„Crîncenul veac XX si ororile sale“

La Editura „Timpul“ a apãrut, cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor, o „dare de seamã“ despre (o) viatã: cartea „Crîncenul veac XX si ororile sale“, de Mihai David-Ghindãoani. Autorul, un dascãl din Ghindãoani, Neamt, s-a nãscut la 14 martie 1907 si a mers „brat la brat“ cu secolul XX pînã în 17 martie 1999. „Crîncenul veac XX si ororile sale“ este un manuscris autobiografic, denumit initial „Viata mea“, pe care autorul i l-a încredintat, înainte de „a pleca“, poetului si scriitorului Adrian Alui Gheorghe. Anul acesta, manuscrisul a fost tipãrit. „Sînt convins cã aceastã carte va interesa foarte multã lume pentru cã e vorba nu numai despre Mihai David-Ghindãoani, e vorba despre Neamt, despre nemteni, despre noi toti. Este, într-un fel, o carte «muzeu», fiecare «vizitator» rãmîne cu sentimentul cã acolo, în interior, se întîmplã ceva, ritual si magie, nemaivãzut si nemaiauzit, adicã o viatã de om. Este o carte mai specialã, pentru cã Mihai David a încercat sã scrie despre toate tulburãrile pe care le-a strãbãtut în cei 92 de ani de viatã, a încercat sã priceapã istoria pe care a trãit-o si a încercat sã înteleagã sensul în care se îndrepta istoria României. Pe retina timpului, din «memoriul» lui Mihai David, se perindã o multime de chipuri si nume, se deruleazã fapte, se exprimã sperante, mor oameni si se nasc oameni, dispar epoci istorice, se sfãrîmã mituri, se fãrîmiteazã chipuri cioplite în lut. Este o mãrturie de viatã, scrisã apãsat, cu farmec si cu foarte multã culoare localã. Spune el frumos la un moment dat cã, în aproape un veac de viatã, poate mãrturisi la final, asa cum spunea si Nechifor Crainic, «A stinge candelabrele în altare/ Cînd liturghia vietii s-a sfîrsit/ Eu am trãit»“, a afirmat Adrian Alui Gheorghe, directorul Directiei pentru Culturã, Culte si Patrimoniu Cultural Neamt. Mihai David-Ghindãoani a lãsat în urmã o exceptionalã biografie de dascãl si cîteva cãrti. Una din operele sale este si descoperirea, valorizarea si editarea volumului „Memoriul meu“, o cronicã a satului Ghindãoani – si a satului moldav în general – de la sfîrsitul secolului al XIX-lea, scrisã de un tãran autodidact, Toader I. Stefan. Volumul a fost publicat la Editura „Albatros“ din Bucuresti în 1980.