Cronica pisălogului – Capra

Constantin Bîrjoveanu (1934 – 2000), scriitor, pictor, caricaturist, autor al „Cronicii pisălogului“ scria, în urmă cu două decenii şi jumătate în săptămînalul „Gazeta de Roman“ o tabletă umoristică intitulată „Capra“. Cum niciodată „Pisălogului“ nu i-a lipsit umorul şi spiritul ludic, el găseşte pretext de a întoarce pe faţă şi pe dos înţelesurile şi subtilităţile semantice ale proverbelor şi zicalelor strămoşeşti, luînd peste picior năravuri omeneşti ca invidia, lipsa de solidaritate, egoismul, fără a evita să strecoare şi un sfat, acela de a nu ne mai uita în curtea vecinului. Asta pentru ca atît capra mea, cît şi capra vecinului şi cu toate caprele din arealul preocupărilor omeneşti esenţiale trebuie să formeaze întregul, fără de care lumea ar fi mai săracă! Şi sfatul este acela de a ne ruga să trăiască şi capra vecinului, pentru a avea satisfacţia de a scăpa de sentimentul invidiei.

Şi eu am fost la Reşiţa. După ce am trecut de Caransebeş, am aflat de la un tovarăş de călătorie că agregatele de la Porţile de Fier, care au fost făcute de reşiţeni, sînt acum reparate de ruşi, în vreme ce reşiţenii şomează. Am încercat să-l liniştesc pe om spunîndu-i că situaţii din acestea s-au mai văzut, cînd statul a adus sau a lăsat să se aducă în ţară lucruri de care la noi abundă piaţa, dar efectul a fost contrar celui aşteptat: mai rău l-am înfuriat şi am remarcat că, în situaţii asemănătoare, bănăţenii se răcoresc cu aceleaşi expresii ca şi noi, cei din Moldova.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc, şi nici despre televiziunea din Reşiţa, de-i zice Terra Sat, care te ţine încordat în faţa televizorului, datorită unor emisiuni de excepţie, cam de genul Teleenciclopediei şi nici de faptul că, aici, la Reşiţa curge apă caldă, zi şi noapte, iar cetăţenii plătesc tot atît cît plătim şi noi, care nu avem nici măcar apă rece tot timpul. N-o să vă spun că aici, acei care mătură strada nu neglijează nici trotuarele.

Ci, cu permisiunea dumneavoastră, am să vă vorbesc despre capră, subiectul pe care l-am tratat tot timpul cu un sîrb, care m-a dus o bucată bună de drum cu maşina spre Belgrad. Acesta vorbea româneşte ca un bănăţean sadea, aşa că ne-am înţeles de minune. Cum a început discuţia, în drumul nostru am întîlnit o turmă de capre în care doi ţapi nu ştiu ce aveau de împărţit. Sîrbul şi-a adus aminte cum la el în oraş un ţap s-a izbit în uşa de sticlă a unui magazin, în care s-a văzut în oglindă şi a crezut că-i „un alt bărbat a lui Capră“.

A trecut prin geam şi a trîntit la pămînt un tînăr cu cioc, ceea ce a făcut pe vînzător să spună că „ţap la ţap trage“. N-am vrut să mă las nici eu mai moale şi i-am spus că pe vremea cînd se vindea berea la ţap şi la halbă, un tînăr cu cioc a cerut o bere la ţap. Chelnerul, ironic, arătînd spre tînăr, a dat dispoziţie ajutorului său: «O bere la ţap!». Şi maşina înghiţea cîte 120 km de şosea la oră. Alt subiect nu am mai abordat decît în treacăt, dar de fiecare dată tot la capră ajungeam.

Printre altele el zicea că, dacă eşti prea mare, te doboară vîntul, iar dacă eşti prea mic te mănîncă capra, iar cînd au ajuns la relaţiile dintre oameni, cînd unul face şi altul trage. I-am spus zicala noastră: „Capra beşe şi oaia trage ruşinea“. După aceea s-a trecut la politică şi am ajuns amîndoi la concluzia că cel mai bun gospodar este cel care ştie „să împace şi capra şi varza“. Şi cum mergeam noi aşa, am ajuns la o barieră de cale ferată care era coborîtă. Înaintea noastră mai erau două maşini.

În vreme ce trecea un marfar care părea interminabil, o femeie a legat o capră de capătul barierei ca să-şi ridice ciorapul. Între timp a venit şi una, cu care a intrat în vorbă, fără să-şi dea seama că în vremea asta marfarul trecuse, că bariera fusese ridicată şi că de capătul ei atîrna capra. Convoiul de maşini a trecut şi nu ştiu dacă bietul animal a sucombat ori ba, dar tot drumul m-am gîndit de cîte rele am scăpa dacă barierele s-ar ridica şi la noi ca cele de la sîrbi şi dacă autorităţilor le-ar veni ideea să le lege capătul care se ridică al acestora.

Nota Redacţiei: Rubrică sponsorizată de viceprimarul Radu Samson