Contactează-ne

Cultural

Cinstire maestrului

Știre publicată în urmă cu

în data de

Dacă la împlinirea a şase decenii de la trecerea în nefiinţă, nu exagerăm cu nimic dacă spunem că Sadoveanu a fost un uriaş al culturii şi al condeiului, ctitor nedezminţit al romanului istoric românesc, cu nimic mai prejos de marile literaturi ale lumii, cultivând o veche şi strălucită tradiţie, nu enunţăm un neadevăr.

Scrierile sale îşi vor afla întotdeauna locul pe poliţele strângătorilor de cuvinte şi nu mai puţin pe rafturile de mare cinstire ale bibliotecilor noastre sau de pe alte coordonate geografice deoarece, asemeni lui Eminescu şi a numeroşi mânuitori de cuvinte şi condei, Sadoveanu a pătruns, a explorat şi a descris specificul românesc.

Cel numit cândva de critici „Ceahlăul prozei româneşti“ a început timid, cu Floare ofilită, impresionat de Mormântul unui copil, pe când asculta Amintirile căprarului Gheorghiţă, din Vremuri de bejenie, de La noi în Viişoara, apropiind Esopia de Însemnările lui Neculai Manea, care aminteau de Oameni şi locuri, ori ne spunea O istorie de demult şi despre Duduia Margareta, fără să uite Istoria marelui împărat Alexandru Macedon, în vremea când era emirul lumii, mai lăcrimând în Povestiri de seară, alături de Genoveva de Brabant, dar grijuliu să ne ajute şi să ne sfătuiască Cum putem scăpa de nevoi şi cum putem dobândi pământ.

Legănat de Cântecul amintirii şi de gândul ce ne poartă spre Apa morţilor şi sporovăind în atâtea Dureri înăbuşite, ca şi în fermecătoare Povestiri de petrecere şi folos, ba amintind de Neamul Bordeenilor, de urâţenia omenească din Un instigator, fără să lipsească de frumuseţe cele câteva Privelişti dobrogene, ca să poposească în vatra strămoşească, oglindită în Şoimii şi în Neamul Şoimăreştilor, privită cu ochi şi minte larg deschise şi nu Printre gene, cu melancolia Foilor de toamnă, după ce petrecuse 44 de zile în Bulgaria, suferind alături de Umiliţii mei prieteni, unii deveniţi Umbre, vibrând În amintirea lui Creangă, din timpul unor Priveghiuri şi spunându-ne Povestiri pentru moldoveni ori stăruind cu farmecul amintirilor de pe Strada Lăpuşneanu, din Neagra Şarului, pe când ne aducea, nu în zadar, aproape de Pildele lui cuconu Vichentie şi de Lacrimile ieromonahului Veniamin.

Nu uita nici de Cocostârcul albastru, nici de Oameni din lună, stârnindu-ne întoarcerile în urmă cu Ţi-aduci aminte, cu Războiul balcanic sau cu întâmplările româneşti de când Venea o moară pe Siret, astfel că Sadoveanu se impune ca prozator şi devine un nume respectat în literatura interbelică.

„Marele moldovean“, cum l-au botezat contemporanii, a pătruns cu adâncă pioşenie în Ţara de dincolo de negură, la fel cum a ştiut să dureze atâta frumuseţe, gingăşie şi seninătate în Dumbrava minunată, în Povestiri pentru copii sau în Dimineţi de iulie când, mânat de Demonul tinereţii, asculta cântând Stigletele.

Cu idilism jovial, marele prozator a deschis porţile farmecului şi a reînviat miticul ritual al închinării de vin vechi în ulcică nouă la Hanu-Ancuţei, prin Împărăţia apelor şi prin Valea Frumoasei, dezvăluindu-ne O întâmplare ciudată, după ce a dat o fugă şi prin Olanda şi nu fără să-şi amintească de Zodia Cancerului sau de Vremea Ducăi-Vodă, bucurându-se pentru dreptate, dar suferind alături de Victoria Lipan şi de Baltagul ei, privind în Depărtări, către Măria Sa, puiul pădurii ori ca oaspete de seamă la Nunta domniţei Ruxandra.

Maestrul ne-a povestit despre Uvar, dar ne-a uluit, nu fără dreptate, de pe Creanga de aur, în altfel decât relatându-ne despre Locul unde nu s-a întâmplat nimic, privitor la Soarele în baltă sau istorisindu-ne Aventurile şahului, de Nopţile de Sânziene ori făcându-ne să vibrăm şi să ne închinăm faţă de minunată Viaţa lui Ştefan cel Mare, prin care Sadoveanu şi-a încântat cititorii şi i-a făcut să pătrundă odată cu autorul în miezul şi farmecul naraţiunii.

Autorul ne-a purtat în Trenul fantomă, trezindu-ne cu Cele mai vechi amintiri din Cuibul invaziilor, depănându-ne cu farmec şi cu talentul său de povestitor de taină, Povestiri alese ori cum se petrec Paştile blajinilor după Inima noastră.

Ne-a înseninat cu minunatele sale Povestiri pentru copii ori încercând să afle adevărul în Cazul Eugeniţei Costea, vorbindu-ne despre Ion Creangă şi Ion Neculce, poftindu-ne să ascultăm minunate Istorisiri de vânătoare şi păţanii cu Ochi de urs, de pe Valea Frumoasei, de unde ne amintea că există şi o Ţară a cangurului.

Maestrul s-a închinat adesea la umilele Morminte, frunzărind şi Însemnările lui Neculai Manea, mai înainte de a ne bucura mintea şi sufletul cu Fraţii Jderi, cartea cea mai de căpătâi a copilăriei noastre, cu ramurile şi răspântiile sale, înflorite ca un triptic de rugăciune: Ucenicia lui Ionuţ, Izvorul Alb şi Oamenii Măriei Sale.

La vremea cuvenită, ne-a îmboldit să nu cumva să nu ne aducem aminte şi să ne închinăm la cei Cincizeci de ani de la moartea lui Creangă, a cântat frumuseţea aspră a naturii în Ostrovul lupilor, ne-a depănat Povestirile de la Bradu-Strâmb, evocând Anii de ucenicie, mai înainte de a se lăsa (poate prea lesne, dar cu iertare) ademenit de fantasme şi crezând că Lumina vine de la Răsărit, cu toate că totul nu însemna decât Fantazii răsăritene, amestecate într-un Caleidoscop întunecat ori risipindu-se fără vlaga şi rostuirile dintotdeauna în Păuna mică sau în personaje artificiale (poate la comandă, cine ştie?!), fără valoare literară deosebită, pe nume Mitrea Cocor sau altfel.

Parcă necăjit pe el însuşi şi potopit pe slăbiciunile lui, de care nu s-a putut desprinde – om şi el – Sadoveanu s-a refugiat nu o dată în decorul sublim din Nada Florilor, ne-a încântat cu Amintirile unui pescar cu undiţa, ne-a făcut părtaşi la ale sale Aventuri în Lunca Dunării şi ni l-a dat spre dreaptă judecată pe Nicoară Potcoavă.

A schiţat ceva Însemnări pe marginea Articolului 80, din care nu s-a ales nimic, a conturat mai multe Evocări, ne-a uimit cu Poezia populară din celebrul său Discurs de recepţie în Academie şi, înainte de a se muta cu totul şi pentru totdeauna pe steaua sau cometa nemuritorilor, şi-a încheiat viaţa închinată condeiului său măiestru şi cuvântului, cu Mărturisiri.

Ce călătorie fantastică! Cum putem să iniţiem minunate călătorii, în orice moment şi fără vreo pierdere, rătăcire sau sminteală, prin imensul şi uluitorul univers făurit de Mihail Sadoveanu, în cele mai bine de o sută de opere închegate, una mai potrivită ori mai frumoasă decât suratele ei, fără a mai trece pe răboj, atâtea şi atâtea discursuri, articole, comentarii ori simple lecturi, precum plină de melancolie Sara pe deal şi câte altele, ceea ce adevereşte spusele lui Ionuţ din Fraţii Jderi: „Noi, răzeşii, suntem bărbaţi care nu ne spăriem unii de alţii“.

Citește știrea
Un comentariu

Un comentariu

  1. Mihai

    22 octombrie 2021 at 8:55 AM

    Dle Doctor, creștinii “nu trec în nefiinta” ci în viata cea veșnică.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Ansambluri din Mexic şi Indonezia vor fi prezente la Festivalul Internaţional de Folclor Ceahlăul

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ manifestarea a ajuns la ce-a de-a XXIII-a ediţie ■ festivalul de folclor are loc în acest week-end, în perioada 5 - 7 august ■

Festivalul Internaţional de Folclor „Ceahlăul“, manifestare devenită deja tradiţie, ce a ajuns la cea de-a XXIII-a ediţie, are loc în acest an în perioada 5 – 7 august 2022. Organizatorii acţiunii sînt Consiliul Judeţean Neamţ şi Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare”.

La această ediţie, alături de Ansamblul nemţean „Floricică de la munte”, vor participa grupuri reprezentative pentru ţări din afara Europei – Mexic: Grupul de folclor „Alianza” din Saltillo, respectiv Indonezia: Grupul folcloric „Jepun Bali” – precum şi grupuri folclorice ale minorităţilor din ţara noastră: ucraineană – Ansamblul „Cervona Kalena” din Negostina (Suceava), maghiară – Ansamblul folcloric „Búzavirág” Braşov, greacă – Ansamblul de dansuri „Efthymos” şi grupul vocal „Dionysos”, ambele din Braşov.

De asemenea, pe scenele Festivalului va urca şi Ansamblul folcloric „Brîul roşu” din Piatra Neamţ, cu un program de dansuri săseşti. Ca de fiecare dată, festivalul va fi unul itinerant, cu spectacole (începînd de la ora 19:00) în centrul oraşelor Piatra- Neamţ (5 şi 7 august) şi Tîrgu Neamţ (6 august). În primele două zile este programată parada portului şi dansului tradiţional, pe arterele centrale.

Unele devenite tradiţionale şi cunoscute deja publicului festivalului: în Piatra Neamţ traseul este Teatrul Tineretului – Casa de Cultură a Sindicatelor – Muzeul de Istorie – Hotel Ceahlău – Teatrul Tineretului, iar în Tîrgu Neaţm, Primărie – sensul giratoriu Spital – Biserica „Adormirea Maicii Domnului”. Pe lîngă suitele de dansuri ale ansamblurilor participante, fiecare seară a festivalului are programat un concert extraordinar. Vor evolua nume consacrate ale folclorului românesc de pe ambele maluri ale Prutului.

Festivalul Internaţional de Folclor „Ceahlăul” a fost creat în 1991 cu scopul de a celebra bogăţia şi frumuseţea tradiţiilor adînc înrădăcinate în cultura diverselor popoare. Prin promovarea dansurilor, cîntecelor, obiceiurilor şi portului din toată lumea, festivalul, care la primele două ediţii a purtat titulatura de „Comorile Ceahlăului“, şi-a propus, încă de la început, să crească interesul asupra diversităţii culturale, dar şi asupra prezervării formelor de artă tradiţională care conferă unei culturi identitatea sa.

În cadrul ediţiilor de pînă acum, au participat peste o sută de ansambluri din peste 35 de ţări ale Europei, Asiei, Africii şi ale celor două Americi. Festivalul a adus, în judetul Neamţ, peste 3.000 de invitaţi din Mexic, Italia, Spania, Franţa, Armenia, Vietnam, Bulgaria, Polonia, Belgia, Albania, Marea Britanie, Grecia, Olanda, Elveţia, Finlanda, S.U.A., Cehia, Slovacia, Slovenia, Israel, Serbia, Muntenegru, Turcia, Macedonia, Ungaria, Ucraina, Congo şi Republica Moldova sau Egipt.

Acestea sînt doar o parte dintre ţările participante. La fiecare ediţie, Festivalul Internaţional de Folclor „Ceahlăul” este o adevărată sărbătoare a culorilor, muzicii şi dansului. Evoluţiile scenice extraordinare ale ansamblurilor internaţionale şi ale celor româneşti, impresionantele parade folclorice, întîlnirile pe tema dansului şi cîntecului tradiţional sau serile de socializare între invitaţii de pretutindeni creează, cu adevărat, o atmosferă specială.

Citește știrea

Actualitate

„Ora de atelier“, expoziţie a studenţilor de la Arte Textile – Design Textil din cadrul Facultăţii de Arte Vizuale Iaşi

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ manifestarea, care a ajuns la cea de-a II-a ediţie, are loc la Biblioteca Judeţeană Neamţ ■ lucrările pot fi văzute în perioada 1 - 14 august 2022 ■

Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu“ Neamţ, în colaborare cu Asociaţia Culturală Arte.Ro şi Universitatea Naţională de Arte „George Enescu“ Iaşi, organizează expoziţia de artă textilă „Ora de atelier“. Manifestarea a ajuns la cea de-a II-a ediţie, are loc în Sala Cupola a instituţiei de cultură şi poate fi vizitată în perioada 1 – 14 august 2022.

Lucrările sînt realizate de studenţii din anul II de studii de la specializarea Arte Textile – Design Textil din cadrul Facultăţii de Arte Vizuale Iaşi, coordonaţi de conf.univ. dr. Ecaterina Mărghidan, lector univ. dr. Mădălina Vieriu şi asistent univ.dr. Raluca Loghin. Proiectul este iniţiat de prof. Cristina Petrariu, preşedinta Asociaţiei Culturale Arte.Ro.

Expoziţia „Ora de atelier“ propune să prezinte publicului experimentele din laboratorul de imprimeuri textile şi tehnici serigrafice. „La ediţia din 2022 sînt incluse cîteva dintre proiectele de imprimeu realizate pentru tricouri. Fiecare student a fost liber să creeze propria ilustraţie pe care ulterior a descompus-o şi a recompus-o pentru a obţine cît mai multe variaţii.

Într-o singură oră au fost realizate un minimum de şase proiecte. Multe dintre acestea au fost ulterior transpuse pe piese vestimentare. Lucrările expuse au fost realizate păstrînd ca amintire jocurile serigrafice Pop Art, dar adaptate la o cromatică limitată de nuanţele albastru, roz violet şi negru, gamă aleasă de majoritatea studenţilor. Jocul text/imagine impus prin tema T-shirt a fost o provocare pentru studenţi, dar şi o ocazie să-şi manifeste imaginaţia.

De această dată nu am expus tricourile ca produse finale, ci doar o parte mică a mostrelor din atelier. Invităm publicul să atingă materialele, să simtă texturile textile diferite“, a precizat conf. univ. dr. Ecaterina Mărghidan. La această ediţie expun lucrările lor studenţii Miruna Ancuţa, Andra Iordăchescu, Olivia Huţanu, Miriam Mânăstireanu, Ştefan Alexandroaie, Andreea Topor, Ştefana Mălinescu, Ecaterina Ursăchianu, Iuliana Dochia, Mihaela Ceban.

Citește știrea

Actualitate

Dreptul la neuitare. Elev al şcolii din Porceşti, astăzi Moldoveni, a fost unul dintre marii dramaturgi români

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ s-au împlinit 127 de ani de la naşterea dramaturgului Victor Ion Popa, mai cunoscut ca fiind autorul piesei „Take, Ianke şi Cadîr“ ■ preotul Florin Ţuscanu dezvăluie faptul că scriitorul a petrecut 5 ani din copilăria sa la Porceşti, unde părinţii au funcţionat ca învăţători ■

Preotul dr. Florin Ţuscanu continuă, zilnic, să facă dezvăluiri interesante despre viaţa marilor personalităţi şi legătura lor cu zona Roman. În rubrica „Dreptul la neuitare“ preotul consemnează despre copilăria marelui dramaturg Victor Ion Popa (1895-1946) , cunoscut ca autor al celebrei piese „Take, Ianke şi Cadîr“, una dintre cele mai vechi mărturii despre buna convieţuire între naţionalităţile din România .

„Victor Ion Popa a fost elev la Şcoala Porceşti (Moldoveni), judeţul Neamţ. Se împlinesc astăzi (29 iulie – n.r.) 127 de ani de la naşterea la Bîrlad a dramaturgului şi literatului polivalent Victor Ion Popa , o personalitate complexă, scriitor, dramaturg, regizor, publicist, unul dintre ultimii povestitori sămănătorişti moldoveni de talent, aşa cum l-a caracterizat Eugen Lovinescu.

Puţini sînt cei care au auzit că Victor Ion Popa a petrecut cinci ani din copilăria sa (1897-1903) într-un sat răzăşesc, cu oameni harnici şi gospodari, satul Porceşti, astăzi Moldoveni, judeţul Neamt, acolo unde părinţii săi, învăţătorii Ion Gh. Popa şi Aspazia (născută Pavelescu) au fost transferaţi la 1 septembrie 1897. În acest sat fusese ridicată o şcoală nouă, cu două clase şi locuinţă pentru învăţători, în perioada 1880-1882.

În timpul şederii familiei Ion Popa în acest local de şcoală, s-au născut alţi doi copii: Neculai (care va ajunge profesor universitar) şi Virginia. În această şcoală viitorul dramaturg a urmat cursurile clasei I-a primară – (1901-1902), obţinând locul I (media 8,49) şi clasa a II-a primară (1902-1903), (media 7,96), obţinând locul II din 15 elevi promovaţi. Elevul Victor Ion Popa a plecat din Porceşti în anul 1903, urmîndu-şi părinţii care s-au transferat la o altă şcoală.

Va urma apoi liceul şi Conservatorul la Iaşi, iar în anul 1916 va urma Şcoala de ofiţeri Botoşani, obţinînd gradul de sublocotenent la Regimentul 12 infanterie, cu care va participa la bătăliile crîncene de la Mărăşti şi Oituz, fiind chiar rănit în lupte“, face un rezumat al vieţii marelui dramaturg părintele Florin Ţuscanu. Mai spune că scriitorul s-a risipit, generos, în multe activităţi, care-i vor aduce un mare prestigiu în lumea teatrului românesc, lăsînd posterităţii o operă monumentală.

Citește știrea
Advertisement







Trending