Checherita, pulanul si doctoratele

Citesc un text in Monitorul de Neamt si-mi vine sa rid cu gura pina urechi: aflu ca domnul comisar sef Checherita, un distins politist care multa vreme a pastorit numarul cauciucurilor pe cap de masina, se ocupa in prezent de…Directia de Cultura si de numarul de doctorate din capul profesorului Ionita. Rotile erau, in general, patru, iar profesorul, un individ nesupus si, pare-se, pricinos, are doar trei doctorate, sau poate numai doua, in orice caz o cifra sub normalul de roti si nepotrivita cu necesarul echilibru prevazut de legea penala. Asa incit profesorul, care afirma ca ar fi gasit niste obiecte valoroase de patrimoniu la suprafata – de unde i s-a tras si originala cercetare – mai sustine si ca a fost bruscat de politist. „M-au facut capsoman, au zis ca ma cred destept, dar ca imi scot ei doctoratele din cap“, a declarat ziarului Dumitru Ionita. Da, doctoratele, ca multe alte lucruri care te pot face sa-ti folosesti mintea, trebuie scoase din capul oamenilor. Asta e un lucru bine asimilat de o categorie de insi care exact cu asta s-au ocupat in ultimii zeci de ani: cu nivelarea creierelor, ca semn al supremei democratii. O parte din produsele acestei institutii a nivelarii generale inca umbla, in viu, pe strada ori prin vietile noastre si ne spun cam cum ar trebui sa gindim sau cit. Si, cind nu se raspunde „corespunzator“, se trece la partea contondenta a asimilarii acestei lectii de democratie intelectuala. Daca nu ma insel, distinsul politist a primit anul trecut o mustrare pentru o intimplare care vorbeste de la sine: a trimis pagubasul sa caute hotul si banii furati iar pagubasul chiar i-a gasit. Dupa care, tiris-grapis, ca nu era masina la politie, au fost trimisi niste agenti sa viziteze hotii. Unui al treilea ins i s-a permis sa urmeze politistii cu masina personala, drept pentru care domnul respectiv, la prima cotitura, a facut dreapta-stinga, ce-o fi gasit, si dus a fost. Iar ceilalti doi hoti, ca o culme a cercetarii checheritiene, au fost trimisi si ei acasa, desi aveau banii la dumnealor. Inteleg, asadar, ca urmare a briliantelor rezultate, domnul respectiv a fost trimis sa apere patrimoniul cultural, ca, si asa, odata cu aurul dacilor s-a subtiat tot mai zdravan si nu ar mai fi – sfinta vorba ex-prim ministrului Radu Vasile – mare lucru de furat in tara asta. Cum ar veni, un loc linistit profesional, un fel de echivalent al biblicului „la loc de verdeata“. Si, ce sa vezi, drept aici s-a gasit sa iasa la iveala rezultatul multor ani de scoala, e drept, de alt tip. Ala cu „scos doctoratele din capul oamenilor“. Daca mai tineti minte, exista un fragment cutremurator, scris de Marin Preda, in „Cel mai iubit dintre paminteni“. Un moment in care profesorul universitar Victor Petrini, fiu de muncitor, dar „cu doctorate in cap“, este trimis la ocna si-i cade greu unui gardian. Un ins care ii mingiie aproape duios timpla cu o ranga, spunindu-i asa, confidential, ca acolo ar trebui sa-l loveasca. Si Petrini avea sa constate siderat ca da, asa era, omul intelesese corect, exact acolo era diferenta, mintea acelui nesupus Petrini era problema. Acolo trebuia lovit pentru a lasa in loc o foaie alba, pe care sa se poata scrie orice. Si acest lucru m-a facut sa mi se opreasca risul in git.