Cronica pisălogului – Colecții și colecționari

Constantin Bârjoveanu (1934 – 2000), scriitor, pictor, caricaturist și vorbitor de esperando, publica în 2005, la Editura „Mușatinia” un volum în care adunase peste 280 de tablete umoristice, intitulate „Cronica pisălogului”, care apăruseră în  săptămânalul „Gazeta de Roman”. Publicăm tableta intitulată „Colecții și colecționari” în care hâtrul „Pisălog” vorbește de pasiunea unor concitadini de a aduna fel de fel de lucruri. Ironic, autorul persiflează și ignoranța unora, și incultura altora, față de colecțiile de artă. Constantin Bârjoveanu constată că unii dintre concitadini nu au trecut niciodată pragul Muzeului de Artă. Pornind de la un fapt real, „Pisălogul” amintește apoi și despre interesul pentru numismatică al unui cunoscut profesor, deținător al unei impresionate colecții de monede din toate timpurile și de la toate națiile. Și un cunoscut avocat făcuse o pasiune din a colecționa timbre. Ironic nu uită să amintească de colecțiile de bolovani și coktailuri Molotov, din timpul „mineriadelor”. Constantin Bârjoveanu își încheie tableta neuitând să ironizeze nici  funcționărimea birocrată, care adună, cu sârg, petiții peste petiții ale unor cetățeni aflați în nevoie, considerându-i și pe aceștia colecționari.

Din dragostea pentru frumos, din interes științific sau din motive numai de ei știute, unii oameni au adunat în decursul vieții fel de fel de lucruri. Așa de pildă, s-au colecționat tablouri valoroase care, reunite, au format fondul unor mari muzee de artă. Și muzeul romașcan, din fața Liceului „Roman-Vodă”, găzduiește asemenea lucrări pe care vin să le admire „consumatorii de artă”, băștinași ori de aiurea.

Că în oraș sunt cam 60% oameni care nu au aflat de existența acestui muzeu (mulți dintre ei fiind intelectuali), asta-i altceva. Unii oameni, de le zice numismați, au colecționat monede. Și Romanul se poate lăuda cu un profesor care are monede antice cu efigiile unor împărați romani și monede care au circulat și în Țările Române, ca: polturaci austrieci, zloți polonezi, creițari nemțești, poli rusești, florentini ungurești, parale turcești și altele.

Bine intenționat profesorul a încercat să semene în sufletul copilului său dragostea pentru numismatică, dar ca și parabola biblică a aruncat sămânța pe piatră. „Ce să fac cu fiarele astea?”, ar fi întrebat copilul. O muncă, o pasiune de-o viață. Și rezultatul? Un  avocat – tot romașcan de-al nostru – a colecționat timbre. Dacă ar fi avut „Cap de bou” – vorba lui Mușatescu – ar fi fost posesorul unei colecții complete a mărcilor românești.

Și mai avea și o baniță de timbre străine. Cică prin 82 sau83 s-ar fi dus cu ele la București să le vândă și a cerut două milioane, leafa pe o lună a 1.000 de oameni, că atâta valorau. I s-a oferit numai un milion și jumătate, fapt pentru care omul nostru s-a întors cu timbrele acasă. A mai trăit câțiva ani și a murit. Cei de la București au aflat vestea și au venit la văduvă să cumpere timbrele cu valoarea lor reală, dar nu mai aveau ce cumpăra.

Cu o zi înainte toate clasoarele au fost luate „ca amintire” de un nepot al defunctului, de la Iași. Bucureștenii au plecat în capitala Moldovei, l-au găsit pe nepot, și a aflat că acesta, neinițiat, a vândut timbrele pentru 4.000 lei. Când a auzit cât i s-ar fi oferit a leșinat. O muncă de-o viață, restricții… Și rezultatul?

Citisem undeva că și un copil a vrut să facă colecție de timbre, a adunat câteva, iar maică-sa l-a felicitat. După un timp, copilul s-a plictisit și a venit acasă cu buzunarele pline de pietre. O altă colecție. Mamă-sa n-a zis nimic. Iar s-a plictisit și a început să colecționeze reptile. Maică-sa a început să fie îngrijorată. Și iar s-a plictisit băiatul.

Într-o zi a venit cu o fată. „Altă colecție!”, a zis biata mamă-sa și a leșinat și ea. Colecții… Cică un bucureștean care mătura drumul ar fi făcut o colecție de obiecte cu care s-au spart geamurile în timpul unei mineriade. Printre acestea se afau și coktailuri Molotov, dezamorsate. La ce bun?! Învață ceva oamenii din istorie? O adunătură de obiecte!

De aceea zic că, dacă veți vedea gunoaie în jurul unui bloc sau al unui container arhiplin, nu vă închipuiți că cineva vrea să facă o colecție de lucruri, care nu mai sunt bune de nimic, cum nici un funcționar nu vrea să facă colecție de cerereri atunci când primește plângeri după plângeri, de la un om care-și cere un drept.

Nota Redacției – Rubrică susținută de consilierul județean Sorin Dumitru Cazan