Crezul unei campioane: „Canotajul nu înseamnă doar forţă, include şi fineţe“

■ interviu cu Laura Mirela Pal, campioană europeană şi balcanică de juniori în 2018

La cei 18 ani, Laura Pal este sportiva din judeţul Neamţ aflată anul acesta în cea mai vizibilă ascensiune. Componentă a Clubului Sportiv Ceahlăul – Secţia Canotaj, şi elevă la Liceul cu Program Sportiv din Piatra Neamţ, Laura a reuşit să contribuie la performanţele echipei României în trei concursuri internaţionale de juniori. În luna mai, la Campionatele Europene de juniori de la Gravelines, Franţa, sportiva din Piatra Neamţ a cîştigat medalia de aur în echipajul de patru rame fără cîrmaci al tricolorelor, devansînd Italia şi Danemarca. Pe 12 august, la Mondiale de la Racice, Cehia, Laura a făcut parte din echipajul de 8+1 al României, iar în finala probei „regină“ a canotajului s-a clasat pe locul al III-a, la doar două secunde de SUA (locul II) şi 4 secunde de medaliata cu aur, Cehia. Tot în august, la Balcaniada de la Plovdiv, Bulgaria, nemţeanca a mai adus două medalii: una de aur, în proba de 4 rame şi una de bronz, în proba de 8+1. Vă prezentăm un interviu în care Laura Pal şi profesorul care a descoperit-o, Valentin Gavril, directorul CS Ceahlăul, vorbesc despre munca din spatele acestor performanţe:

Reporter: Laura, povesteşte-ne mai întîi cum ai ajuns să practici canotajul? L. P.: Eram pe finalul clasei a XVIII-a, la Şcoala nr. 11 din Piatra Neamţ, şi îmi amintesc că domnul profesor Valentin Gavril venise cu oferta educaţională a Liceului cu Program Sportiv. Acolo m-a găsit. De la început am fost interesată, mai ales că aveam fizic, eram cea mai înaltă din clasă. Am venit la canotaj cu înălţimea de 1,75 metri şi 54 de kg, iar acum am 1,86 metri şi 75 de kg. Nu mă decisesem ce să fac şi a apărut oportunitatea asta, am zis că o să pot face şi şcoală şi o să fie ceva nou pentru mine. Prima dată am zis să încerc, să văd cum e, iar dragostea pentru sport a venit încet- încet. Domnul profesor m-a susţinut tot timpul, am avut antrenori buni şi la lot, iar părinţii mi-au acordat libertatea să aleg

Rep.: La cît timp după ce ai venit la club ai intrat în barcă, în antrenamente pe apă? L.P: Nu a fost mult, cam după o săptămînă. De înotat ştiam să înot tot de la domnul profesor, învăţasem înainte să încep pregătirea. Am început uşor-uşor cu înotul, cu ergometrul, cu alergările şi apoi pe apă, cu barca.

Rep: La Campionatele Mondiale aţi prins podiumul, o medalie de bronz în proba de 8+1. Cum a fost finala? L. P. La Mondiale au fost două echipaje tari, Cehia şi Statale Unite, plus Germania şi Italia. Sînt foarte mîndră deoarece ţările care ne- au bătut au ani şi ani de experienţă, au mii şi mii de sportivi. Am fost foarte fericite pentru bronz, chiar dacă am pierdut de puţin treapta a doua a podiumului în faţa SUA.

Rep: Tot la Mondialele ai fost pentru prima oară ştrocul echipei. Cum e să fii căpitanul unei bărci cu 9 sportivi? L.P. La barca de patru fără cîrmaci este mai uşor, pentru că sîntem mai puţine fete şi ne înţelegem. La barca de 8 este foarte greu să fii în ştroc, sînt 7 fete în spatele tău care se bazează pe tine. E foarte greu, tehnic vorbind, să aduni fetele, şi încerc să le impun ritmul. În barca de 8 este un cîrmaci care ne spune exact ceea ce se întîmplă, ne duce direcţia şi ne încurajează. Eu, ca ştroc, mai trag cu coada ochiului la bărcile celelalte, deoarece cîrmaciul trebuie să fie atent şi la direcţie, să strige şi la noi, să ne spună pe ce loc sîntem. Din ritm le coordonez pe fete. Efortul e foarte mare, cu o cadenţă susţinută. La o cursă de 2000 de metri, cum este la 8+1, dai cam de 200 de ori cu vîsla, dar sînt lovituri maximale, nu e loc de pauză. Dar canotajul nu e un sport care înseamnă doar forţă, include şi fineţe. Trebuie să-şi simţi colegii, trebuie să simţi şi ce se întîmplă cu barca, trebuie să-ţi simţi mişcările. Nu ai timp să te uiţi la braţe şi la picioare, să fi atent ce faci cu ele. Trebuie să te coordonezi din simţuri. Valentin Gavril: Laura nu are experienţa unui ştroc, iar Mondialele au fost primul concurs la care ea a avtu această sarcină. A avut o misiunea foarte grea: echipa din spate a trebuit să o ajute, iar ea a trebuit să impună celorlalte 7 ritmul de vîslire.

Rep: Aţi avut aşteptări la o medalie şi la Balcaniada din Bulgaria? L.P. Ne aşteptam la cît de mult am muncit, poate nu chiar la cea de aur, de la 4 rame. Ne-am mobilizat destul de bine, ne-am instalat bine din start, am condus toată cursa şi am terminat la 4 secunde faţă de echipajele Turciei şi Greciei. Sportivele din Grecia aveau mai multă experienţă decît noi de exemplu, două din echipaj fiind în componenţa de 8+1 la Mondial de acum doi ani. Turcia a fost o surpriză.

Rep: Care este programul tău pentru ultima parte a anului? L.P.: După Campionatul Naţional de Tineret şi Seniori de la Snagov, voi fi în cantonament în perioada octombrie – 20 decembrie. Am fost propusă şi pentru Jocurile Olimpice de Tineret care vor fi în luna octombrie la Buenos Aires, în Argentina, dar decizia se va lua după Naţionalele de la Snagov.

Rep: Şi pentru 2019 ce obiective ţi-ai propus? L.P. Anul viitor va fi important. Eu mai am un an la junioare şi am obiectiv să devenim campioane şi la ediţia din 2019 a Campionatelor Mondiale ale categoriei, dar o să vedem în ce echipaj. Îmi doresc ca 2019 să fie cel puţin la fel de bun ca anul acesta. Din punct de vedere personal, anul viitor va fi important pentru că o să am examenul de Bacalaureat, şi apoi să vedem ce studii o să urmez, Facultatea de Educaţiei Fizică şi Sport fiind una dintre opţiuni.

V.G: Pe termen lung, obiectivul este participarea la Jocurile Olimpice. Nu ştiu dacă Laura va prinde Olimpiada din 2020, de la Tokyo, pentru că e cam „crudă“, şi ne referim aici la categorie, dar ne interesează să concureze la Jocurile Olimpice din 2024, care vor fi la Paris. Aş vrea să menţionez că toate aceste participări de pînă acum ale sportivilor noştri de la CS Ceahlăul – LPS Piatra Neamţ au fost posibile graţie proiectului „Medalii naţionale şi internaţionale la canotaj pentru judeţul Neamţ“, finanţat de Consiliul Judeţean Neamţ.

Rep: Care e reacţia oficialilor faţă de rezultatele voastre, ale tricolorilor, la aceste concursuri de unde aţi venit cu medalii? L.P. Sîntem descurajaţi destul de mult de Minister, ni se spune că nu sînt fonduri. Medalii aduse sînt cu multe, foarte multe sacrificii făcute de către sportivi şi de antrenori. Au tot fost discuţii referitoare la faptul că noi, sportivii, mîncăm de doar 25 de lei pe zi. Pe mine personal nu mă deranjează această sumă alocată pentru alimentaţia zilnică, ci faptul că ni se dau nişte motive stupide, cum ar fi acela că avem nevoie de dietă şi de asta e suma asta prevăzută pentru hrana sportivilor.