Carmen Stoleru, sesiune de autografe la Campionii României

■ „Aveam sportul în sînge, pentru că şi mama mea a făcut volei. Iar acum handbalul este viaţa mea. Nu mă văd trăind fără handbal după ce voi renunţa la cariera de sportiv“, a declarat căpitanul echipei CSM

LPS Roman a primit-o în curtea sa pe Carmen Stoleru săptămîna trecută, cu ocazia unui nou episod în cadrul proiectului Campionii României în Şcoală, Liceu şi Universitate. Parcă sugrumată de emoţii, purtătoarea banderolei de căpitan de echipă la CSM Roman, a avut parte de o întîlnire mai lungă decît de obicei. Şi asta pentru că după ce marea majoritate a elevilor prezenţi la eveniment au părăsit sala, Carmen a mai zăbovit pentru a da autografe unui grup de fetiţe ce practică handbalul la LPS şi care o au drept model de urmat. Plus că „semnăturile“ au fost începutul a aproape 15 minute de discuţii libere. Fetiţele au vrut să afle secretele unei jucătoare cu experienţa lui Carmen Stoleru, interesîndu-se chiar şi de felul în care se aruncă la poartă dintr-o anumită poziţie. „Discuţia de la final cu aceste fetiţe mi-a plăcut foarte mult. Îşi doresc să ajungă handbaliste. Au şansa de a vedea cele mai bune echipe din România la Roman şi cred că acest aspect este foarte important în creşterea lor. Sper că toţi au înţeles că fără muncă şi fără ambiţie nu pot face mare lucru în viaţă“, a spus Carmen Stoleru cînd s-a tras cortina peste ora petrecută la LPS Roman. Cît priveşte restul celor aproape 60 de minute rezervate proiectului, au fost momente interesante. Handbalista a povestit că a ales sportul cu mingea mică devreme şi că a făcut asta alături de sora sa, Georgiana, la Piatra Neamţ. Ambele au promovat la senioare sub comanda lui Dan Valentin în oraşul de la poalele Pietricicăi, după care au jucat în Liga Naţională. Carmen Stoleru a jucat numai la Roman în primul eşalon handbalistic al ţării, acolo unde este căpitan de echipă de aproape opt ani. „Nu aveam stare acasă şi m-am dus la handbal. Aveam sportul în sînge, pentru că şi mama mea a făcut volei. Iar acum handbalul este viaţa mea. Nu mă văd trăind fără handbal după ce voi renunţa la cariera de sportiv“, le-a spus sportiva celor peste 100 de copii. „Nu îţi este teamă de greşeală?“, a fost întrebată, iar Eugenia Tăbuci, profesor şi antrenor la Catedra de handbal a LPS Roman nu a ratat momentul de a le atrage atenţia celor tineri asupra unui aspect important în timpul unui joc: „Delimitaţi teama de a greşi de curaj! Carmen şi-a asumat de multe ori acţiuni în ultimele secunde ale meciurilor, a avut curaj, a riscat, a marcat şi echipa a câştigat“. Jucătoarea echipei recent calificate în penultimul act al Cupei României a completat-o pe Eugenia Tăbuci: „Chiar şi atunci cînd luptăm împotriva unor formaţii foarte tari, cum e acum CSM Bucureşti, nu trebuie să îţi fie teamă de adversar“. De asemenea, Stoleru i-a îndemnat pe elevi să-şi asume responsabilitatea, după ce a aflat că sînt destui cărora nu le place să fie căpitan de echipă, tocmai de teamă că pot greşi şi că pot fi primii care primesc reproşuri în timpul sau după un eveniment sportiv. „Să fii căpitan de echipă este greu şi-n acelaşi timp frumos. Nu trebuie să îi fie numănui frică de această postură“, a explicat sportiva. Momente grele în carieră au fost şi pentru Carmen. S-a întîmplat chiar la începutul acestui an, cînd, din cauza unei accidentări, a fost nevoită să stea în tribună şi să îşi vadă colegele jucînd. „Acestea sînt cele mai dificile momente din viaţa unui sportiv. E foarte greu să vezi din tribună cum colegele, echipa ta, se bate pentru victorie şi tu nu poţi decît să le ţii pumnii, să te bucuri pentru reuşite şi să te intristezi cînd treaba nu merge“, a precizat handbalista. Carmen Stoleru ar mai vrea o astfel de experienţă precum cea de la Campionii României, în care să poată povesti din cele învăţate tinerilor care vor vrea să o asculte: „Am trăit pentru prima dată în viaţă asemenea clipe în care să am emoţii foarte mari. Parcă am uitat tot ceea ce mi-am dorit să le transmit. Mă aşteptam să vină ei cu întrebări, să caute informaţii, dar le lipseşte încrederea de a comunica, iar la acest capitol trebuie să fii bun şi în sport. Doar prin comunicare o echipă poate face pasul înainte, poate deveni mai bună“.