„Cînd concurez la Piatra Neamt, emotiile sînt însutite“

• interviu cu Mihaela Beldie, copilot în Campionatul de Raliuri al României

„Iubesc orasul Piatra Neamt“ a spus Mihaela Beldie cînd a fost întrebatã care este pãrerea sa despre orasul gazdã al celei de a III-a etape din Campionatul de Raliuri al României. Mihaela Beldie are 22 de ani si este copilot al lui Claudiu David si componentã a echipei OMV Petrom Rally Team. Este singura persoanã originarã din Piatra Neamt, care concureazã în Raliul Pietricica. Nãscutã în orasul de la poalele Pietricicãi, Mihaela a urmat exemplul tatãlui, Mihai Beldie, fost pilot de raliuri. Actualul director de concurs al competitiei care are loc în Neamt vorbeste de fiecare datã cu respect de fiica sa si spune cã este mîndru cã a apucat sã o aibã copilot în curse oficiale.

Reporter: Cum este sã vii sã concurezi la Piatra Neamt? Mihaela Beldie: Un lucru este foarte clar: cînd concurez la Piatra Neamt, emotiile sînt însutite. Aceasta pentru cã iubesc foarte mult orasul si revin aici cu cea mai mare plãcere. Nu pot spune cã lumea stie cã eu sînt de aici si nu pot sã explic de ce emotiile sînt atît de mari, dar sufletul meu este legat de locurile natale. Rep.: O tînãrã în automobilism… M.B.: Tatãl meu este „vinovat“ pentru ceea ce se întîmplã. A fost multi ani pilot de curse si de mic copil merg alãturi de el la competitiile din tarã. Îmi place foarte mult. Rep.: Cum ai ajuns copilot? M.B.: În 2003, dupã ce am primit licenta de navigator am participat în Campionatul de Raliuri, alãturi de tatãl meu. Acesta a fost visul sãu: sã alerge alãturi de fiica lui într-o cursã în campionatul României. Dupã ce am debutat alãturi de tatãl meu, a urmat colaborarea cu actualul meu coleg, Claudiu David, din 2004. Rep.: Cum este în masinã alãturi de el? M.B.: Pãi este al III-lea sezon în care noi doi facem echipã. Asta înseamnã cã ne-am acomodat foarte repede împreunã si consider cã ne facem foarte bine treaba ca echipaj. Rezultatele dovedesc faptul cã totul merge bine. Am iesit campioni nationali si în 2004 si în 2005 la grupa N 1,6, ceea ce înseamnã mult. Rep.: Ce vei alege între medicinã si automobilism? M.B.: Sînt în anul IV la medicinã, la Cluj Napoca, si îmi doresc sã devin un medic bun, cardiolog poate, si probabil, ca si hobby, voi face în continuare automobilism.

„Botezul“ la raliuri

Rep.: Cum a rectionat mama ta cînd a vãzut cã te apropii si tu de automobilism? M.B.: Mama m-a ajutat mereu, pentru cã a fost alãturi si de tatãl meu. Ne-a sustinut mereu si de fiecare datã are emotii pentru mine, asa cum a avut si pentru tatãl meu. Am si un frate, care a fãcut karting, asa cã ea nu a avut decît sã fie alãturi de toti trei. Si cred cã faptul cã alerg acum la Piatra Neamt o face si pe ea sã aibã emotii foarte mari. Rep.: Prietenii ce au spus cînd ai ales aceastã cale? M.B.: Prietenele mele sînt foarte încîntate de ceea ce fac si ne întîlnim dupã fiecare etapã de raliu pentru a sta la povesti si pentru a le spune cum a fost fiecare cursã. Multe cunostinte ale mele nu stiu cam ce se întîmplã în astfel de întreceri, dar prietenii mei apropiati mã sustin si de fiecare datã îmi doresc tot binele atunci cînd plec la vreo etapã. Rep.: Care este cea mai frumoasã amintire din cariera de copilot? M.B.: Momentul în care am cîstigat primul titlu national. S-a întîmplat în 2004, alãturi de Claudiu David, la grupa N 1,6. Au fost niste momente foarte frumoase pe care le-am trãit la maximum. Rep.: Cea mai neplãcutã amintire? M.B.: Dateazã tot din 2004. Am avut un accident în etapa de la Baia Mare. N-am pãtit nimic nici eu, nici Claudiu, dar masina a fost grav avariatã. Ne-am rãsturnat atunci de vreo cinci sau sase ori, dar important este cã noi doi n-am avut probleme. S-a întîmplat totul atît de repede încît nu am avut timp sã îmi dau seama ce se petrece. M-am speriat putin, dar nu atît de tare încît sã nu mai urc la vreo etapã. A fost primul meu accident de masinã în viata întreagã. Claudiu mi-a zis cã a fost botezul meu la raliuri. Trebuia sã o pãtesc si pe asta.