UPDATE: Ceahlăul – nevoia unui proiect sănătos

Retrogradarea Ceahlăului a adus mare supărare printre cei care iubesc cu adevărat culorile galben-negru.

Probabil şi mare bucurie în rândul bocitoarelor – unele abia acum şi-au dat arama pe faţă (29,99 de arginţi că e perioada reducerilor) – care vor clubul îngropat, dar despre asta cu altă ocazie. Şi eventual chiar cu nume şi dovezi.

Revenind însă, acum, când amărăciunea s-a mai stins, e momentul unei abordări extrem de realiste şi de sincere din partea celor care îşi doresc şi pot ajuta clubul pietrean.

Tocmai pentru că au devenit evidente nişte greşeli şi lipsuri din trecut care ar fi de dorit să fie evitate pe viitor în speranţa construirii unui proiect sănătos.

Contextul

Fostul finanţator şi-a exprimat disponibilitatea de a ajuta. Însă după un model de succes din „business”.

Cât e bugetul, voi – adică cei de la club – puneţi jumătate şi apoi pun şi eu jumătatea cealaltă.

Responsabilizare. Nu bani aruncaţi pe apa Sâmbetei.

Corect. Cu condiţia să funcţioneze şi reversul: deciziile sunt la club. Evident şi răspunderea şi obligaţiile. Inclusiv, sau mai ales, obligaţia de a arăta pe ce s-au cheltuit banii.

„Iluzia” banilor publici

Cât despre banii publici cu care să fie perfuzat bugetul clubului… slabă speranţă.

Deşi promisiunile continuă să curgă pe bandă rulantă. Fără număr, fără număr. Mai ceva decât concertele din centrul oraşului.

Lăsăm totuşi deschisă portiţa. Poate s-o cânta vreodată în piaţa centrală şi refrenul „Nu există-n lume asta/ Echipă ca a mea/ Şi la bine şi (mai ales) la greu/ E echipa mea”.

Proiectul? Unde e proiectul

Deci ne trebuie un proiect. În primul rând de buget. Transparent şi asumat. Cât pentru salarii, cât pentru cheltuieli de deplasare, cât pentru baremul arbitrilor, cât pentru organizarea meciurilor de acasă, etc.

Cât – măcar estimat – trebuie şi pentru feşe, alifii şi medicamente. Că fotbaliştii mai fac şi bubuţa dacă joacă pe bune pe teren. Nu doar pe bune la pariuri… că pierd.

Mult mai important, cât pentru Centrul de copii şi juniori. Să creştem proprii jucători. Să nu ne mai vândă mitranii – care cred că s-a inventat şmecheria la Braşov, iar la Piatra doar prostia – toţi josemarii la preţ de mesi.

Bugetul băgat la mapă şi mers cu el la toţi oamenii de afaceri din judeţ. Măcar unii vor zice da, măcar pentru deducerile fiscale.

Evident, cu acelaşi proiect, fuguţa la primăria oraşului. Ca să aflăm odată dacă e sau nu modificat ghidul pentru celebra lege 350. Dacă mai trebuie sau nu ok-ul de la Oficiul Concurenţei sau de la orice alt O(ri)ficiu al… Vieţii.

Ca să aflăm, într-un final, dacă se vrea sau nu sprijinirea clubului de către primărie. E valabil şi pentru CJ-ul nostru de toate zilele.

Cine face, ce?

În plus, în proiect – de data aceasta cel general, nu doar de buget – spus ce face fiecare, oricare e pe la club.

Cel care tunde iarba de exemplu, şi e mare responsabil de gazon, să întreţină gazonul, nu să împiedice să intre Ambulanţa pe teren dacă un jucător e accidentat grav. Zicem doar aşa, „par exampăl”.

Chiar dacă asta înseamnă că trebuie să mai tundă/ude/înlocuiască o dată gazonul şi să-i mai scadă – pe cale de consecinţă – burtica.

Pe scurt, fără scuze, fără „accidentări închipuite”. Valabil pentru toţi, de la vlădică la opincă.

La o lună, două sau trei, şedinţă de bilanţ.

Cine, ce a făcut. Dacă nu a făcut… cartonaş roşu.

Preşedintele, unde e preşedintele?

Evident de toate acestea ar trebui să se ocupe, în principal, un preşedinte.

Care să facă şi altceva decât să rupă sauna de la stadion de arăta factura la curent ca la gater. (P.S. – pentru că unii au înţeles că preşedintele iubitor de saună ar fi Angelo Alistar. Nu e el. Numele începe cu P şi s-ar putea termina cu caş. Angelo e un preşedinte care a ţinut cu galben-negrii fără să simtă nevoie de… aburi. Poate singurul preşedinte autentic.)

Unul care să rupă drumurile şi pingelele în căutare de finanţări.

Dar nu pe principiul daţi-ne că avem nevoie, ci pe principiul daţi-ne că avem – vi-l şi arătăm – un proiect sănătos.

Pe final, dar nu în cele din urmă, proiect sănătos înseamnă un proiect ce respectă zicerea veche, parafrazată: te întinzi sportiv cât îţi este plapuma financiară.

Fără obiective sportive iluzorii – cum ar fi promovarea – bazate pe promisiuni de finanţare la fel de iluzorii – cum au fost cele din partea autorităţilor.

În loc de epilog

Pe final, comentăm –  poate chiar demontăm – două informaţii vehiculate de unele bocitoare.

Prima: planul de reorganizare a fost contestat, clubul e în pericol de desfiinţare. Adevărat că planul a fost contestat. Pericolul e însă, considerăm, minim.

Argument logic/juridic: planul a fost votat de adunarea creditorilor şi confirmat de instanţă. Dacă un creditor, evident minoritar, contestă, şansele de a avea câştig de cauză – dacă nu vine cu dovezi zdrobitoare – sunt minime.

Doar că nu-i convine lui planul, nu e dovadă zdrobitoare.

A doua: FRF, prin Comisia de Disciplină şi Etică, ar fi sancţionat clubul, pe 6 mai, cu excluderea din competiţie şi i-ar fi interzis participarea la competiţii timp de trei ani.

Nu intrăm în alte amănunte, că doar nu o să le facem treaba bocitoarelor de serviciu, dar dăm un argument crono..logic: pe 9 mai ACSM Ceahlăul a jucat cu Metalul Buzău.

Deci, faptic, n-a fost exclus din competiţie…