Ce chin și ce jale după tripla crimă

■ la Totoiești, Tupilați, familia Munteanu și-a condus pe ultimul drum fiica, pe Monica și pe cei doi nepoți, victime ale soțului și tatălui criminal ■ părinților îndoliați le-au fost alături rude, prieteni și săteni ■ patru preoți au oficial slujba religioasă ■ „Ne simțim oarecum vinovați că nu am prevenit, că neatenția noastră a putut permite așa ceva“, a spus, în cuvîntul de despărțire, părintele Teofil, văr cu Monica Buliga ■

Durere fără margini a fost ieri, vineri, 30 martie, în micul sat Totoiești, din comuna Tupilați, unde a avut loc o ceremonie de înmormîntare cum nici cei mai în vîrstă locuitori nu au văzut vreodată: trei răposați, mama și doi copii au fost înhumați în același timp, după o slujbă pentru care – au recunoscut-o și preoții – nimeni nu era pregătit. Aproape de ora 11.00, spre curtea Bisericii Sfîntul Nicolae își îndreptau pașii zeci de cunoscuți, prieteni de familie și simpli săteni înfiorați de povestea macabră pe care au auzit-o în ultimele zile: Monica, fiica familiei Vasile și Viorica Munteanu și cei doi nepoți, Ioana (18 ani) și Ștefan (13 ani), fuseseră uciși cu un cuțit în casa din Brașov chiar de soțul și tatăl copiilor, Florin Mircea Buliga. „Au pierdut totul. Cred că greu, foarte greu își mai pot reveni soții Munteanu după un așa șoc. Cuvintele sînt de prisos“, spunea Ovidiu Olaru, fratele Vioricăi Munteanu, mama Monicăi și bunica celor doi nepoței ajunși cu o zi înainte în sicrie, la Totoiești.

În micuța biserică nu a avut loc toată lumea să asiste la slujba oficiată de patru preoți, așa că mulți au rămas în curte. Preotul paroh Ilie Ciprian Tărâță nu și-a putut controla emoțiile și a izbucnit în plîns atunci cînd a anunțat că slujba s-a sfîrșit, la fel cum preotul Teofil, văr cu răposata Monica Buliga, și-a stăpînit cu greu sentimentele în cuvîntul de rămas bun pe care l-a adresat înainate de plecarea cortegiului spre cimitir. Imaginea celor trei sicrie, unul lîngă altul, în mașina mortuară i-a cutremurat pe toți cei peste 200 de oameni care au fost prezenți la ceremonie. „Nimic nu ne-a pregătit pentru această zi, pentru aceste momente. Ziua de azi este covîrșitoarea dovadă a fragilității sufletului omenesc. Nici o biserică nu permite, nici o credință sau nici o religie modernă de mare anvergură nu conferă dreptul de a ucide sufletele familiei dragi. Sufletul Monicăi și a celor doi copii a fost luat, însă puțină lume știa ce zace în sufletul lor. Viața poate să treacă pe lîngă noi fără să cunoaștem nimic. Eu o știu pe Monica în felul meu; am copilărit împreună, am alergat împreună, am citit împreună, am empatizat asupra acelorași valori de familie, de cultură, de spiritualitate, încă de mici copii. În jocurile noastre, cum era pe timpuri, «de-a mama și de-a tata», ea era întotdeauna mama și-și lua rolul în serios, cu superioritate vîrstei ce ne-o arăta, prin îngăduință, cu acea atitudine ce se voia ocrotitoare, cu privire caldă. Așa a fost și atunci cînd a ajuns o adevărată mamă, dedicată întru totul familiei, crescînd copii frumoși și sănătoși. Ocrotitoare, răbdătoare, casnică desăvîrșită, făcea bucate de casă și avea mașină de cusut și făcea lucruri din ce în ce mai rar întîlnite mamelor din ziua de astăzi. Își apăra copii de problemele ce-i erau impuse de serviciul solicitant, căci nu era ușor să administrezi o firmă de produse medicale. Urma ca acești copii să facă școli înalte, să ajungă oameni de care noi să ne mîndrim. În fuga spre un trai mai bun, toți aleargă departe de casa părintească. Ne simțim oarecum vinovați că nu am prevenit, că neatenția noastră a putut permite așa ceva. Personal, mie, îmi acuz poate prea puțina rugă și faptul că nu am fost persuasiv în întrebările care aveam să i le pun. De altfel, sîntem și noi tinerii vinovați că nu înțelegem să răspundem sincer la întrebările părinților noștri atunci cînd zic: «Ți-e bine mamă?» Trebuie să ne întoarcem la mama și la tata. Nu vizite de formă, ci de recunoștință profundă și adîncă, celor care ne-au făcut și ne-au crescut. Este nevoie de multă răbdare, de multă iertare și de multă dragoste desăvîrșită. Așa vom trăi Învierea, care mîine-poimîine ne bate la ușă. Cum spunea scriitorul Cehov: «Să-i îngropăm pe cei morți și să-i ajutăm pe cei vii să trăiasc㻓 a spus părintele Teofil de pe scările bisericii. Înainte de a-și duce copila și nepoții la groapă, Vasile Munteanu a ținut să mulțumească celor care au fost alături de familia sa în aceste zile cumplite. „Iubiți creștini, vreau doar să vă mulțumesc că ați venit să conducem pe ultimul drum pe cei trei îngerași. Mulțumesc tuturor prietenilor prezenți aici, rudelor, prietenilor copiilor și a rudelor venite de la distanță, foștilor colegi de la Direcția de Protecția Copilului, vecinilor noștri de la Piatra Neamț și tuturor celorlalți oameni. Vreau să vă mulțumesc foarte mult pentru sprijinul pe care ni l-ați acordat și că ne-ați îmbărbătat“, a spus Vasile Munteanu, gîtuit de emoție. În cortegiul care i-a condus pe Monica, pe Ioana și pe Ștefan la cimitir, unde vor odihni alături, a fost prezent ieri și fratele criminalului. „Dan a fost primit cu brațele deschise, nu are nici o vină că fratele lui a înnebunit“, spunea o femeie care se ocupa de rînduiala praznicului.

Ce s-a petrecut la Brașov

În noaptea de 26/27 martie, Florin Mircea Buliga, de 43 de ani și-a ucis soția, Monica și pe cei doi copii. Luni, viitorul ucigaș a mers la serviciu, la firma pe care o avea cu soția, apoi în jurul prînzului s-a urcat în mașină și a ajuns la Mănăstirea Șinca Veche. Acolo a stat circa 45 de minute, timp în care s-a rugat și a asistat la o prezentare pe care una din maici o făcea turiștilor. A plecat apoi spre Brașov, iar pe drum a oprit și a încercat să se sinucidă, înjunghiindu-se în piept cu un cuțit de vîntoare. Nu și-a provocat decît o rană superficială. Și-a continuat mersul spre oraș, dintr-o piață cumpărînd o orhidee albă. A ajuns acasă în jurul orei 21.30 și i-ar fi povestit soției că a încercat să se sinucidă, însă femeia nu l-a crezut și i-a spus că nu se simte bine. A fost momentul în care ucigașul i-a propus să-i facă un masaj pe masa specială care o aveau în casă. „A povestit în timpul audierilor că a așteptat ca femeia să adoarmă pe masa de masaj și apoi a înjunghiat- o de trei ori în piept cu același cuțit cu care a încercat să se sinucidă. A învelit-o apoi cu o pătura și i-a asezat pe piept orhideea albă. În tot acest timp, el suține că fiul era în altă cameră. A mai povestit că s-a mai rugat un timp, după care și-a sunat fiica, iar fata i-a spus ca vine imediat acasă. Odată ajunsă la domiciliu, fata i-a spus că este obosită și că merge la culcare. A așteptat pînă la ora 24.00, după care și-a înjunghiat fiica de opt ori, tot în zona inimii. Apoi a mers în camera băiatului, pe care l-a înjunghiat de trei ori. A lăsat cuțitul pe patul băiatului“, a declarat Daniel Dancă, procuror de caz. Tot la anchetă Buliga a susținut că a stat acasă pînă la ora 1, apoi a plecat la firmă unde a stat pînă în zori. Și-a sunat o verișoară de la București și i-a spus ce a făcut, dar n-a fost crezut. Apoi a sunat un prieten căruia i-a dat amănunte despre triplul asasinat. Nici acesta nu l-a crezut însă i-ar fi spus să meargă la poliție, lucru care s-a petrecut în jurul orei 13. Ulterior, magistrații l-au arestat sub acuzația de omor calificat, una pentru care inculpatul riscă închisoarea pe viață. Florin Buliga a avut probleme cu alcoolul, însă s-ar fi lăsat în urmă cu un an. Însă avea probleme cu drogurile, stupefiante fiind găsite în mașina sa, deși a susținut că în acea zi nu s-a drogat. „El consideră că le-a făcut un bine membrilor familiei. A mai afirmat că, după ce i-a ucis pe fiecare în parte, ar fi comunicat telepatic cu sufletele lor, care i-au transmis ca sînt bine“, a mai spus procurorul Dancă.

Galerie foto: