Chiar nu ne e ruşine? Politicienii vor voturi, nu educaţie. Iar noi le dăm voturi

Politicienii vor voturi, nu educaţie. E concluzia simplă, accesibilă oricui analizează ceea ce se întâmplă în România pandemicului an 2020. Pentru că, aşa ne spun acum politicienii noştri, în septembrie vom avea alegeri pentru ei, nu şcoli deschise pentru copiii noştri.

Masca, bună sau “nebună”, ne-o punem pe bot în septembrie să băgăm în urne buletinul de vot care să le certifice privilegiile lor, politicienilor, pentru încă patru ani. Pentru copiii noştri nu avem nicio mască în debara şi acceptăm în septembrie “învăţământul on-line”, un postpai de educaţie mai diluat decât era nechezolul ce ne ţinea loc de cafea în perioada comunistă, în loc să facem tot posibilul să le oferim o educaţie adevărată, cu ei în bănci, iar la catedră cu dascăli în carne şi oase, nu virtuali, care să-i pregătească pentru viaţă.

Iar ca să aibă o viaţă mai bună ca a noastră, copiii noştri au nevoie de educaţie. Adevărată. Altfel, vor accepta şi ei, aşa cum din păcate am acceptat şi noi, doar pâine şi circ. În loc de educaţie şi cultură. Asta ne-au dat politicienii şi majoritatea dintre noi am acceptat bucuroşi. Şi aşa, cu pâine şi circ în loc de educaţie şi cultură, am ajuns dintr-o naţiune o gloată infectată de toţi viruşii sărăciei şi ignoranţei.

Am ales “pâine”, adică acele pomeni electorale, fie ele sticle cu ulei şi pungi cu făină, fie ele doi, trei lei la salariile minime, pensiile minime sau pomenile minime, denumite pompos venit minim garantat. Am ales circ, adică bălăcăreala continuă a politicienilor agramaţi, bolfoşi şi lacomi după avuţie, formând o cloacă de nedescris în care înjurătura şi stucheala de mahala ţineau loc de discurs politic.

Nici n-am cerut educaţie, nici n-am cerut cultură, că ne-am umplut burdihanele cu făina şi uleiul electorale şi ne-am distrus ochii şi urechile cu orăcăiala netoată a “aleşilor” ajunşi în jilţuri publice după ce au dospit ani la rând în drojdia unei societăţi muribunde. De unde să mai avem apetit pentru educaţie şi cultură când ne-am hrănit până la vomă din troaca cu lături pe care politicienii ne-au pus-o dinainte?

Dar asta ar trebui să ţină de greşelile trecutului. Însă, în pandemicul an 2020 se pare că suntem din nou dispuşi să facem nelegiuita alegere: să-i lăsăm pe hulpavii de la penele, pesede, usere sau alte“le” să ne dea circ, respectiv alegeri, în loc de educaţie, adică să le impunem să găsească soluţii pentru o educaţie adevărată pentru copiii noştri.

Ne freamătă nările la mirosul rânced al pomenilor electorale expirate şi pline de viermi şi se pare că suntem dispuşi să mai sacrificăm odată viitorul copiilor noştri pentru a ne tăvăli porcesc în lăturile aruncate de politicieni.

Poate unora le va părea dur limbajul. Dar nu e mai dur decât durerea de a vedea că politicienii, mulţi dintre ei cu diplome cumpărate, vor voturi, nu educaţie, iar noi le dăm voturi. Râgâind satisfăcuţi că am mai apucat odată să ne ghiftuim cu resturile lor electorale. Iar în răstimp, copiii noştri poate nu vor ajunge ciumaţii Europei, dar sigur vor ajunge needucaţii Europei. Asta vrem?

P.S.: Pentru corectitudine, mărturisesc că şi eu aş fi rămas poate zoios printre lături, vorbind despre alegeri şi nu despre începerea şcolii în condiţii “normale”, dacă nu m-ar fi tras de urechi un prieten care mi-a spus că e anormal şi criminal că politicienii vor alegeri în septembrie, nu deschiderea şcolilor. Mulţumesc prietene.