Caut premier şi nu găsesc. Toţi to(lo)macii să apeleze la mine…

Titlul poate să pară unora prea dur. Poate şi e.

Dar şi ceea ce se întâmplă legat de desemnarea noului premier depăşeşte orice limite.

Măcar ale bunului simţ.

După ce au dat jos un guvern fără a avea nimic de pus în loc, cei de la PSD s-au dus la preşedinte să rezolve daravela.

Nicuşorul şef ne-a îndemnat la calm şi a zis că o rezolvă.

De atunci au trecut săptămâni bune şi noi suntem tot cu daravela nerezolvată.

Ba, mai mult, mai nou, e scos din joben un posibil premier în persoana lui Eugen Tomac.

Pe bune?! Ce l-ar recomanda totuşi, evident dincolo de vocea şi talentul incontestabile…

Păi mai nimic mai mult decât ar putea recomanda pe oricine.

N-a arătat, performat, deloc în partea administrativă. A evoluat doar în zona politică: preşedinte de partid, europarlamentar, etc…

Sunt o grămadă de mulţi alţii ca el.

Başca, nu se lipeşte deloc de modelul de premier tehnocrat, că doar e politic până în măduva oaselor.

Unde mai pui că jigneşte orice logică politică să propui un premier care e de la un partid care a ratat cu brio intrarea în Parlament. Ăsta autohton.

Păi n-ai atâtea partide parlamentare? Chiar nu ai de unde alege de acolo?

Aşadar, nu ne vin în minte decât două posibile explicaţii.

Ori e aşa disperare să fie găsit un premier, încât titlul nu mai e deloc dur…

Ori e valabil scenariul în care Tomac e doar o propunere pe model iepuraş. Adică nominalizat doar ca să pice, apoi urmând „adevărata” nominalizare care va trece măcar de frica anticipatelor.

Dacă e ultima variantă, întrebarea e de ce ar accepta Tomac – sau oricare altul ca el – să fie iepuraşul de serviciu?!

FOTO: AI