Cazul Arsene, DNA vs. avocatul apărării

• la instanță s-a arătat că banii ar fi fost scoși dintr-o cutie de valori de la bancă • trebuiau înmînați „cuiva“ prin intermediari – o consilieră personală și redactorul șef de la un cotidian central • Ionel Arsene, șeful CJ Neamț, nu a vrut să dea declarații în fața judecătorilor • acuzarea și apărarea și-au motivat cererile • Arsene a amenințat cu o plîngere pentru șantaj împotriva lui Gheorghe Ștefan •

Noi amănunte ies la iveală în cazul președintelui Consiliului Județean Neamț, Ioanel Arsene, care a fost prezentat în fața magistraților de la Tribunalul Bacău cu propunere de arestare preventivă pentru trafic de influență. Asta după ce procurorii anticorupție au susținut că el, în timp ce era deputat, în anul 2013, ar fi primit prin intermediari, de la Gheorghe Ștefan, fostul primar de Piatra Neamț, 100.000 de euro, scopul fiind de a-l „anihila“ pe fostul președinte al CJ Neamț, Culiță Tărîță. La final acțiunea nu a mai avut loc, Pinalti și-a cerut banii de la Arsene, dar acesta i-ar fi restituit numai 20.000 de euro. Pentru restul banilor s-au făcut presiuni prin actualul prefect de Neamț, Vasile Panaite, însă Arsene nu ar fi cedat. Ar fi susținut că a fost o înțelegere, care nu s-a realizat, iar pierderea este de ambele părți. Toate acestea au ieșit la iveală în urma unui denunț făcut de fostul primar Ștefan. În ediția de ieri, 24 ianuarie 2018, a cotidianului Monitorul, am redat interceptările făcute de procurorii DNA în acest caz. Reamintim că anchetatorii au cerut arestarea președintelui Arsene, dar avocatul acestuia a susținînd că se impune cel mult controlul judiciar, aceasta fiind măsura luată în cele din urmă de instanța de fond – Tribunalul Bacău. În acest scandal la vîrful administrației nemțene au fost implicate și alte personaje, după cum rezultă din încheierea de ședință a instanței care a judecat dosarul. Conform acestui document, instanța i-a adus la cunoștință lui Arsene infracțiunea de care este acuzat, încadrarea juridică și situația de fapt, respectiv că „în anul 2013, într-un restaurant situat pe raza municipiului București, inculpatul a primit de la ȘG, primar al municipiului Piatra Neamț, suma de 100.000 euro pentru ca în calitate de deputat în Parlamentul României și președinte al organizației județene Neamț a Partidului Social-Democrat să-și folosească influența, în mod indirect, asupra președintelui Agenției Naționale de Integritate, HG, în scopul de a se constata nerespectarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese și regimul incompatibilităților de către TC, președintele Consiliului Județean Neamț. Banii au fost primiți pentru a fi înmînați prin intermediari (consiliera personală și redactorul șef al cotidianului România Liberă) lui HG, persoană asupra căreia suspectul a lăsat să se creadă că are influență în mod indirect. De asemenea, parchetul în acest referat face referire la probele în susținerea acestei situații de fapt prezentată, declarațiile martorilor audiați ȘG, PCM, PV, a proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în perioada 23.08.2013-5.02.2014 de către ȘG, și PA, se face trimitere și la înscrisurile comunicate de ANI, înscrisurile comunicate de Banca Comercială Română iar pe final se aduce la cunoștință că toate aceste mijloace de probă – acele declarații de martori și relațiile de la ANI și BCR se coroborează cu procesele verbale de redare a înregistrărilor ambientale audio, a discuțiilor purtate de PCM, ȘG și PV și AI, în zilele de 29.06.2017 – 1.07.2017, se face o redare a acestor convorbiri“, conform instanței. S-au adus la cunoștință și apărările formulate de către inculpat prin declarația dată la parchet prin care se arată faptul că nu a luat nici o sumă de bani și nici nu avea cum să intervină la președintele ANI întrucît nu-l cunoștea, însă parchetul apreciază că în cauză se poate dispune arestarea preventivă deoarece rezultă suspiciunea rezonabilă că a fost săvîrșită infracțiunea de corupție, aspru pedepsită de lege. S-a mai invocat și necompetența teritorială a Tribunalului Bacău, de către apărătorul lui Ionel Arsene, care ar fi vrut ca dosarul să ajungă la instanța supremă, însă excepția a fost respinsă ca nefondată și s-a trecut la prezentarea propunerii de arestare formulată de procurori, urmată de pledoaria avocaților.

Procurorul DNA a invocat pericolul social ca motiv de arestare

La ședința de judecată procurorii anticorupție au arătat că sînt îndeplinite condițiile pentru luarea măsurii arestării preventive față de Ionel Arsene, existînd suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvîrșit infracțiunea reținută în sarcina sa iar acest lucru rezultă din coroborarea declarației martorului denunțător Ștefan Gheorghe, a proceselor verbale de redare a dialogurilor ambientale purtate în perioada iunie – noiembrie 2017, a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în perioada august 2013 – februarie 2014, a înscrisurilor comunicate de Agenția Națională de Integritate, BCR, Primăria Icușești și Izopoint precum și declarațiile martorilor. „A doua condiție care trebuie să fie îndeplinită pentru luarea măsurii este aceea ca infracțiunea de care este acuzat inculpatul să fie una dintre cele enumerate de disp. art. 223 al. 2 Cod pr. penală; se consideră că această condiție este în mod evident îndeplinită, întrucât inc. AI este acuzat de comiterea infracțiunii de trafic de influență, de corupție, infracțiunea a cărei limită maximă este mai mare decît limita prev. de lege de 5 ani. O altă condiție este aceea ca evaluarea faptei și persoanei inculpatului să conducă la necesitatea luării măsurii pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Pericolul public concret a fost explicat în referat inclusiv prin practica Înaltei Curți de Casație pe care a invocat-o în cauza BO cînd această măsură preventivă a fost luată la un interval de 8 ani după data săvârșirii faptei. Au prevalat, astfel cum a motivat instanța supremă, calitatea inculpatului, rezonanța socială a faptei, suma care constituie obiectul infracțiunii de corupție în defavoarea lipsei de antecedente penale și a vechimii faptei de care era acuzat. Necesitatea luării acestei măsuri rezultă și în urma evaluării persoanei inculpatului din perspectiva mobilului avut la comiterea infracțiunii. Astfel, probatoriul administrat relevă că AI a primit suma de 100.000 euro în scopul de a face demersuri în vederea înlăturării din funcția publică deținută de către TC la acea dată – președintele Consiliului Județean Neamț – prin folosirea unei instituții a statului respectiv ANI chiar inculpatul fiind cel care a afirmat că: „banii au fost pentru ca să-l execute cineva pe ăla, pe C“. Ori folosirea acestei instituții pentru înlăturarea unui adversar politic relevă din punctul de vedere al parchetului o periculozitate deosebită chiar dacă un asemenea mod de acțiune este afirmat de către inculpat iar mobilul acesta îl putem caracteriza ca fiind unul josnic. Ultima condiție pentru luarea măsurii solicitate se referă la necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, astfel cum aceasta este definitivă de art. 202 cod pr. penală. Astfel, cum a reținut și instanța supremă în practica invocată gradul de pericol social extrem de ridicat al unei infracțiuni dedusă din modalitatea de concepere, funcția de înaltă demnitate publică deținută de inculpat în exercițiul căreia a săvîrșit actul de corupție, nivelul și natura folosului injust urmărit impune luarea măsurii arestării preventive întrucît este singura aptă a asigura realizarea scopului prev. de art. 202 al. 1 Cod pr. penală, respectiv buna desfășurare a urmăririi penale și implicit a procesului penal. Pentru aceste motive, întrucît apreciază că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de codul de pr. penală, astfel cum s-a arătat pe larg și în cuprinsul referatului întocmit, solicită arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile a inculpatului AI“, se arată în încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău.

Avocatul: „Dl. A nu are nici o legătură cu fapta imputată“

Apărătorul lui Arsene a cerut judecătorilor să respingă propunerea de arestare preventivă deoarece este nemotivată. „În primul rînd apreciază că susținerea procurorului în sensul că inc. A ar fi primit suma de 15.000 euro nu poate fi primită, acestea fiind doar opiniile Parchetului. Rezultă în mod indubitabil că dl. A nu are nici o legătură cu fapta imputată. Rezultă că Parchetul în general interpretează în mod diferit față de apărare situațiile de fapt, în realitate nu se discută vinovăția inculpatului, nici măcar nu ar trebui să vorbim de fondul cauzei. Consideră că referatul cu propunerea de arestare preventivă este nemotivat pentru că nu se artă de ce se impune, care este pericolul concret pentru ordinea publică. A se solicita arestarea preventivă a unui om care nu poate fi catalogat infractor pentru o suspiciune care rezultă din denunțul unei persoane care ea însăși a avut probleme penale trebuie analizat sub rezervă. Apreciază că orice denunț trebuie analizat foarte realist și în loc să se administreze probe atît în favoarea cît și în defavoarea inculpatului, nu se întîmplă nimic altceva decît se trece automat la precizarea că se solicită arestarea preventivă pentru așa zisă săvîrșită faptă de 7-8-10 ani. Parchetul cînd a solicitat arestarea preventivă trebuia să vină cu probe din care să rezulte pentru ce se impune arestarea preventivă, inculpatul zădărnicește sau ar încerca să zădărnicească urmărirea penală, se impune arestarea preventivă deoarece din probele pe care le reliefează dorește să se sustragă de la urm. penală sau de la judecată sau că pregătește săvîrșirea unei alte infracțiuni. În realitate nu avem nici o probă din care să rezulte toate aceste lucruri, în lipsa acestor probe și se știe foarte bine că CEDO a condamnat inclusiv Statul Român de foarte multe ori. Pericolul social abstract trebuie să fie real, imediat, dovedit și din această perspectivă solicită a se observa că cererea parchetului este total nefondată. Pipăind fondul cauzei, Parchetul încearcă să ne inducă în eroare, că la fl. 9 al. 2 se susține faptul că martorul PV a afla atît de la PC cît și de la GȘ că acesta a primit suma de bani. De fapt acest martor nu a aflat că dl. A a primit suma de bani, ci acest martor a aflat poziția și susținerea complet necuvenită a lui GȘ. Solicită a se mai observa că au fost transcrise convorbirile telefonice acestea fiind înregistrate în baza mandatelor de supraveghere din care rezultă interesul comun al celor trei GS, AI și P, aceste convorbiri fiind interceptate și înregistrate în baza mandatelor de supraveghere în ds. 347/P/2013 al DNA – Structura centrală iar din aceste interceptări rezultă interesul comun al celor trei și demersurile făcute pentru îndepărtarea din funcția publică a lui CT, faptul că aceștia stabileau întîlniri, erau revoltați că instituțiile statului nu acționează și nu dau curs sesizărilor care îl vizau pe CT.

„Curat, elegant în fața judecătorului este chiar AI“

În încheierea de ședință a instanței de la Tribunalul Bacău se mai arată că apărătorul acuzatului „consideră că nu se poate dispune arestarea unui om pe baza aprecierilor procurorului, aprecierea se bazează pe probe și solicită a nu se dispune o măsură preventivă care îi vizează drepturile fundamentale; Întîi să se emită rechizitoriul, să fie sesizată instanța de judecată și apoi vom vedea dacă dl. A va fi considerat vinovat. Solicită în principal respingerea cererii de arestare preventivă întrucît nu se impune, părîndu-i-se exagerat chiar și un control judiciar pentru că orice altă măsură preventivă ar presupune a obliga, a impune niște restricții lui AI, inclusiv de a nu lua legătura cu părțile din dosar. În mod clar nu se impune nici controlul judiciar, deoarece în mod cert AI nu ar lua legătura cu părțile din dosar fiind conștient că oricînd s-ar putea impune arestul preventiv, fiind singurul și primul care este interesat a dovedi nevinovăția – curat, elegant în fața judecătorului este chiar AI. Dacă totuși instanța consideră că se impune o măsură preventivă mai puțin drastică decît arestul preventiv solicită măsura controlului judiciar întrucît el locuiește la Tg. Neamț, majoritatea timpului îl petrece la București, iar această măsură a controlului judiciar cu obligarea de a nu părăsi teritoriul României ar fi mai mult decît suficientă“, conform sursei citate. Avocatul a făcut trimitere la versurile lui Arghezi, considerînd că parchetul prin referatul cu propunere de arestare dintr-o însăilare a unor elemente disparate de fapt și de drept și din depozițiile unor martori a căror credibilitate este grav pusă sub semnul îndoielii, încearcă să construiască o acuzație penală și apreciază că nici măcar n-au reușit să treacă de primul pas necesar în construcția unui referat cu propunere de arestare preventivă, respectiv probe care să susțină o suspiciune rezonabilă, nu una care să existe sau să preexiste la nivel de percepție sau la nivel de prezumție ci o suspiciune rezonabilă bazată pe probe. „Vom observa în primul rînd că se calează întreaga probațiune și întreaga construcție logico-juridico a parchetului, pe predarea de către GȘ, denunțător în cauză, respectiv primirea de către AI a unei sume de 100.000 euro, însă nu se calează probațiunea în niciun chip pe afirmarea acelei influențe reală sau imaginară, însă nu există nici o probă pe afirmarea vreunei influențe de către AI. Pe afirmarea unei influențe de către AI avem o singură chestiune – denunțul lui GS, celebrului P, care a împînzit țara cu denunțuri. El spune o poveste care nu este confirmată nici de proprii martori propuși, nici de probele obiective administrate – acele probe înregistrate în mediul ambiental, fiind necesar să se aplice de către instanță principiul testis frulis, testis nulis, pentru că pe chestiunea aceasta nu avem decît o singură mărturie aceea a unui denunțător nesusținută de către nimic altceva. Să ne întoarcem la contextul pe care parchetul ni-l expune: acela că HG ar fi fost numit șef ANI de către PSD și susținut în această funcție din 2013. Minciună pentru că HG a fost secretar general al ANI din în perioada 2008 – martie 2012 numit de către Guvernul Alianței în 2008 și de la 1.04.2012 în plină guvernare PDL Boc, numit președinte general al ANI ca urmare a încetării mandatului ex-președintelui M. Aceasta este realitatea cu susținerea PDL. De ce ar fi avut nevoie și cum ar fi avut nevoie unul dintre liderii naționali ai PDL la acea vreme de dl. AI, deputat de Neamț dintr-un partid adversar, să facă intervenții la o persoană pe care ei înșiși o numiseră în acea funcție nu ne poate explica Ministerul Public sub nicio formă; însă iată că însăilează această minciună că exista o cercetare pe rolul ANI care-l viza pe CT este adevărat, dar din nou, această cercetare ANI începută la 16.11.2010 în plină guvernare PDL al cărei vicepreședinte și lider național era același denunțător HGS.

„O însăilare a unor evenimente bazate pe denunțul unui personaj care a făcut multiple denunțuri“

La fel de adevărat din înscrisurile de la ANI sînt că AI a făcut ceea ce un cetățean de bună credință care crede că o persoană se află în stare incompatibilitate sesizează ANI prin sesizare oficială înregistrată pe 11.06.2014 și 1.10.2014, sesizarea a fost adresată unui organ ANI, DNA sau ori care alt organ din țara asta – poate reprezenta o infracțiune cu siguranță nu. Se redau ulterior tot felul de documente și discuții ambientale și face trimitere la documentele de la BCR, care atestă împrejurarea că între 19.11.2011 și 1.10.2013 martorul ȘG, fiul lui GȘ, nu a accesat cutia de valori de la BCR. Ori, BCR ne spune că în perioada 9.11.2011 – 1.10.2013 ȘG nu a fost acolo, ce denunță tatăl său? – că în vara lui 2013 ceea ce confirmă și ȘG, așadar, în perioada în care martorul nu a fost acolo ar fi luat 100.000 euro din cutia de valori. Cu privire la înregistrările ambientale și depozițiile martorilor, avem pe PV, care este actualmente prefect și vom observa că avem în cauză niște persoane, GS, PV, P. – concubina lui GȘ, care tot vorbesc în dosar de trucarea, aranjarea unor lucrări publice pe la o Primărie Icușești. Avem niște persoane care discută despre manevrarea unor proceduri de achiziție publică și care ar fi niște martori credibili. Apreciază că aceste ambientale au fost făcute cu sprijinul dnei P și consideră că Parchetul nefiind investigator de profesie a scăpat și niște „vrăbiuțe“, care demontează efectiv poziția Ministerului Public și ne arată faptul că era o înțelegere de casă a lui GS cum să facă rost de 100.000. Crede că dl. A a fost victima unui șantaj și dacă a fi fost avocatul lui anterior sau l-ar fi contactat cu privire la această chestiune, l-ar fi sfătuit să facă plîngere penală pentru șantaj împotriva lui GS și a acestor persoane. Se mai arată că avem o însăilare a unor evenimente bazate pe denunțul unui personaj care a făcut multiple denunțuri pentru care s-au dat achitări în instanțe, susținute de fiul lui și de concubină și zice Ministerul Public, susținute de ambientalele, de către acest domn Pa, dar, Pa care ne spune că el nu știe, că nu există, că P nu i-a spus așa ceva. Ministerul Public încearcă o însăilare de date și elemente disparate“, a arătat apărătorul în fața judecătorilor. „De asemenea, avem o ambientală din 23.09.2017 înte dl. Pa și dl. Ș, în care poziția subiectivă a dlui Ș nu este aceea că cere înapoi ceva ce i s-ar fi cuvenit, o sumă pe care el a cerută și în această ambientală el se plînge lui Pa că este la necaz, că-i trebuie bani să plătească prejudiciul, cu totul alte motivații decât cele exhibate inițial. La 22.11.2017 dl. A afirmă într-o ambientală față de Pan că el nu are nicio datorie la el, aceasta este poziția subiectivă și apreciază că nu avem niciun fel de probă care să susțină suspiciunea rezonabilă a comiterii infracțiunii de trafic de influență. Consideră că nici măcar acea presupusă remitere a sumei nu este probată, pe lîngă chestiunea cu BCR, fiul lui GS nu a văzut momentul presupusei remiteri, presupusa remitere este tot între aceleași două personaje și probată exclusiv pe baza aceluiași denunț al denunțătorului GS. În al doilea plan, consideră că riscul sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau riscul comiterii unei noi infracțiuni – nu le-a explicat Ministerul Public, nu și-a bazat propunerea de arestare preventivă pe asta, ci își bazează propunerea de arestare preventivă, pe două chestiuni: pe buna desfășurare a instrucției penale și pe pericolul public. Apreciază că măsura privării de libertate nu este necesară, nu este nici proporțională cu scopul urmărit, nu este verificată nici în baza principiului subsidiarității și nu există probe care să susțină o astfel de suspiciune rezonabilă. Inculpatul AI, avînd cuvîntul solicită eliberarea din arest deoarece nu a săvîrșit această presupusă infracțiune, nu are nici o datorie, nu a luat niciodată bani de la acest domn Ș, este un denunț mincinos și calomnios și crede că chiar va face o plîngere pentru șantaj“, conform instanței. În ediția de mîine vom publica motivele pentru care instanța nu a admis cererea de arestare preventivă.