Cronica pisălogului. Femeia şi Povestea vorbei

„Un creion, un condei şi un penel, această fericită triadă, existentă superlativ la nefericitul, ca destin, Constantin Bârjoveanu, continuă a fi, pe mai departe, în preajma noastră, a romaşcanilor mai ales, a tuturor celora ce i-au descifrat şi înţeles tăcerea creaţiei sale deosebite. Dacă mai ieri i-am preţuit, din nou, zămislirile sale scriitoriceşti, tot parcă «mai ieri» era cu noi sau, mai bine zis, „lîngă noi“. Am fost cu el, deşi, realmente, s-a lansat o nouă apariţie a lui – Cronica pisălogului – această, cu adevărat, o «Neterminată» – a scrisului şi nu a baghetei – întruchipare artistică. Dacă neuitata suită gazetărească a urbei noastre – Gazeta de Roman – realizată, cîţiva ani, de poetul muşatin Puiu Costea, şi-ar fi continuat fiinţarea pe mai departe, atunci Cronica bîrjoveniană s-ar fi oprit, cosmic şi nu redacţional, împreună cu bătăile sănătoase ale inimii autorului, dramă petrecută la acea răscruce dintre şosele şi veacuri. (Gheorghe A.M. Ciobanu – text publicat în iunie 2005).

După revoluţia din decembrie ’89, Constantin Bîrjoveanu (1934-2000), scriitor, pictor, caricaturist, deltaplanist şi vorbitor de esperanto dădea viaţă nemuritoarelor tablete umoristice publicate în hebdomadarul vremii, Gazeta de Roman. Ele au fost adunate apoi în volumul „Cronica pisălogului“, după moartea acestuia. Iată alta dintre ele, care era intitulată Femeia şi Povestea vorbei. Cu acest titlu v-am spus totul; cele două cuvinte, vorbă şi femeie, sînt inseparabile.

Puţini din cei care au nevastă şi telefon nu şi-au dat seama de acest lucru, după avizele de plată. Să mai vorbească şi de acum încolo cui îi dă mîna! Apropo de bani: am citit într-un almanah vechi o reclamă a CEC-ului care zicea: „Şi-a luat un ban femeia?/ Nu-i nimic, ea-ţi dă o mie/ Căci femeia este cheia/ Lăzii de economie“. Şi nu-i aşa? „Nimeni nu-şi poate imagina cîţi bani încap în mîna unei femei, mai ales cu cît această mînă este mai mică“. Şi de ce? Pentru că bărbatul are voinţă – femeia are rezultate, şi de aceea un proverb rusesc spune: „Acolo unde dracul nu se simte puternic, trimiteţi nevasta!“, că „femeia judecă pe dracu şi-l scoate dator“.

Ele sînt cele care „ne duc în infern pe drumul paradisului“ şi de aici concluzia că „femeia frumoasă e belea la casă“. Se zice că, „pe o femeie să n-o atingi nici cu o floare“ şi „e nostim că din pudoare li s-a făcut o lege a femeilor, care nu preţuiesc la bărbaţi decît obrăznicia“, deşi „nimeni nu rîde de poalele ridicate, ci de poalele întinate. Dar aşa-i făcută lumea. „Şi cele dintîi fructe sînt vara mai gustoase/ Şi cele de iarnă sînt mult mai preţioase/ Femeia năzuroasă e mult mai ispititoare,/ Iar uşile deschise nu sînt atrăgătoare“, sau, cum zicem noi „muierea cu ochi frumoşi, pe toţi îi face voioşi“ şi de aceea îmi permit să zic: „nu te uita la nevasta altuia, ci supravegheaz-o pe a ta“, căci „femeiii cînd îi i-e bine caută pe dracu“, deci „muierea cît de bună să n-o slăbeşti din frîu“, iar dacă-i rea să nu uiţi: „Fiecare om poate să stăpînească o femeie rea, afară de cel care o are“. Nu vreau să zic că femeia nebătută e ca moara neferecată“, ci să-ţi dau un sfat: „Iubeşte-ţi nevasta ca pe tine însuţi şi din cînd în cînd scutur-o ca pe un pom roditor“.

N.R.: Rubrică susţinută de Cabinetul parlamentar al senatorului PNL, Eugen Ţapu