Contactează-ne

Actualitate

CARP, moment de bilanţ şi noi tensiuni

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ reprezentanţii unei mari instituţii financiare nebancare, care numără peste 25.700 de membri, au asistat la o nouă încercare de desfăşurare a unei Adunări Generale ■ au fost prezentate documente vitale pentru activitatea CARP ■ de 7 ani, „taberele“ din instituţie nu reuşesc să intre în legalitate ■ organizaţia nu este înregistrată la Judecătorie ■

Adunarea Generală de pe 24 august a Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, o mare instituţie financiară nebancară, cu circa 25.700 de membri, înfiinţată în 1940 de către colonelul Teodor Ghiorghiu şi care gestionează un capital de peste 20 de milioane lei a fost, din nou, un semi eşec.

De 7 ani, Justiţia nu reuşeşte să facă lumină într-o poveste încurcată, în care e vorba de bani mulţi şi… interese. Consiliul Director al Asociaţiei Pensirom Roman nu a reuşit să fie înregistrat, după cum cere legea, la Oficiul Registrului Comerţului de pe lîngă Tribunalul Neamţ, aşa cum rezultă din actele eliberate de această instituţie, pe 18 august 2020, la cererea pensionarului Gheorghe Popa, membru al CARP, fost director al Economatului înfiinţat pe lîngă CARP.

Toată „istoria“ îşi are originile în „luptele“ din august 2013, cînd două tabere care-şi disputau conducerea s-au contestat reciproc şi au ajuns să se judece. Şi de atunci actualul Consiliu Director, în care erau nominalizaţi ca făcînd parte: Dumitru Călărăşanu (inginer, preşedinte), Dumbravă Vasile (inginer, pensionar), Dumitru Huţanu (profesor, pensionar), Alexandru Albu ( colonel, pensionar) şi regretatul Ioan Vlăduţ (inginer, fost preşedinte), sînt contestaţi de „adversari“.

„Din verificările efectuate s-a constatat că ei (membrii Consiliului Director -n.r.) s-au adresat Judecătoriei Roman cu două cereri (dosar 289/291/2017 şi dosar 171/291/2016 prin care au solicitat a se lua act de modificările statutului, judecata celor două dosare fiind în prezent suspendată“, se precizează în documentul amintit, eliberat la data de 4 mai 2018 de judecătorie. Pe cale de consecinţă, Consiliul Director nu are drept de semnătură bancară şi de coordonare a activităţii instituţiei, nefiind recunoscut de instanţă.

Tensiuni evidente

Ultima adunare generală desfăşurată a scos în evidenţă starea deloc „roză“ în care se află instituţia şi starea de tensiune evidentă, apărută între conducerea economică a CARP şi Consiliul Director, unde preşedintele ales, dar nerecunoscut de instanţă, nu are drept de semnătură în gestionarea fondului bancar amintit.

Criza pandemică a mărit numărul restanţierilor la plata ratelor, care a ajuns la 1.583 cu întîrzieri atingînd suma de peste 1 milion de lei (1 miliard de lei vechi), lucru evidenţiat, în adunare, cu subiect şi predicat, de contabila şefă a CARP, Mariana Rusu, care încearcă să evite diverse „probleme“ financiare.

În cadrul instituţiei, unele persoane ar dori înfiinţarea unor servicii – funerare, prin achiziţionarea a unui car mortuar, la mîna a doua, cumpărarea unui autocar pentru excursii, achiziţionarea unui spaţiu propriu, în care să se înfiinţeze un centru medical, cu angajaţi retribuiţi din fondurile CARP, a unui spaţiu în care să se ţină praznice sau în care să se organizeze diverse servicii: croitorie, atelier reparaţii încălţăminte, frizerie.

Încercările actualului Consiliu Director de a trece de votul celor aproximativ 40-50 reprezentanţi ai pensionarilor cîteva modificări ale Statutului au trecut aproape neobservate, în graba de a încheia repede Adunarea Generală, „din motive de securitate sanitară“, au spus organizatorii, care nu au permis prea multe luări de cuvînt.

Un Statut care ar încălca dreptul oricărui pensionar de a alege şi a fi ales, prin modificarea articolului 12 A din document, referitor la numărul de delegaţi care să participe la adunările generale, ce ar urma să fie stabiliţi de membrii Comitetului Director. „În aceste condiţii organismul colectiv de conducere poate fi subiectiv în selectarea reprezentanţilor, ţinînd cont de faptul că aceştia pot fi desemnaţi pe criterii de cunoştinţe şi relaţii, ce ar aproba orice aberaţie propusă“, spune economistul Gheorghe Popa, fost director al Pensirom, care acuză şi alte posibile încălcări ale Statutului, de către actualul Consiliu Director.

Ce spune economistul Popa

„Am dorit să iau cuvîntul în Adunarea Generală, dar nu mi s-a permis. Vroiam să atrag atenţia puţinilor participanţi, că preşedintele CARP, Dumitru Călărăşanu, are o vechime de 14 ani de zile, consilierul Dumitru Huţanu de 14 ani, 7 ani colonelul Alexandru Albu, intrat pe uşa din dos a CARP, încălcîndu-se articolul 14, care precizează că un Consiliu Director se alege pe o perioadă de 4 ani. Statutul după care funcţionează CARP a fost, autentificat notarial de notarul Luminiţa Tănase sub nr.1602 din 19 septembrie 2009.

În opinia mea, acest Consiliu Director nerecunoscut de instanţa de judecată, din 2013 şi pînă acum, are o activitate economică nesatisfăcătoare, care duce instituţia în pragul falimentului. La începutul anului 2013, Consiliul Director a cooptat pe ofiţerul Alexandru Albu în funcţia de consilier retribuit, fără a avea nici o zi în funcţia de membru supleant, aşa cum cere Statutul. Consiliul Director ar fi trebuit potrivit Statutului să se reînoiască la fiecare adunare generală de alegeri, în proporţie de 1/5.

Judecătoria Roman a refuzat, pe bună dreptate, înscrierea acestora, din cauza faptului că s-au dus doar cu un proces verbal de numărătoare a voturilor din Adunarea Generală (din 2013 – n.r.) şi nu cu procesul verbal de desfăşurare a Adunării Generale, document necesar în înregistrarea legală a CARP. Cu documentul de înscriere la Grefa Judecătoriei, Comitetul Director trebuia să se prezinte la ITM. Din 2013 şi pînă acum, acest organ de conducere ilegal nu are drept de semnătură în relaţiile financiar contabile cu băncile, încălcîndu-se legislaţia şi avînd banii ţinuţi doar la Banca Transilvania.

Banii împrumutaţi acum pensionarilor se scot din bancă pe semnătura contabilei şefe, Mariana Rusu şi a uneia din secretare, Elena Burlacu. O altă ilegalitate e aceea că indemnizaţiile consistente ale membrilor Consiliului Director sînt ţinute la secret, deşi acestea ar fi trebuit date publicităţii. Contractele de împrumut se fac, contrar legii, într-un singur exemplar pe contractul de împrumut fiind şters numele fostului preşedinte recunoscut de instantă, Ioan Vlăduţ, între timp decedat şi înlocuit cu numele inginerului Dumitru Călărăşanu, ales de Adunarea Generală din 2013, dar nerecunoscut de Judecătorie“, a mai spus Gheorghe Popa.

Transparenţă în instituţie…

Contabilul şef al instituţiei, Mariana Rusu, a arătat, în Adunarea Generală din 24 august, că CARP întîmpină dificultăţi în recuperarea împrumuturilor de la 1.583 de pensionari, care au restanţe de peste un milion de lei, din cauza situaţiei juridice incerte a instituţiei care nu mai este înregistrată la Judecătoria Roman.

La ceea ce economistul Gheorghe Popa apreciază a fi un simulacru de Adunare Generală a ieşit iar în evidenţă un lucru deja cunoscut, de ani de zile, existenţa în instituţie a unei stări de tensiune între conducerea economică şi membrii nerecunoscuţi de justiţie ai Comitetului Director.

Iar colonelul Alexandru Albu a acuzat-o în plenul adunării pe contabila şefă că ar pune frînă dezvoltării activităţii, de 7 ani încoace. Inginerul Dumitru Călărăşanu a declarat că se va încerca convocarea unei noi Adunări Generale de alegeri şi că se va încerca, din nou, înscrierea Consiliului Director al CARP la Judecătorie. Cît despre o tranparenţă a activităţii CARP, prin înfiinţarea unui site, în care să se publice documentele prezentate în Adunarea Generală, salariile, hotărîrile Consiliului Director, ca la alte instituţii similare, se va vedea, se va analiza şi… poate se va materializa, într-un orizont de timp neprecizat.

Şi asta pentru ca cei peste 25.000 de membri să ştie ce se întîmplă cu banii lor, ce servicii se pot contracta, ce salarii primesc cei 30 de angajaţi, ce indemnizaţii iau membrii Comitetului Director, etc.

Actualitate

Femeie arsă de vie

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

O femeie a ars de vie, sâmbătă, 10 aprilie, în urma unui incendiu izbucnit într-o gospodărie din satul Doina, comuna Girov.

“Prin apel la 112, în jurul orei 09:00, pompierii au fost înștiințati despre producerea unui incendiu la o locuință din localitatea Doina, comuna Girov.

La locul solicitării s-au deplasat patru echipaje pompieri cu trei autospeciale de stingere și o ambulanță SMURD din cadrul Detașamentului Piatra Neamț și voluntari din cadrul SVSU Girov.

Incendiul se manifesta generalizat în interiorul unei locuințe

Forțele de intervenție au localizat și lucrează pentru lichidarea incendiului.

Din păcate,  în interiorul locuinței a fost găsit trupul carbonizat al unei femei de 59 de ani”, au transmis reprezentanţii ISU Neamţ.

Vom reveni.

Citește știrea

Actualitate

A ieşit cu maşina în decor. Două victime

Știre publicată în urmă cu

în data de

Un accident rutier produs sâmbătă dimineaţă, 10 aprilie, în localitatea Adjudeni s-a soldat cu două victime.

“Prin apel la 112, pompierii au fost înștiințati despre producerea unui accident rutier pe DJ 201C, pe raza localității Adjudeni. Un autoturism a părăsit partea carosabilă,  rezultând două victime încarcerate. În autoturism se aflau două persoane.

La locul solicitării s-au deplasat două echipaje de pompieri cu o autospecială pentru descarcerare grea și o ambulanță SMURD din cadrul Detașamentului Roman și un echipaj cu ambulanță de la SAJ.

La sosirea forțelor de intervenție cele două persoane care s-au aflat în autoturism erau evacuate.

Paramedicii au acordat primul ajutor calificat pasagerului ( bărbat de 35 de ani), acesta refuzând transportul la spital.

Șoferul autoturismului (barbat de 32 de ani) a fost preluat de echipajul SAJ și transportat la CPU Roman.

Pompierii au asigurat măsurile de prevenire și stingere a incendiilor”, au transmis reprezentanţii ISU Neamţ.

Citește știrea

Actualitate

Eroi învăţători din Bicaz şi Valea Muntelui în Războiul Sfânt din vara anului 1941 (II)

Știre publicată în urmă cu

în data de

Aşa cum ne-am propus, vom evoca figurile de eroi din zona Văii Muntelui, începând cu localitatea Bicaz, cu locotenentul în rezervă de Vânători de munte Constantin Vlase. Refugiat din Ardealul ocupat, în toamna anului 1940, învăţătorul a fost încadrat la Şcoala 1 Bicaz, unde a funcţionat tot timpul până la declanşarea războiului din iunie 1941.

Amintim că înainte de refugiu a fost învăţător la şcolile din Ticoş şi Bicazu Ardelean, judeţul Ciuc. Născut la 17 noiembrie 1910, în comuna Ghergheasa, judeţul Râmnicu-Sărat, la toate şcolile unde a funcţionat, Vlase a lăsat urme adânci, datorită conştiinţei cu care înţelegea să-şi indeplinească misiunea. Era un dascăl luminat, activ şi foarte muncitor, având gradul II în învăţământ. Căsătorit cu Veronica Vlase, tot învăţătoare, are un copil, Ovidiu.

Iată mai departe caracterizarea acestuia, în afară de cele spuse, precum şi sfârşitul în războiul sfânt: „În afară de activitatea misionară de învăţător, el a fost în toate satele pe unde a trecut comandant al Subcentrelor Pregătirii Premilitare, iar în Ticoş şi Bicazul Ardelean, a fost şi director de şcoală. În toate aceste situaţii, Constantin Vlase a dat strălucite dovezi de bun român şi bun gospodar.

În iunie 1941, a plecat, cu tot avântul lui tineresc, să- şi apere ţara de cotropitori, pe care îi ura mai mult decât oricare alţii. Când a căzut, în fruntea ostaşilor cu care plecase la luptă, le-a spus acestora: «Mergeţi înainte, băieţi şi nu uitaţi nici un colţ de pământ românesc»“, ne spune Alexandru Gh. Iliescu din Bicaz în revista Apostolul din mai 1942.

Vasile Mustea, Iorgu Popescu, Gheorghe Cotosa…

Avem a aminti de Vasile Mustea, sublocotenent de rezervă de Infanterie, fost învăţător la şcoala din Audia – Hangu. Caracterizat ca un tânăr inimos, Mustea „era un răsfăţat în cercurile cunoscute. Totdeauna la datorie, fiind stăpânit de un simţ al dreptăţii foarte dezvoltat.

Sârguincios şi mândru, în înţelesul bun al cuvântului, avea ambiţia totdeauna sa fie cel dintâi la datorie. A fost unul dintre cei dintâi jertfiţi pentru izgonirea duşmanului care ne călcase ţara. Tot în această regiune plină de istorie şi legendă „bun şi optimist întotdeauna“, învăţătorul Iorgu Popescu de la Buhalniţa, locotenent rezervă, scria de pe front celor rămaşi acasă în iunie 1941: „Măi puişorilor, dacă cineva mi-ar fi dat lumea întreagă nu m-aş fi simţit mai fericit decât mă simt când mă gândesc că eu cu 4 mitraliere şi vreo patruzeci de oameni făceam parte dintre cei chemaţi să reîntregim hotarul ce am avut“ Mândru de a-şi face datoria către Ţară, el cade la 8 iulie lovit de o schijă (nu se specifică locul – n.n.), pe mitraliera cu care trăsese toate cartuşele în duşmani.

Gheorghe Cotosa s-a născut la 21 aprilie 1916 la Hangu. După ce absolvă cursurile primare, se înscrie la examenul de admitere pentru Şcoala Normală de Băieţi din Piatra Neamţ, în anul şcolar 1928-1929. După ce o termină, va fi pedagog şi ajutor de secretar. După terminarea Şcolii Militare de Ofiţeri de Rezervă, s-a întors la Şcoala Normală, continându-şi funcţia de ajutor de secretar, la care a adăugat de această dată şi cea de comandant al Subcentrului Premilitar Piatra Neamţ.

După cum ne relatează Ion Arnăutu, secretarul contabil al Şcolii Normale de Băieţi Piatra Neamţ, a plecat în luptă alături de Batalionul Vânători de Munte „despre care vorbea întotdeauna cu o admiraţie nemărginită“. Undeva, pe pământul scump al Basarabiei, în care dorea să fie învăţător, batalionul din care făcea parte a înaintat glorios şi zilnic, „Gică“, după cum era alintat de camarazi în intimitate, şi-a făcut pe deplin datoria. A căzut, ca şi alţii, în încleştarea cu trupele Armatei Roşii.

Şcoala din Taşca a fost numită Vasile Mitru

Vasile Mitru, fost şi el locotenent de rezervă de infanterie, a „păstorit“ ca învăţător şi director al şcolii primare din Taşca, fiind supranumit de colegi „Argint viu“, pentru energia sa. Din scurta sa biografie, mai reţinem că era un dascăl „totdeauna activ şi preocupat de şcoala sa“ şi a muncit toată viaţa pentru a o înzestra cu tot ce-i trebuie.

Şi-a construit un local de şcoală de toată frumuseţea, gospodărindu-l apoi cu toată grija pentru a putea servi de model satului său. Prin curajul de care a dat dovadă în luptele purtate pentru redobândirea teritoriilor strămoşeşti, Mitru al nostru îşi câştigase încrederea comandanţilor şi subalternilor. Nu întâmplător jertfa lui pe câmpul de onoare îndreptăţeşte şcoala, colegii şi mai ales pe tovarăşa lui de viaţă, d-na Virginia Mitru, să-i poarte cu măreţie amintirea lui nepieritoare.

În sfârşit, un alt erou din această zonă plină „de credinţă, de vitejie, de cărturărie şi de artă“, cum ne spunea fostul învăţător şi prefect de Neamţ, Leon Mrejeru, în „Eri şi Azi. Contribuţii la istoricul învăţământului primar din judeţul Neamţ. Revăzute şi completate“, Piatra Neamţ, 1940, p.1, este învăţătorul Nicolae Găină, sublocotenent de rezervă, originar din Bicazu Ardelean, de unde a venit în judeţul Neamţ în 1940 (comuna a fost sub ocupaţie horthystă – n.n.).

Se spune că era un tânăr „cu ochi albaştri de o strălucire uimitoare şi avea totdeauna o înfăţişare dârză şi plină de energie, iar în învăţământ ca şi în armată era iubit de toţi“ (nu este specificat în documentele cercetate şcoala unde a profesat, oricum tot în Neamţ – n.n.).

Iată o parte din caracterizarea făcută de camarazii de luptă, învăţătorii de pe front, care au luptat alături de acesta în cele 33 de zile de conflict dintre Prut şi Nistru: „Elevii lui erau totdeauna vrăjiţi de glasul lui dulce şi sonor.

În clasă, la N. Găină era o atmosferă de familie, pentru care elevii învăţau cu toată dragostea aşa că înrâurirea lui asupra elevilor se făcea din plin. În oştire era comandantul de pluton iubit de ostaşi, camarazi şi superiori. Ostaşii erau una cu comandantul, suflet din sufletul lui, urmat orbeşte oriunde şi oricând.

Cei rămaşi îşi amintesc cum îi ducea în luptă, prezent peste tot… Apoi îşi amintesc cu durere cum în toiul focului o schijă duşmană a lovit în frunte pe bravul lor comandant, care a murit în floarea vârstei (27 de ani – n.n.), cu mâna încleştată pe un proiectil de brandt, pe care şi mort l-ar fi trimis duşmanului“.

„Dreptatea lui Dumnezeu şi dreptatea istoriei se vor înfăptui la ceasul sorocit, dar numai cu munca şi cu jertfele noastre“

De fapt, toţi învăţătorii din această vatră strămoşească, şi nu numai, au răspuns îndemnului fostului dascăl Leon Mrejeriu. Care spunea următoarele, la 10 septembrie 1940: „Recâştigarea pământurilor româneşti şi a fraţilor cari ni s-au răpit pe nedrept şi samavolnic în vara anului 1940 (28 iunie, 30 august şi 7 septembrie, aluzie la datele rapturilor teritoriale asupre Basarabiei, Bucovinei de Nord, Ţinutului Herţa, Ardealului şi Cadrilaterului – n.n.) cere pregătire serioasă, educaţie sănătoasă şi solidă, muncă pricepută şi neîntreruptă, solidaritate neştirbită, ordine netulburată şi disciplină de fier. Cu superficialităţi şi glume nu se poate înfăptui nimic temeinic şi durabil…

Dreptatea lui Dumnezeu şi dreptatea istoriei se vor înfăptui, de bună seamă, la ceasul sorocit, dar numai cu munca şi cu jertfele noastre ale tuturor. Şcoala românească trebuie să întreţie permanent în sufletele tinere icoana întunecată a nedreptăţilor ce ni s-au făcut şi să netezească drumurile care duc la realizările luminoase de mâine.

Imaginea tuturor românilor în hotarele fireşti ale neamului trebuie să fie icoana la care să ne închinăm de la pruncie până la înfăptuire, din rând în rând de români…“. Considerăm că previziunea, intuiţia eminentului dascăl, mai apoi prefect de Neamţ, a devenit un apostolat pentru „tagma“ învăţătorilor nemţeni, şi nu numai. Dovada: comportamentul lor în luptele aprige pentru glia din stânga Prutului. Cinste şi onoare pentru cei jertfiţi!

Citește știrea

Trending