut Groapa.

Ce e Groapa în fond? E un fel de canal veneţian din care apele Adriaticei s-au retras undeva departe. Nu sînt 400 de poduri cîte are Veneţia, ci doar patru, pe Canal Grande, unul dintre ele amintind de Puntea suspinelor, care lega tribunalul de puşcărie. La noi această punte leagă Casa pensiilor (CARP – n.r.) şi o parte din oraş cu piaţa şi cu cealaltă parte.

De ce Puntea suspinelor? Pentru că, întorcîndu-te din piaţă vezi că ai cheltuit o groază de bani şi nu ai luat mare lucru. De ce Puntea suspinelor? Pentru că suspini după portofelul cu bani şi acte pe care o mînă dibace l-a „volatilizat“. De ce Puntea suspinelor? Pentru că te gîndeşti că pe basarabenii care au venit în talcioc cu lucruri folosite nevoia i-a trimis. Seara n-auzi plînsetul pescăruşilor şi cîntecul gondolierilor, ci doar, uneori, un glas de adolescent pigmentat care recită: „Dă-le Doamne, la români/ Cancer negru la plămîni!“.

Deci Groapa e o Veneţie fără apă. Cîteva zile n-au avut bieţii veneţieni nici apă de băut şi nici turiştii. Şi sînt turişti mulţi. Na, ca la Veneţia. Mai ales că în ultimul timp au venit cu ocazia carnavalului, pardon, a bîlciului anual. Vizitaţi Veneţia! Acum cînd nu e apă, că dacă se înfundă gurile de canal şi fluxul e mare , atunci veţi spune: „Cine boala i-o fi pus pe ăia să strice Strada Mare?“

Nota Redacţiei: Rubrică realizată cu sprijinul cabinetului parlamentar al senatorului Eugen Ţapu