Chiar nu vă e ruşine? “Drumul cumătrului”, adevărata poveste. Ce nu spune cumătrul cumătrului, dar nici liberalii

“Drumul cumătrului”, aşa cum a fost supranumit tronsonul de pe DN 15 Bicaz-Poiana Largului, e o pată pe obrazul tuturor celor care au administrat sau administrează judeţul Neamţ.

Care e adevărata poveste a unui tronson de drum a cărui reabilitare a început prin mai 2019 şi nu e gata nici în iunie 2020, deşi s-au încasat deja zeci de milioane de euro? Ce nu spune nici cumătrul cumătrului, vopsit politic în roşu pesedist, dar nici liberalii?

Haideţi să vedem faptele. În primăvara lui 2019 plouă mai zdravăn în Neamţ. Nişte unii de prin Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă se “deşteaptă” brusc, probabil de la ploaia rece, şi ajung subit la concluzia că e “urgent” să fie reparat DN 15 Bicaz-Poiana Largului. Că altfel o ia la vale. Deşi problema era de mult timp.

De ce trebuia “urgent”? Pentru că aşa nu mai trebuia licitaţie pentru încredinţarea lucrării, se putea prin încredinţare directă. Şi încredinţare directă a fost. Iar cui i s-ar fi putut încredinţa direct decît unei asocieri de firme din care partea leului revenea unei firme controlate de cumătrul lui Ionel Arsene, preşedintele CJ Neamţ?

Numele cumătrului e Gheorghe Vlasie, celebrul Ginel, iar numele firmei e Aqua Parc. Să nu vă pună necuratul să căutaţi firma pe “goagăl” că vă speriaţi de câte contracte cu statul a prins de-a lungul timpului. Şi cum cumătrul Ionel era pe bune cu guvernanţii de atunci, s-au alocat şi banii: peste 300 de milioane de lei. Pentru reparaţia a 44 de kilometri de drum. Calculaţi dumneavoastră cât amar de bănet pe kilometru.

Se încheie contract şi se spune în el că lucrarea trebuie să fie terminată în noiembrie 2019. Constructorul, cumătrul adicătelea, în loc să facă lucrarea şi să plece cu profitul în Caraibe, la banii ăştia îi rămânea profit şi dacă făcea drumul ca în… Germania, se încurcă în reparaţii şi cere şi obţine o amânare a termenului de finalizare.

Între timp Guvernul Dăncilă pică, nu mai cântă cucul la Transporturi şi liberalii, care nu erau cumetrii cu Ginel, ajung să taie şi să spânzure în ţară. Şi, la un moment dat, încep să spună nasoale de “drumul cumătrului”.

Ba că starea de urgenţă nu era deloc “urgentă”, ba că nu se regăsesc pe teren nişte lucrări facturate, ba că sunt probleme cu hârtiile – proiectul tehnic depus prin 2020 şi după ce au fost făcute plăţi -, ba, mai nou, aflăm că şi la mediu “au cauzat” respectivele lucrări. Deci, dacă e să dăm crezare liberalilor, numai nereguli.

Prin mai 2020 când era deja scandalul cât casa pentru că nu mai lucra nimeni la drum, aflăm că s-ar fi realizat proiectul în procent de vreo 80% şi ar mai fi de plată vreo 40% din sumă. Rotunjim, deci constructorul ar fi încasat la vreo 180 de milioane. Dar ar fi vrut mai mult, adică înţelegem noi 80% din sumă, însă liberalii nu şi nu pe motiv că sunt… “inadvertenţe”. Ce-or mai fi şi alea că nimeni nu vrea să zică în clar.

Şi de atunci o tot ţinem în discuţii şi scandal. Suntem în 15 iunie 2020. Zilele următoare vor fi alte discuţii. Dar cu ce ne-am ales  noi, prostimea, până acum, noi fiind cei care am făcut plata. Avem un drum impracticabil, cel puţin pe 20% din lungime, la mai bine de un an de la începerea lucrărilor. Avem un cumătru care primeşte direct un contract de 300 de milioane de lei pentru că s-a descoperit brusc că drumul de la Bicaz la Poiana Largului o ia la vale. O lua de peste 10 ani. Cumătrul încasează vreo 180 de milioane, dar vrea mai mult. Avem nişte guvernanţi care spun sfios că ar fi nereguli cu carul în legătură cu acest contract, dar… aşteaptă DNA-ul şi dau asigurări că ei vor ca drumul să fie finalizat cât mai repede. De parcă am putea astupa gropile cu vorbele lor şi cu declaraţiile lor de bună intenţie. Evident că nu pot spune când va fi finalizat drumul, asta e… în discuţie.

Iar acum ajungem la întrebarea de la început. Ce nu spune cumătrul cumătrului, cel care ţipă sus şi tare că e jale pentru că nu se termină odată reabilitarea drumului? Nu spune de exemplu dacă într-o ţară normală şi fără el la preşedinţia CJ şi colegii de partid la guvernare, cumătrul ar mai fi primit prin încredinţare directă o aşa o pleaşcă de 300 de milioane pentru a repara 44 de kilometri de drum fiind invocată o aşa-zisă situaţie urgenţă pentru o problemă pe care nemţenii o cunoşteau de ani buni? Dacă într-o ţară normală, cumătrul ar fi putut încasa bani şi abia apoi plăti garanţia de bună execuţie pentru lucrare sau dacă şi-ar fi putut permite să depună proiectul tehnic după ce depăşise primul termen de execuţie şi dacă, într-o ţară normală, ar fi putut lăsa în urma sa depozite de deşeuri în “speranţa” că acestea nu vor ajunge în lac?

Ce nu spun liberalii care îl acuză pe cumătrul cumătrului că face jocuri politice? Nu spun că, de teamă să nu piardă voturi într-un an electoral, nu au curajul să rupă pisica şi să dea pe faţă neregulile pe care le tot flutură prin conferinţe de presă şi să meargă în instanţă cu cumătrul constructor pentru a recupera banii publici cheltuiţi. Asta însemnând să scoată la iveală toată mizeria, să se războiască în faţa judecătorilor cu cumătrul, să organizeze o altă licitaţie, să găsească un nou constructor. Dar asta înseamnă timp şi alegerile bat la uşă. Nu vreau să mă gândesc că poate unii calculează că s-ar putea ca onor cumătrul să-şi schimbe… familia. Şi nu mă gândesc în principal la cea politică. Tare ar închide ochii liberalii, numai să termine drumul cumătrul constructor şi să nu mai deconteze supărarea votanţilor.

Cam asta e povestea adevărată a (ne)reparării unor amărâţi de 44 de kilometri de drum, dintr-un amărât de judeţ aflat pe ultimele locuri din ţară la venituri, dintr-o amărâtă de regiune care are autostradă doar pe hârtie, cea din Monitorul Oficial în care a fost publicată legea ce ne ţine loc de autostradă, dintr-o amărâtă de ţară în care cumetrii constructori şi cumetrii cumetrilor constructori îşi împart banii cum vor muşchii lor, iar cei care nu sunt cumetrii cu ei, dar fac politică, se uită cu invidie sperând să ajungă şi ei la caşcaval. Toate se întâmplă sub privirea “părintească” a DNA sau a altor Parchete, care, din când în când, mai anunţă câte un dosar in rem. Adică fără făptaşi şi cu speranţe zero de recuperare a prejudiciului. Sincer? Comparativ cu ciuma care roade ţara asta de peste 30 de ani, COVID-ul e mic copil.