Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Cãtunul lupilor

Știre publicată în urmă cu

în data de

• Bratesul Unguresc este locuit, iarna, de cel mult zece familii • fãrã luminã electricã, fãrã nici unul dintre beneficiile civilizatiei, muntenii îsi duc viata dupã reguli rãmase din mosi-strãmosi • „pe vremea lui Ceausescu, eram mai multi în sat, acum, de bine ce se trãieste, pleacã toti“, spune un localnic din Bratesul Unguresc • în cãtunul aproape de cer, lupii urlã iarna sub geamurile caselor •

Bratesul Unguresc. Un cãtun locuit, în ciuda denumirii, în majoritate de români. Neelectrificat. Întins pe trei judete, dupã cum le place sã spunã localnicilor: Neamt, Bacãu si Harghita. Administrativ, tine de comuna Tarcãu, judetul Neamt. „Eu stau pe terenul judetului Harghita, dar cu inima sînt în Neamt“, mustãceste nea Nelu, un muntean care a coborît, din cãtunul aruncat în creierii muntilor, doar o singurã datã anul acesta. Iarna, în satul cu doar cîteva case bãtrînesti, locuiesc cel mult zece familii. Munteni cu mersul si vorba apãsate, pentru care viata se scurge dupã reguli stabilite din mosi-strãmosi. Nimeni nu le-a schimbat si nici n-au gãsit motiv sã le schimbe. Animalele au nume si aproape fac parte din familie. „Doar n-o sã le strig «doamna vacã» sau «doamna oaie». Le-am pus nume“, a suguit tot nea Nelu. Acesta doarme cu pusca de vînãtoare la cãpãtîi. Lupii dau iama des în Bratesul Unguresc. Si, în sãtucul din munti, nu te ajutã nimeni dacã nu te ajuti singur. De ce nu pleacã din sat muntenii pe care traiul greu n-a reusit sã-i dezvete sã zîmbeascã aproape la orice vorbã? De ce-ar pleca, se întreabã ei. Aici au trãit pãrintii, bunicii si strãbunicii lor, aici s-au nãscut, aici au casã si pãmînt, si-au întemeiat familii si asteaptã sã ajungã bunici. Desi, dupã cum avea sã ne spunã una dintre cãlãuzele care ne-au dus pe îngustele drumuri de munte, pînã în cãtun, „acum cîtiva zeci de ani, trãiau mai în civilizatie decît azi“. Atunci, era cale feratã; era chiar un magazin de unde puteai face cumpãrãturi. Acum, sînt doar cîteva case pe hornurile cãrora ies fuioare subtiri de fum. Altele sînt pãrãsite si zîmbesc stirb, cu ochiuri de geam sparte. Nici vorbã de magazin. Nici vorbã de cale feratã. Iar ce se mai întîmplã prin tarã aflã ascultînd, aproape cu evlavie, seara, un radio cu baterii.

Drum pavat cu intentii bune: A.F. Cinstitu’ Am pornit spre Bratesul Unguresc într-o dimineatã rece de martie. Cãlãuze ne-au fost primarul de Tarcãu, Iulian Gãinã, vicele si seful de post Tãrîtã. „O sã mergem cale de vreo 20-30 de kilometri. Sper ca drumul sã fie bun“, ne-a spus primarul de Tarcãu, în timp ce încãrca în masinã niste saci cu fãinã si tãrîte pentru cei din Brates. „Ei coboarã mai rar, mai ales acum, iarna, si-i mai ajut cum pot si eu“. Drumul a trecut mai întîi prin Brates. O scurtã oprire la un magazin mixt. „Iau niste pîine sã le duc, cã, la ei, mai greu cu pîinea“, a explicat primarul. Dacia Papuc s-a pus din nou în miscare. În Brates, casele bãtrînesti alterneazã cu vile impunãtoare, construite recent. Intrãm în pãdure, dupã ce lãsãm în urmã cîteva zeci de case de vacantã. „Sînt multi oameni importanti care si-au fãcut cãsute aici. E frumos, aer curat“, spune unul dintre însotitori. Sînt si investitori sugubeti. Unul dintre ei si-a denumit firma „AF Cinstitu“. Un viraj la dreapta, si luãm drumul de munte în piept. Pe drum ne intersectãm cu cîteva tafuri încãrcate cu busteni. O scurtã oprire, si seful de post verificã actele. „În regulã, drum bun“. Pe mãsurã ce urcãm în munte, pare cã mergem pe sticlã. Lîngã un podet, o cruce. Un tînãr a murit aici, dupã ce s-a rãsturnat peste el un TAF. Primarul îsi aminteste cã a copilãrit cu dînsul. A uitat sã ia cu el o lumînare. Îi pare rãu.

Mãnãstirea cu patru cãlugãri si trei morminte Cu doar cîtiva kilometri înainte de a ajunge la Bratesul Unguresc, ne oprim la Mãnãstirea Sfîntul Ilie. Aici vietuiesc patru cãlugãri si un pictor de icoane din Galati. Cînd am ajuns noi, staretul si doi cãlugãri erau plecati la Mãnãstirea Bistrita. Chiliile, în numãr de zece, si biserica mãnãstirii rãmãseserã în grija unui cãlugãr în vîrstã de 61 de ani, Vasile Baciu, si a pictorului Ioan Pietreanu, venit în muntii Tarcãului, tocmai din Galati. În biserica micã e îngrozitor de frig. Sfintii privesc sever la vizitatorii neasteptati. Lîngã bisericã, un fel de monument, de fapt o cruce, pe bratele cãreia erau prinse, fãcute din lemn, un ciocan si un cleste. La baza crucii – un craniu, fãcut tot din lemn. Simbolurile ne-au fost deslusite de cãlugãrul de 61 de ani: „E vorba despre rãstignirea lui Iisus Hristos. Are si sulita cu care a fost împus în coastã si buretele din care i s-a dat sã bea otet. Apoi, ciocanul cu care i-au fost bãtute cuiele si clestele cu care i-au fost scoase. Capul de mort, de jos, simbolizeazã moartea Mîntuitorului“. Chilia pictorului reuseste, cumva, în ciuda austeritãtii si a frigului, sã fie caldã, primitoare. Pe masa de lucru, o icoanã a lui Iisus. „Stau aici pentru cã este mai multã liniste. Am familie în Galati si merg acasã cam o datã la douã luni“, se justificã, parcã, pictorul Ioan Pietreanu, pentru cã l-am gãsit în asa pustietate. În curte, cimitirul mãnãstirii. Doar trei morminte: al celui care a donat pãmîntul pe care a fost ridicat lãcasul de cult, al unui cãlugãr si al unui sãtean din Bratesul Unguresc. Am plecat, în minte rãsunîndu-ne rãspunsul dat de fratele Baciu la întrebarea dacã nu se tem de hoti: „Nu vin ei oamenii la slujbã, d’apoi la furat“.

Muntenii Cerul plumburiu, norii uniti cu vîrfurile muntilor. Pe creste, zãpadã viscolitã. Intrãm în Bratesul Unguresc brusc, dupã o cotiturã a drumului. Cîteva case vechi, din lemn. Grajduri tot din lemn. Grãmezi de lemne de foc. Trecem o punte îngustã, din cîtiva busteni, pentru a ajunge acasã la Petru Turnea. Muntele si pãdurea par cã se prãbusesc peste cãsuta din lemn. Fãcutã de tatãl lui Turnea, în urmã cu 40 de ani. Lîngã casã, o fîntînã cu cumpãnã si un sopron plin de unelte, pe care nu te-ai mai astepta sã le vezi decît la Muzeul Satului. „Viata e grea aici, la noi. Tare grea. Crestem animale. Muncã multã. Pe vremea lui Ceausescu, eram mai multi în sat, acum, de bine ce se trãieste, pleacã toti“, sintetizeazã nea Petru.

Secuii, autonomia si nepotul lui Gheorghiu Dej În casã, pe o masã lîngã fereastrã, o lampã ne aduce aminte cã aici nu a ajuns curentul electric. Sîntem în martie 2006, la un an de Uniunea Europeanã. Om gospodar, desi trãieste în creierii muntilor singur, familia sa avînd casã în Bicazu Ardelean, Petru Turnea ne îmbie cu o cafea. În soba bãtrîneascã, focul arde vesel. Pe plitã, un ceaun mare. Douã lavite de-a lungul unui perete. Un tablou vechi, ca în casa bunicilor. În ramã, poze ale gospodarului împreunã cu sotia si copiii, trei la numãr, toti bãieti, de care este foarte mîndru. Stirile le aude la un aparat cu baterii. Stie ce se întîmplã în tarã, a auzit si cã secuii vor autonomie. Si are o solutie simplã: „La secuii astia asa le-ar trebui fãcut, cum am auzit cã ar fi spus nepotul lui Gheorghiu Dej: sã le facã regiunea lor autonomã. Dar sã iasã afarã cu vizã, sã vedem ce or face. Doar ei sînt în centru, înconjurati de români. Cînd or vrea sã iasã, ori sã intre, sã le ia cîte 600 de euro“.

Festin cu cocos în unt si vin „de brad“ Urmãtoarea oprire e la Ion Crãciun, nea Nelu, cum îi zic toti munteanului îndesat, cu ochii albastri, jucãusi nevoie mare. O fatã rotundã, cu o musteatã bogatã, „pe oalã“. Se uitã direct în ochii tãi si îti strînge mîna cu putere. Vorbeste munteneste, cu o voce care te scoate din cãmãruta în care ne-a invitat. Cu el mai stau sotia si mezina familiei, o zgîtie de sapte anisori. Femeia e trimisã sã pregãteascã de mîncare pentru oaspeti. „Pe oamenii care vin de pe drum sã-i pui întîi la masã“, ne învatã Nea Nelu si toarnã în pahare niste palincã aprigã: „Hai luati, ca sã ne împãcãm“, tunã cu vocea sa groasã si-si încreteste toatã fata, într-un hohot de rîs sãnãtos. Noroc si sãnãtate, a venit vremea povestilor. În timpul ãsta, sotia a fugit la bucãtãrie. Curiosi, am urmat-o. Pe soba cu plitã, încinsã de un foc strasnic, apare ca, prin minune, un ceaun mare, în care e pusã la fiert mãmãliga. Într-o altã oalã, un cocos mãruntãlit fierbe în unt. Mirosul îti sapã o gaurã în stomac. Pe o farfurie sînt cîtiva bulgãri mari de cas galben ca lumînarea. Într-un alt ceaun, fierb cîtiva cartofi tãiati cuburi, înãbusiti. Nea Nelu, între douã povesti, dã o fugã în beci, ocolind în curte un cuptior din lut. Se întoarce cu o putinicã plinã ochi cu murãturi. Gogosari si conopidã. Mai are si o butelcã de vin „de brad“. Una dintre cãlãuze ne dumireste: e vin din struguri adusi din jos, da’ banii cu care au fost cumpãrati au provenit, o parte, si din vînzarea unor scînduri de brad. Sau, dacã nu-i asa, asa e vorba din bunici. Bun vinul de brad, merge uns cu cocosul care si-a dat duhul în unt, peste care ai pus niscaiva cas, iar în tigaia unde a fiert lighioaia întingi cu bucãti mari de mãmãligã tãiatã cu ata. „Mare calic ãla de-o inventat furculita. Eu nu mã poci sãtura dacã nu apuc cu mîna. Luati, nu vã sfiiti“, suguie nea Nelu. De parcã mai e nevoie de îndemn.

Cu lupii la geam si pusca la cap Povestile au început de la primul pahar de pãlincã. Hîtru, nea Nelu ne-a spus, mai întîi, cum de-a rãmas el în Bratesul Unguresc. Cã doar armata a fãcut-o la Constanta: „Plîngea o machidoneancã în garã, cînd am terminat armata. Eu i-am zîs: «Las’ cã-mi iau livretul si m-oi întoarce». Da’ m-am mai întors!? Aici am rãmas, aici mi-am fãcut familie, aici am pãmînt si casã“. Deasupra patului, într-un cui, atîrnatã o puscã de vînãtoare. Explicatia nu se lasã asteptatã. „Aici, la noi, dau lupii. Deunãzi, mi-o luat o juncã. Da’ ce, am apucat sã iau pusca? Cu un bãt am iesit la el. Pînã la urmã, a lãsat-o. Altãdatã mi-a luat o oaie. Era un lup bãtrîn, fãrã colti, cã nu era decît oleacã zgrîptuitã la gît, cînd a lãsat-o“. Povestile curg în cãmãruta cu icoane pe pereti si pusca deasupra patului. Mîncarea toarnã plumb în picioare, iar vinul îndeamnã la alte istorisiri.

Revelion cu „puscãturi“ si sampanie rãmasã nedesfãcutã Ultimul revelion nea Nelu l-a fãcut în grajd. „Poi dacã atunci i-o venit sorocu’ la o vacã. Toatã noaptea am stat în grajd lîngã ea. Taman de Revelion si-o gãsit. Doar am vrut sã cobor, numa’ c-am vãzut cã se pregãteste. Mi-am zis, sã vezi cã fatã chiar de Revelion. I-am dat liber lui baiatã-meu Florin sã coboare, si eu cu fimeia am rãmas. Am luat o sticlã de sampanie, da’ ce, am apucat sã o desfac? Uite-o acolo. Tãtã noaptea am stat în grajd. Da’ ce-or pocnit aia de la Dãmuc. S-a auzit peste vãi. Am iesit si eu si am puscat de cîteva ori, apoi m-am întors în grajd“, îsi aminteste mustãcind a rîs nea Nelu. O altã juncã l-a tinut tot o noapte treaz. A fãtat pentru prima oarã si vitelul mai era si întors. Povestiri de om învãtat cu viata grea, pentru care animalele fac aproape parte din familie. Au nume: Pãdureana, Mîndruta, Florica, Rîndunica, Viraga, Chitrosca. Nea Nelu creste animale, cã asa a prins din mosi-strãmosi. Cu laptele nu prea are ce face, cã nu vine nimeni sã-l ia. O parte îl dã la porci. De aia si fierbe tot în unt. „Uleiul costã bani si pe ãstia de unde sã-i iei? Unt avem din belsug si fierbem în el“. Dupã o zi de muncã, obisnuieste sã scoatã o sticlã de vin din beci si sã mai stea la un pahar cu bãiatul mai mare, Florin. Acum e plecat, cã i-a venit sorocul sã plece în armatã. Cine stie dacã o mai reveni în Bratesul Unguresc.

Coborîrea Ne-am rupt cu greu din cãmãruta încãlzitã a lui nea Nelu. I-am multumit frumos de gãzduire. Am început sã „coborîm“, cum zic muntenii drumului spre Tarcãu. Reveneam la civilizatie, telefoanele mobile aveau din nou semnal. Mesaje cu apeluri pierdute, cît fuseserãm rupti de lume. Au reapãrut stîlpii de energie electricã. Am trecut din nou pe lîngã firma lui AF Cinstitu. Apoi, la sosea. Imagini familiare, cu atît mai sterse. Vii rãmãseserã în gînd cãsutele mãrunte, dar primitoare, culmile muntilor îngemãnate cu cerul plumburiu si chipurile muntenilor. În urechi rãsunau, încã, vocile puternice si calde. Oamenii din Bratesul Unguresc, satul neelectrificat din trei judete. O altã lume sau o lume de demult apusã. Am încercat sã mi-l imaginez pe nea Nelu în mijlocul orasului, înghesuit într-o cutie de chibrituri, într-un bloc cu 10 etaje. Fãrã animale, fãrã puscã la capãtul patului, fãrã lupii care urlã sub geam. Imposibil. Nea Nelu, nea Turnea, nea Gheorghe a lui Eti sînt ai Bratesului Unguresc. Au inimã în acel loc. Noi putem merge oricînd acolo. Ca musafiri. Vor deschide larg usa, ne vor pune la masã, ne vor ospãta din bucatele lor, ne vor omeni cu un pahar la gura sobei. Si vor pune alãturi, ca pe o bucatã caldã de pîine, omenia lor. Viata lor. Mai simplã, mai seninã si mai apropiatã de cer ca a noastrã.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Enache nu-si uitã fostii elevi

Știre publicată în urmă cu

în data de

• Vlad Achim este cel mai nou membru al formatiei de Liga 1 pregãtite de Costel Enache • Gigi Becali a fost de acord ca Achim sã plece la FC Botosani • pe lîngã antrenorul cu care a mai lucrat la FC Ceahlãul, Achim se va reîntîlni si cu un alt fost coleg, Sebastian Chitoscã •

Microbistii din Neamt au motive sã urmãreascã ceva mai interesat partidele din partea a doua a campionatului Ligii 1, dupã cum a început perioada de transferuri din minivacanta de sãrbãtori. În lipsa unei formatii din judet pe prima scenã fotbalisticã, cunoscãtorii de fotbal din judet ar putea sã „adopte“ o grupare care are deja în lot trei fosti componenti ai echipei din Piatra Neamt. Este vorba de FC Botosani, pregãtitã de antrenorul Costel Enache (ex-jucãtor si antrenor al FC Ceahlãul), formatie aflatã foarte aproape de performanta de a pãtrunde, în premierã, în turneul play-off, fazã ce va da campioana editiei 2017-2018 a Ligii I. Pentru a pune umãrul la acest obiectiv, în rîndurile echipei botosãnene a intrat si Vlad Achim, jucãtor de bazã al FC Ceahlãul în perioada 2007-2015. Ieri, jucãtorul în vîrstã de 28 de ani a fost cedat de FCSB la FC Botosani, patronul moldovenilor, Valeriu Iftime, precizînd cã s-a luptat pentru Achim cu alte douã cluburi din Liga 1. „Cu Gigi Becali nu a fost nici o problemã. Dînsul ne-a spus de la început cã vrea sã ni-l dea pe Vlad Achim, dar nouã ne era teamã cã nu doreste jucãtorul sã vinã la noi. El mai avea si alte douã oferte din Liga 1, însã am discutat cu el si ne-am înteles. Achim a semnat cu noi pe un an si jumãtate, atît cît mai avea contract si cu Steaua“, a declarat Iftime pentru Fanatik. Presa sportivã a aflat cã 100.000 de euro este clauza de reziliere pentru Vlad Achim, însã dacã cineva va plãti aceastã sumã, banii vor intra în conturile FCSB pentru cã jucãtorul a fost lãsat sã plece gratis la Botosani. De mentionat cã echipa din Botosani este a patra în ultimii doi ani pentru care Achim evolueazã, de la momentul plecãrii sale de la Ceahlãul. Dupã opt sezoane în care a apãrat culorile echipei pietrene (6 în Liga 1 si douã în liga secundã), pentru care a jucat 155 de partide si a înscris 18 goluri, în primãvara anului 2015 mijlocasul s-a transferat la Viitorul Constanta. Pentru echipa lui Hagi, Vlad a evoluat doar un tur de campionat. Desi pãrea se se fi integrat bine în angrenajul echipei, a fost cedat la FC Voluntari unde a jucat în returul sezonului 2015-2016. În campionatul 2016-2017 a ajuns la Steaua, unde a evoluat inconstant, fiind victima relatiei dificile dintre antrenorul Reghecampf si finantatorul Becali. În acest sezon, Nicolae Dicã a vrut sã mizeze mai mult pe Achim, dar soarta nu i-a surîs nici de aceastã datã jucãtorului. La FC Botosani, Achim ar putea avea sanse mai mari sã evolueze în linia medianã, dacã antrenorul Enache va gãsi oportunitãti sã-l foloseascã în cele patru meciuri rãmase de disputat din retur si, ulterior, în faza a doua a campionatului (play-off sau play-out). În lotul moldovenilor, Achim se va reîntîlni cu alte douã cunostinte de la Piatra Neamt: cu atacantul Sebastian Chitoscã, si el un implant nereusit la Steaua, respectiv portarul Alberto Cobrea, jucãtor originar din Piatra Neamt, format la Liceul cu Program Sportiv din urbea de sub Pietricica, dar care nu a evoluat sub culorile clubului FC Ceahlãul. Sebastian Chitoscã a ajuns la Botosani dupã ce a avut un parcurs asemenãtor cu al lui Achim. A plecat din curtea formatiei pietrene la un an dupã Achim, în toamna anului 2016, odatã cu alti doi tineri jucãtori cedati la Steaua (Stefãnescu si Popadiuc). Nu a avut prea multe sanse de a arãta de ce este capabil la echipa lui Becali, si a fost repede împrumutat la Voluntari si FC Brasov (Liga 2), echipe pentru care a evoluat în ultimul an în 11 partide si a marcat doar douã goluri. Si Chitoscã sperã sã-si relanseze cariera la Botosani, primele semne fiind încurajatoare. Enache a mizat pe atacant în 7 partide oficiale (Liga I si Cupa României), iar evolutia sa a fost deja apreciatã în mediul sportiv.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Datini si obiceiuri de pe plaiurile haiducilor

Știre publicată în urmă cu

în data de

• „Datinile, obiceiurile si-n general cultura popularã înseamnã identitatea noastrã. Pierzîndu-le, contribuim si noi la pierderea identitãtii nationale“, a declarat primarul Vasile Alexandroaia

Festivalul de Datini si Obiceiuri, editia a V-a, activitate sugestiv intitulatã Pe plaiul haiducilor, desfãsuratã miercuri, 27 decembrie, 2017, la Cãminul Cultural Grinties, la initiativa Scolii cu clasele I – VIII, a primarului Vasile Alexandroaia si cu sprijinul Consiliului Local, s-a dovedit a fi un succes. Au rãspuns pozitiv chemãrii organizatorilor alaiurile folclorice din comunele Ceahlãu, Corbu, Tulghes si localitatea gazdã, Grinties, pe scena institutiei culturale trecînd pe rînd Corul Bisericii Adormirea Maicii Domnului, ansamblurile Merisorii Grintiesului, Florile Ceahlãului, Pe plaiuri tulghesene si multi interpreti, în spetã colindãtori. Regia spectacolului a apartinut lui Mihai Pantiru de la Scoala Grinties, care a avut si calitatea de prezentator. „Ne-am adunat la cea de-a V-a editie a Festivalului datinilor si obiceiurilor de iarnã din zonã si nu numai, o editie extinsã pe care dorim s-o permanentizãm. Tinem în mod special la acesta, fiindcã datinile, obiceiurile si-n general cultura popularã înseamnã identitatea noastrã. Pierzîndu-le, contribuim si noi la pierderea identitãtii nationale. Ori, tocmai asta nu vrem sã se întîmple, mai cu seamã, aici lîngã Muntele Sfînt, Ceahlãul, acest loc plin de spiritualitate, legendã si traditie“, a declarat primarul Vasile Alexandroaia. Manifestarea a fost deschisã prin cuvîntul celui ce conduce administratia localã, care a îmbrãcat ia traditionalã si a continuat prin colindele corului bisericii, urmîndu-i trecerea pe rînd a alaiurilor, de la cei mici, la flãcãii satelor, încheierea apartinînd cerbului si ursului grintiesean, totul în sunet de bucium si rãpãit de tobe, cutremurînd întreaga asistentã si recreînd vîrstnicilor emotiile copilãriei de altãdatã. Dacã e sã facem un top al celor prezentate, fruntea a apartinut scolilor, fie din Grinties sau din comunele vecine si cred cã nimeni din cei prezenti n-a avut ce obiecta. O prezentare artisticã de tinutã, o costumatie parcã coborîtã din istoria locului si o sumã de personaje din vremi de mult apuse aveau sã facã posibilã retrãirea pentru o dupã-amiazã legendele, datinile si traditiile spatiului cultural al unei bune pãrti din mîndra noastrã Moldovã. Cît despre interpretare, nu a avut nimeni a spune ceva împotrivã, datã fiind seriozitatea si mai ales dictia „actorilor“ de-o zi, ce s-au întrecut pe ei însisi în a face o figurã bunã. Ce mai, a fost sã fie la Grinties un loc de întîlnire întru readucerea în prezent a unei lumi de basm, îmbinatã cu una de legendã, presupunînd colindul, plugusorul si suita de teatru folcloric, toate dedicate Sãrbãtorilor de iarnã ale lui 2017. Ar mai fi de retinut faptul cã în acest context sãrbãtoresc primarul Grintiesului a oferit diplome de excelentã celor sapte cupluri, care în acest an au aniversat 50 de ani de cãsãtorie fericitã.

Citește știrea

Trending