Cronica pisălogului: Femeia şi Povestea vorbei

Constantin Bîrjoveanu (1934-2000), scriitor, pictor, caricaturist şi vorbitor de esperanto dădea viaţă , în urmă cu două decenii şi ceva, unor apreciate tablete umoristice publicate în hebdomadarul vremii, Gazeta de Roman. În  numărul de astăzi, iată o nouă „cronicuţă“, adecvată zilei de 8 martie. E ziua în care toată suflarea bărbătească a omagiat femeia: femeia mamă, femeia soţie, femeia soră. „Pisălogul“ şi-a construit tableta de astăzi dintr-o serie de zicale populare (construcţii concise care exprimă, de obicei, în mod figurat o idee) şi jocuri de cuvinte, cu înţelesuri subliminale, care încalcă, adesea, regulile ortografice pentru a-şi atinge scopul, legat de ceea ce şi-a dorit: descrierea fiinţei fără de care nu ar exista viaţa. Demonstrînd o evidentă cunoaştere a nemuritoarei opere aparţinînd scriitorului român de origine bulgară, Antonn Pann (1796-1854) al cărui volum „Povestea vorbei“ îl parafrazează, Constantin Bîrjoveanu reuşeşte să fie original în ceea ce spune despre fiinţa fără de care viaţa nu ar avea sens.

Cu acest titlu v-am spus totul; cele două cuvinte, vorbă şi femeie sînt inseparabile. Puţini din cei care au şi nevastă şi telefon nu şi-au dat seama de acest lucru, după avizele de plată. Să mai vorbească de acum încolo cui îi dă mîna! Apropo de bani: am citit  într-un almanah vechi o reclamă a CEC-ului care zicea: Şi-a luat un ban femeia?/ Nu-i nimic, ea-ţi dă o mie/ Căci femeia este cheia/ Lăzii de economie. Şi nu-i aşa?

Nimeni nu-şi poate imagina cîţi bani încap pe mîna unei femei, mai ales cu cît această mînă este mai mică. Şi de ce? Pentru că bărbatul are voinţă – femeia are rezultateşi de aceea un proverb rusesc spune: Acolo unde dracul nu se simte puternic, trimiteţi  nevasta!, că Femeia judecă pe dracu şi-l scoate dator. Ele sînt cele care Ne duc în infern pe drumul paradisului şi de aici concluzia că Femeia frumoasă e belea la casă. Se zice  că Pe femeie să n-o atingi nici cu o floare şi E nostim că din pudoare li s-a făcut o lege a femeilor, care preţuiesc, la bărbaţi, decît obrăznicia, deşi Nimeni nu rîde de poale ridicate, ci de poale întinate.

Dar aşa-i făcută lumea. Şi cele dintîi fructe sînt vara mai gustoase/ Şi cele de iarnă sînt mult mai preţioase/ Femeia năzuroasă e mult mai ispititoare,/ Iar uşile deschise nu sînt atrăgătoare sau, cum zicem noi, Muierea  cu ochi frumoşi, pe toţi îi face voioşi şi de aceea  îmi permit să zic: Nu te uita la nevasta altuia, ci supravegheaz-o pe a ta, că Femeii cînd i-e bine caută pe dracu. Deci Muierea cît de bună să n-o slăbeşti din frîu, iar dacă-i rea să nu uiţi că: Fiecare om  poate să stăpînească  o femeie rea, afară  de cel care o are.  Nu vreau să zic că Femeia nebătută e ca moara neferecată, ci să-ţi dau un sfat: Iubeşte-ţi  nevasta ca pe tine însuţi şi din cînd în cînd scutur-o ca pe un pom roditor.