Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Cînd vine vorba de românii din Moldova, Voronin nu vrea presã

Știre publicată în urmă cu

în data de

Ministrul afacerilor externe, Mihai-Rãzvan Ungureanu, si-a început vizita în Republica Moldova avînd o întîlnire, joi dupã-amiaza, cu profesorii scolilor de grafie latinã din Transnistria. Seful diplomatiei române a sustinut, în a doua zi a vizitei, o prelegere cu tema ‘România si Republica Moldova, un parteneriat pentru Europa’, la Universitatea de Stat din Chisinãu. Ministrul de externe al României nu a exersat discursul diplomatic traditional. Discursul dresat studentilor de la Universitatea de stat din Chisinãu a avut ca leit motiv o frazã din apostolul Ioan: „Si adevãrul vã va face liberi“. Un efect secundar al acestui lucru pare sã fi fost brusca eroare apãrutã în programul ziaristilor români: aparent, întîrziasem la presedintele Voronin. Programul arãta cã trebuie sã mergem spre Presedintie între orele 14.15 si 14.25. La 14.14 ni s-a comunicat cã am întîrziat patru minute si nu mai putem fi primiti de cãtre presedintele Voronin. Asa încît, delegatia românã a avut timp sã revada speech-ul despre adevãr adresat studentilor de cãtre ministrul Ungureanu: „Sã nu vã fie fricã de adevãr. Sã spuneti: aceasta e limba mea, aceasta e istoria mea. Cui îi este fricã de adevãr, îi e fricã de propria identitate. Si cînd este asa, vremurile te distrug. Sper sã nu se mai întîmple ca în Moldova sã aparã noi martiraje. Fiti siguri cã vom fi atenti, cã statul român va veghea atît cît îi va sta în puteri. (…) Priviti în jur, nu vã limitati la o unicã lecturã, faceti comparatii. Lecturile diversificate vã scot din încremenirea în proiect. Omul remarcabil care este Andrei Plesu spunea „Oamenii fãrã dileme, oamenii fãrã întrebãri sînt fiare lãsate de oameni printre oameni“. Feriti-vã de cei ce nu-si pun întrebãri si vorbesc în semne de exclamare! Învãtati sã vã întrebati si sã vã îndoiti. Asta vã va ajuta sã fiti deschisi, europeni si egali oricãrui student din Paris, Berlin sau Iasi. (…) Este pentru prima datã cînd vorbesc unor studenti din Chisinãu. Stiu cã întelegeti puterea culturii, a educatiei si a întelegerii oneste în numele acelui adevãr care elibereazã si are, astfel, valoare“.

Casa lor este în Transnistria Pentru românii din Transnistria aceasta nu este zonã ocupatã de osti, de militii. Pentru ei, Transnistria este locul din care nu pleacã: acasã. Iar ei au ales sã rãmînã. La întîlnirea cu ministrul român de externe au fost patru profesori de la patru scoli de limbã românã din Transnistria. Asta înseamnã cã reprezintã 50% dintre scolile românesti de acolo, 4.500 de elevi si 500 de profesori. Cifre în continuã scãdere, sub bocancul separatistilor. Cei patru directori de licee si scoli i-au cerut lui Rãzvan Ungureanu cãrti românesti si cîteva autobuze, sã aducã elevii la scoalã. Elevi care parcurg zilnic 30 de kilometri. Nu au cerut bani de salarii de la statul român. S-au jenat. Primesc un 30% în plus, de la Republica Moldova, pentru cã se aflã în zonã de conflict. De fapt, au cerut ceva: cetãtenie românã. Dar asta era în octombrie 2004. În regim de urgentã. Joi, 16 februarie 2006, nici unul dintre cei patru nu avea încã cetãtenia cerutã: Maria Ungureanu, directoarea scolii internat pentru copii orfani – 250 de copii, Maria Roibu – Liceul „Alexandru cel Bun“ Tighina – 1.300 de elevi, Eugenia Halus – Liceul Teoretic Evrika din Rîbnita, Ion Iovcev – Tiraspol. „Ne-am dorit cetãtenia românã nu ca sã plecãm de aici“, a spus una dintre cele trei directoare, o femeie cu o fatã latã si ochi tari, cãprui. „Am vrut sã se stie cã sîntem români. Republica Moldova nu are nici o putere acolo, sã ne apere“. România nu si-a gãsit încã timpul birocratic sã le acorde cetãtenia. În medie, un moldovean asteaptã patru ani sã obtinã cetãtenie românã. Dacã ar fi cerut cetãtenie rusã, ar fi plãtit 15 dolari si ar fi avut de asteptat doar o lunã sau douã. Ar fi scãpat si de amenintãri, si ei, pãrintii copiilor, si copiii. Scolile din Transnistria nu au spatii. Toate sînt „arendate“. Licentele de functionare au fost înregistrare la presiuni internationale, dar în asa fel încît, la prima supãrare oficialã, sã poatã fi retrase: urmele dispozitiilor speciale ale lui Smirnov, din octombrie 1994, de desfiintare a scolilor de limbã românã si transformarea lor în scoli cu grafie chirilicã. Deranjeazã programa scolarã, cea din Republica Moldova, cu clasici ai literaturii române. Deranjeazã simpla existentã a acestor oameni. La deschiderea festivã a anului scolar, care ar fi trebuit sã fie o sãrbãtoare, sînt înconjurati de separatisti. Nu au costume populare românesti. „Împrumutãm de la rusi“, avea sã spunã Ion Iovcev, director la una din scolile din Tighina. „Cu costumele alea am venit pe 25 decembrie sã tinem spectacol la Ambasada românã din Chisinãu“.

Profesor de limba românã în Transnistria Profesorul Iovcev avea sã povesteascã despre drumurile lor, în cãutarea unui ajutor, de orice fel. Au nevoie de cãrti bune, de literaturã românã clasicã, de dictionare, nu de manuale românesti vechi. Nu le sînt utile, nu „bat“ cu programa lor, sã nu ne supãrãm, a spus Maria Roibu. Erau recunoscãtori pentru invitatia celor de la Consiliul Judetean Cluj sau a celor de la Baia Mare, care au invitat profesori si copii la ei. Erau recunoscãtori cã sînt bine primiti la Amabasada României din Chisinãu. La Ambasada Federatiei Ruse din Chisinãu nu li s-a primit nici mãcar un memoriu: „Postã n-aveti?!“, i-au repezit cei de acolo. Erau recunoscãtori cã, de Crãciun, cineva de la Patriarhia Românã le-a telefonat si i-a anuntat cã li se vor trimite 500 de euro. Încã asteptau banii. Toate lucrurile acestea, exterioare vietii lor de acolo, nu rezolvau fondul. Profesorul Iovcev avea pe telefon mesaje de amenintare cu moartea. „În ’98 m-au luat într-o masinã si douã ore si-au bãtut joc de mine: mi-au pus grenadã în sîn, mi-au stins tigara de frunte…“ Viata normalã a unui dascãl în zona de conflict, printre „pacificatorii“ lui Smirnov.

Simplificarea birocratiei de acordare a vizelor pentru românii din Moldova Ministrul afacerilor externe a declarat cã va solicita Ministerului Justitiei modificarea legislatiei de acordare a cetãteniei române, astfel încît românii din Republica Moldova sã primeascã mai repede aceastã calitate. El a adãugat cã îsi doreste ca în urma acestor modificãri sã poatã fi rezolvate peste 1.500 de dosare de solicitare a cetãteniei, fatã de maximum de 200 cîte se aprobã lunar, în prezent. „Dorinta noastrã sincerã este sã simplificãm procedura birocraticã, nu si continutul juridic al legii“. La întîlnirea cu Andrei Stratan, omologul sãu moldovean, Rãzvan Ungureanu afirma: „Sîntem aproape de a încheia un acord pentru regimul vizelor si al cetãteniei. Nu e un subiect de speculatie politicã!“ Îngrijorarea moldovenilor e de înteles: preconizata integrare europeanã a României ar aduce cu sine si obligativitatea vizelor pentru cetãtenii moldoveni care vor sã ajungã în România, vize conform aquis-ului comunitar. Toti cei care acum lucreazã sau învatã în România se vor confrunta cu o realã problemã. De aici si îngrijorarea generalã. De aici îngrijorarea ministrului de externe român în legãturã cu contextul international, dar si în legãturã cu cel din Moldova. Intentia este mult mai largã: modificãri ale sectiei consulare din Chisinãu, pentru primirea unui numãr mult mai mare de dosare pentru acordarea cetãteniei române. Ar urma sã disparã interminabilele cozi de la poarta consulatului românesc. De asemenea, se urmãreste prelungirea duratei vizelor si gratuitatea acestora: fie la un an pentru elevi, studenti, profesori – categorii cu „risc“ minim de emigrare – si cel mult 5 ani pentru reprezentantii marilor companii.

Transnistria – o problemã de sigurantã nationalã pentru România Transnistria este un subiect separat: „Nu aveti în fatã un ministru multumit de discutiile purtate în formula 5^2“, avea sã declare Rãzvan Ungureanu, în vreme ce Andrei Stratan fãcea o grimasã de neplãcere. „Cît nu existã vointã comunã pentru a rezolva problema Transnistriei, nu ne putem astepta la rezultate. În problema aceasta, lucrurile se deruleazã lent, fãrã transparentã. Prioritatea e rezolvarea situatiei trupelor rusesti din Moldova. Solutii existã: una ar fi instalarea în aceastã zonã a unei forte multinationale de pace. As vrea sã fie limpede pentru toti cei care încearcã sã obtinã un capital politic din asta: cîtã vreme Transnistria este la 200 kilometri de granita româneascã, e o problemã de securitate pentru România. Dupã cum granita Moldovei cu Ucraina înseamnã o preocupare pentru noi. E vorba de tranzit ilegal, de productie si transport de armament. Lucruri care ne intereseazã“. Aflat în ianuarie la Bucuresti, Serghei Savrov avea sã afirme cã armata rusã din Transnistria nu e altceva decît „o fortã pacificatoare“ si cã oricine e interesat de pace ar trebui sã sustinã sederea lui Smirnov si a trupelor rusesti în zonã. „We agree to disagree“, avea sã fie comentariul ministrului de externe român, în genere. Transnistria rãmîne un cutit bine înfipt într-o zonã strategicã, în care se aflã controlul utilitãtilor din Republica Moldova. Un sondaj fãcut în 2005 printre tinerii din Transnistria continea o întrebare referitoare la felul în care vãd ei pozitia României fatã de Republica Moldova: în proportie de 90%, rãspunsul a fost „agresor“. FOTO: Statuia lui Lenin dominã orasul separatist Tiraspol

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending