Contactează-ne

Actualitate

Carmen Cărbunariu, expoziţie la Bibliotecă

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ manifestarea are loc în perioada 2 - 15 decembrie ■ evenimentul este dedicat celor „Trei decenii de libertate în România“ ■

Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu“ Neamţ găzduieşte, în Sala Cupola, expoziţia de pictură „Culorile iubirii“ semnată de Carmen Cărbunariu, aflată pe simeze în perioada 2-15 decembrie 2019. Artista plastică dedică evenimentul cultural cinstirii celor „Trei decenii de libertate în România“, marcînd astfel aniversarea Revoluţiei din decembrie 1989. Vernisajul va avea loc joi, 5 decembrie, iar prezentarea va fi făcută de poetul Dorin Ploscaru. Expoziţia poate fi vizitată de luni pînă vineri, în intervalul orar 9:00 – 19:00, conform programului Bibliotecii Judeţene. Evenimentul va fi precedat de un moment de muzică susţinut de pianista Oana Cărbunariu şi violonista Estera Cuzuioc. Carmen Cărbunariu expune pentru a doua oară pe simezele Bibliotecii Judeţene Neamţ, după ce a mai fost prezentă aici în luna iulie 2019. Carmen Cărbunariu este un artist plastic care s-a născut în Piatra Neamţ, în anul 1958. Primii paşi în pictură i-au fost îndrumaţi, cu entuziasm şi pasiune, de la vîrsta de 10 ani, de sculptorul Pompiliu Clement. Ulterior, a urmat Şcoala Generală de Muzică şi Arte Plastice din oraşul natal. În decursul anilor de studiu, pictura a devenit pentru ea un mod de exprimare intim şi profund. Deşi finalizează studiile Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi“ din Iaşi, în anul 1980, continuă să-şi dezvolte talentul artistic, cu pasiune pentru Tintoretto, Tonitza, Grigorescu, Michelangelo, Rembrandt şi Gentileschi. În 1999 emigrează în Italia, unde continuă să picteze şi este remarcată de galeristul şi curatorul Bruno Cosignani, care o îndrumă spre diverse expoziţii şi concursuri internaţionale de pictură, unde cîştigă numeroase premii şi aprecieri ale criticilor prof. Manrico Testi, dr. Monica Ferrarini, dr. Sabina Fattibene, prof. Marco Dolfi şi dr. Claudia Boldi. Începînd cu anul 2011, operele pictoriţei Carmen Cărbunariu sunt cotate (în euro) în catalogul bienal „Quotazioni dei pittori e scultori italiani dai 1900 ai nostri giorni“, editat de Asociaţia „II Quadrato“ din Milano, cu recenzii ale recunoscuţilor critici prof. dr. Giorgio Falossi şi prof. dr. Lorenzo Cipriani. În anul 2013, după licenţa susţinută la „Accademia di Belle Arti“ din Carrara, urmează un Master în „Arte Visuale – Pittura“, sub îndrumarea pictorului prof. Giovanni Chiapello, pe care îl finalizează în 2015 cu nota maxima „110 e Lode“, scriind şi un manual practic de pictură, intitulat „Piccolo Trattato di Pittura al olio“. În perioada 2012-2016, pictoriţa colaborează şi cu galeristul şi curatorul Claudio Giannini, preşedintele asociaţiei „Percorsi d’Arte“ Massarosa (Lucca), „Caleidoscopio Art“ şi „Il Quadrato“ (Milano), participând la 19 expoziţii colective. În aceeaşi perioadă, Carmen Cărbunariu este invitată să expună operele în 9 manifestări de gen individuale, organizate în galerii de mare prestigiu, cum ar fi: „L’Agostiniana“ Roma, „Europa“ Camaiore, „Internazionale“ Viareggio, „Complesso Monumentale – Villa Giulia“ Roma, „San Carlo dei Barnabiti“ Florenţa şi „Kunstuntilling Klepp Radhus“ Solavegen, Algard- Norvegia. În decursul anilor, artista a creat peste 200 de lucrări de pictură în ulei, acuarelă, grafică, litografie şi desen. Operele ei au fost publicate în numeroase cataloage, jurnale şi reviste de artă din Italia şi Norvegia, bucurîndu-se de aprecierea publicului, a colegilor artişti şi a criticilor de artă. În anul 2017 se întoarce acasă, la Piatra Neamţ, după o absenţă de peste 18 ani, cu bucuria şi speranţa că în sfîrşit se va putea dedica fără rezerve picturii şi desenului.

Despre Carmen Cărbunariu

„Artist eclectic, cu o personalitate puternică şi o convingere fermă asupra propriilor sale mijloace de expresie artistică, arde paşii întru afirmarea picturii sale. De fapt, tablourile sale sînt rezultatul unei native capacităţi reprezentative şi se întîlnesc cu gusturile unei audienţe tot mai largi, cîştigînd recunoaşteri în domeniu, de prestigiu. Sînt picturi care, la sugestia cromatismelor mereu consonante, bine armonizate, se unesc într-o manieră unică, acum aproape pierdută în Italia, manieră a desenului, prin folosirea cu atenţie a contrastelor, într-un joc subtil de lumini şi umbre, la care se adaugă o funcţionalitate exactă în alegerea detaliilor cu valori simbolice evocatoare. Toate acestea declanşează o empatie profundă cu observatorul fascinat de eficacitatea diferitelor reprezentări şi de claritatea lor extremă de exprimare care evocă ecouri clasice şi provoacă sugestii estetice imediate„ – prof. Manrico Testi, critic de artă, 2010. „Între diversele tematici abordate de Carmen Cărbunariu, «natura moartă» are un loc deosebit, prin strălucirea ce se scurge peste faldurile stofelor din care răsar fructele naturii şi obiectele simple din viaţa cotidiană. Atît este de ajuns pentru ca lumina să pătrundă cu reflexele sale în sticla transparentă, în splendoarea formei şi în conţinutul fluid închis în diverse geometrii şi nuanţe. Sînt ascunse senzaţii ce urmează un desen bogat şi precis în orice detaliu, inspirînd emoţii de gust şi plăcere care favorizează descoperirea frumuseţii simple, sensibilitatea intimă şi vizibilă care este tipică pentru o mare artistă“ -prof.dr. Giorgio Falassi, critic de artă, 2012. „Carmen Cărbunariu, un artist cu o puternică personalitate hiperrealistă, abordează o mare varietate de teme: natură moartă, portretistică, peisaje etc. Arta sa este o cercetare continuă a conceptului de realitate într-un semn pictorial curat ce se demonstrează prin claritatea formei. În faţa operei sale, observatorul este capabil să perceapă mirosul fructelor şi al florilor din natura moartă, îmbogăţit de mici detalii cu valoare simbolică, percepe impulsul şi mişcarea dinamică a cailor portretizaţi, reuşeşte aproape să audă muzica de fundal a dansurilor tipice ţigăneşti, al căror ritm şi energie sînt accentuate de culorile luminoase şi vibrante şi de uşurinţa dansatoarelor clasice. Fiecare tablou are amprenta sa subiectivă, exprimată cu strălucire şi claritate“ – dr. Monica Ferrarini, critic de artă, 2014. „În picturile sale există o dragoste pentru tradiţie, un respect pentru naturaleţea realistă a percepţiei imediate. Se cercetează cu adevărat tot ceea ce se observă şi, mai ales, la nivelul figurilor redate cu acurateţe remarcabilă, cercetînd fiecare detaliu al feţei şi al corpului. Aceste picturi sînt pictate în timp, cu îngrijire infinită, inundate de echilibrul cald al luminilor, reflexe care dezvăluie magia unui vis. lată de ce m-am emoţionat admirînd colecţia picturilor sale, pe care am putut să o văd pînă acum. Carmen Cărbunariu a înţeles că se poate exprima printr-o pictura figurativă de bună calitate, fără a se închide într-un univers de abstracţie pură sau provocare de neînţeles, în care astăzi arta este plină de exemple banale“ – prof. Marco Dolfi, critic de artă, 2016.

Actualitate

Ciudata descoperire de sub cetatea dacică

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ o construcţie bizară a apărut pe o culme de la Bâtca Doamnei, în imediata apropiere a ceea ce a mai rămas din cetatea Petrodava ■ este vorba despre un aşa-zis monolit, din tablă, el având o formă triunghiulară ■ recent, un caz similar s-a petrecut în Statele Unite ale Americii ■

Pe o culme împădurită ce domină lacul de acumulare Bâtca Doamnei, unul construit pe fosta albie a râului Bistriţa, foarte aproape de Piatra Neamţ, zilele trecute a fost făcută o descoperire care intrigă. După cum relatează postul de radio local Jurnal FM, totul a început joi, 26 noiembrie, când pe adresa de mail a redacţiei cineva anunţa că un monolit, copie aproape fidelă celui descoperit pe 23 noiembrie în deşertul Utah, din Statele Unite ale Americii, a apărut pe platoul Bâtca Doamnei, la câţiva metri de situl arheologic al milenarei cetăţi dacice Petrodava.

Structura are o înălţime de aproximativ patru metri, este confecţionată din tablă, are secţiune triunghiulară, iar una dintre feţe este îndreptată spre Ceahlău. „Acesta este monolitul geamăn celui găsit în Utah. Se află deasupra uni sit arheologic, o cetate dacică. Mergem pe o cărare către vechea cetate, care ar trebui să fie deasupra. Încerc să iau o imagine de ansamblu a situaţiei de aici. Aceasta este o perspectivă (cameramanul surprinde locul, în fundal zărindu-se masivul Ceahlău – n.red.).

Acesta este considerat un munte sfânt al românilor. Şi aceasta este o perspectivă completă a monolitului. Se pare că are o textură ciudată. Este interesant că străluceşte. Ce peisaj uluitor!“, spune reporterul, descriind ciudata apariţie de pe culmea Bâtca Doamnei. Ca să intrige şi mai mult, pe structura lucioasă din metal, una apărută peste noapte pe culmea Bâtca Doamnei, se pot observa nişte spirale, dar ele au o explicaţie de cum au fost realizate. Cu o banală pânză de flex.

Despre monolitul apărut pe dealul în care se află ceea ce a mai rămas din milienara cetate dacică Petrodava, doar câteva ziduri de piatră, se ştie şi la Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Neamţ. „Am început verificările în ciudatul caz al apariţiei a ceea ce se spune că ar fi un monolit. Este o construcţie aflată pe o proprietate privată, dar încă nu ştim cine este proprietarul.

Terenul este într-o zonă protejată, pe un sit arheologic. Pentru a se face ceva în acel loc trebuia un aviz de la noi, unul care trebuie aprobat de minister. Zilele următoare o să facem demersurile necesare pentru a afla cine este proprietarul terenulu erespectiv şi dacă el a amplasat aşa-zisul monolit în locul menţionat“, a declarat Rocsana Josanu, directorul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Neamţ.

Monolitul din Utah

Este foarte probabil ca nu deţinătorul suprafeţei din apropierea cetăţii să fie „făptaşul“, ci persoane care au dorit să creeze suspans, aşteptâns să vadă ce reacţii vor urma după descoperirea construcţiei. Pe 23 noiembrie, un monolit misterios a fost descoperit într-o zonă izolată din statul american Utah de către o echipă de muncitori ai administraţiei locale care numărau mamiferele din regiune dintr-un elicopter, relata The Guardian. Structura are o înălţime estimată de 3 metri şi pare înfiptă puternic în pământ.

Construită dintr-un metal încă neidentificat, aceasta contrastează puternic cu pietrele roşii care o înconjoară. Imaginile au fost publicate de Biroul patrulei autostrăzilor din regiune. „Este cel mai ciudat lucru pe care l-am întâlnit în deşert, în toţi anii în care am zburat în regiune“, declara Bret Hutchings, pilotul elicopterului, pentru o televiziune locală. Hutchings pilota un elicopter al Departamentului de siguranţă publică al statului Utah în cadrul unei misiuni de numărare a muflonilor din zona de sud a statului când un alt membru al echipei a observat obiectul. „Unul dintre biologi l-a văzut şi s-a făcut să zburăm chiar deasupra lui“, a povestit Hutchings. Acesta a expicat că obiectul părea făcut de mână unui om şi că era înfipt bine în pământ, nu aruncat din cer. „Presupun că e cine ştie ce artist new wave sau, cine ştie, poate un fan înfocat al filmului «2001: O odisee spaţială», a mai spus Hutchings.

Atât monolitul în sine, cât şi zona în care se găseşte aduc aminte de o scena celebră din filmul lui Stanley Kubrick, când un grup de maimuţe dau peste o construcţie similară. După ce au zărit monolitul, Hutchings a aterizat şi întreaga echipă a început să inspecteze strania construcţie din mijlocul deşertului. Din teamă că exploratori amatori ar putea să plece în căutarea monolitului şi să se rătăcească în deşert, echipa din elicopter nu a făcut publică locaţia exactă a acestuia.

E profund neclar care este scopul acestui monolit şi cum a ajuns acolo. Singura pistă formulată de mai multe persoane după apariţia ştirii în presa din Statele Unite este că monolitul ar putea să fie o statuie a unui artist american, John McCracken, cunoscut pentru construcţii asemănătoare cu aceasta.

Citește știrea

Actualitate

Pentru Preşedintele Iohannis, chiar dacă „Guvernul Său“ a intrat cu oiştea-n gard, tot a condus bine

Știre publicată în urmă cu

în data de

Oricât de chiori am fi, nu putem să nu vedem că rata infectării cu COVID-19 este în îngrijorătoare creştere şi principalul factor favorizant se găseşte în politica greşită de prevenţie a acestui guvern. Guvernul şi Preşedintele o ţin langa cu distanţa socială cu spălatul pe mâini şi cu purtatul măştii, pe care ni le tot repetă, precum o placă de patefon stricată.

În ce priveşte purtatul măştii, aceştia nu insistă, la fel de repetitiv, asupra subtilităţii utilizării măştii, care face diferenţa între viaţă şi moarte. Guvernul nu face risipă în a ne explica faptul că, în marea lor majoritate, măştile sunt de unică folosinţă şi că acestea trebuie înlocuite după fiecare 2 – 3 ore de purtat. Atât de mult a ignorat legea acest Guvern, încât populaţia nevoiaşă nu a primit măştile gratuite care se cuveneau, fiind nevoită să poarte masca din dotare, până la zdrenţuire, constituind ei înşişi adevărate focare ambulante.

Zilele acestea, Guvernul ne-a anunţat cu seninătate că 50% dintre măştile comercializate nu sunt conforme, nefiind autorizate. Deci 50% dintre măştile cu care ne intersectăm pe drum, în mijloacele de transport, în piaţă, în mall-uri sau aiurea nu protejează pe nimeni. Sub toată lipsa de preocupare a guvernanţilor, aceste măşti au fost importate şi comercializate timp de 8 luni, rostul lor fiind deturnat de la în a ne proteja, în a ne infecta.

La aceasta se adaugă şi lipsa crasă de preocupare a Guvernului privind testarea rapidă şi masivă a populaţiei. Această lipsă de preocupare a guvernului liberal nu poate fi catalogată decât criminală, la care este părtaş şi preşedintele Iohannis. Preşedintele ne explică, la oră de maximă audienţă, că Guvernul Său nu realizează mai mult de 15-20 mii de teste zilnic, deoarece nu există cerere pe piaţă. Pentru liberali şi preşedinte, sănătatea şi viaţa românilor este asimilată cu o marfă într-o economie de piaţă. Pentru Preşedintele Iohannis, lipsa de preocupări reale ale Guvernului nu este condamnabilă, deoarece acesta are o strategie genială şi meritorie.

Orbane, las-o jos că măcăne!

Nu este vorba aici despre Victor Orban, premierul Ungariei, ci despre Ludovic Orban, care este premierul României, după Klaus Iohannis. Premierul nostru, aflat într-o perpetuă campanie electorală, după reţeta „Circ şi pâine“ şi-a lansat joi, 26 noiembrie „Programul de guvernare 2021 – 2024“, în prezenţa preşedintelui Iohannis, ocazie cu care s-au gratulat reciproc.

Preşedintele Iohannis l-a asigurat pe Orban că acesta se bucură de tot sprijinul său, deoarece a fost şi va fi cel mai bun prim-ministru, de la Revoluţie şi până în 2024. La rândul său, premierul Orban l-a felicitat pe preşedinte, pentru măreaţa negociere de la Bruxelles, în urma căreia crede că acesta a convins Uniunea Europeană să acorde României suma de 79,9 miliarde de euro, prin Planul European de Redresare.

Numai că, realitatea istorică este cu totul alta. Pe de o parte, Ludovic Orban nu a avut încă ocazia să ne demonstreze de ce este el cel mai bun premier sau măcar un bun premier şi cu atât mai mult, de ce va fi el cel mai bun. Pe de altă parte, realitatea este că Preşedintele Iohannis nu a negociat suma de 79,9 miliarde de euro, trebuind doar să o accepte ca sumă de drept, oferită României. Ar fi fost vorba de meritul vreunei negocieri, dacă preşedintele venea acasă cu 81 de miliarde sau ceva mai mult „de par egzamplu“.

Negocierile de la Summit-ul european nu au fost asupra cuantumurilor sumelor, ci asupra principiilor după care să fie stabilite aceste sume. Odată stabilite principiile, României îi va revine suma de 79,9 miliarde, funcţie de mărimea populaţiei. Orice presupusă negociere asupra sumei, este o aiureală de-a lui Orban. La Summit-ul UE din iulie, s- a ajuns la un compromis. Planul de redresare economică propus va trebui să includă doar ţările UE, care respectă principiile statului de drept.

Erau vizate direct doar Polonia şi Ungaria, care au blocat acest Plan de redresare, opunându-se prin veto. Astfel, sumele promise au căpătat semnificaţia pieii ursului din pădure. Dacă ar fi să dăm crezare preşedintelui Iohannis, care a declarat că a negociat la sânge patru zile şi patru nopţi, ar trebui să luăm în discuţie dublul discurs al acestuia. În România, preşedintele Iohannis iese zilnic pe post şi afuriseşte PSD că nu respectă democraţia şi statul de drept.

În schimb, la Bruxelles, preşedintele Iohannis se jura cu mâna pe inimă, că în România sunt respectate la virgulă principiile statului de drept. În acest dublu discurs a constat toată negocierea preşedintelui Iohannis. Până în 2027 ar trebui să primim cei 79,9 miliarde de euro. Până atunci, ori moare COVID- ul, ori moare UE şi ursul se va bucura de o viaţă lungă. Şi când te gândeşti că tot Programul PNL pentru perioada 2021 – 2024 se bazează doar pe aceşti bani…

Partidele urii nu pot forma decât un Guvern al urii

Nu mai este un secret pentru mulţi, că dihonia naţională a trecut de mult timp pragul Cotroceniului, infestând partidele şi populaţia. Principalele partide, PSD, PNL şi USR-PLUS, se urăsc de moarte, ură ce s- a propagat şi în rândul suporterilor respectivi. Suporterii USR -PLUS, urăsc visceral suporterii PSD, dar şi suporterii PNL, iar reciproca este la fel de reală.

După proximele alegeri, nici un partid nu va avea majoritatea, iar Guvernul care va rezulta, va fi un guvern al urii, ca şi cel de acum. Nu se va schimba nimic. În una din ultimele întâlniri de taină ale preşedintelui Iohannis cu conducerea PNL, acesta a lansat la apă proiectul viitoarei guvernări liberale în alianţă cu USR – PLUS. Preşedintele nu agreează, nici măcar în glumă, o alianţă între PSD şi USR – PLUS, şi cu atât mai puţin o alianţă între PNL şi PSD. Astfel de alianţe, preşedintele le consideră ca un afront personal.

Preşedintele ne-a tot repetat, până dincolo de saturaţie, că PNL a fost singurul partid care şi-a asumat să guverneze ţara în plină pandemie. Cu acest discurs, preşedintele crede că putem uita că pe 12 martie, curajosul premier liberal Florin Cîţu dădea bir cu fugiţii, la investirea Guvernului Său în Parlament? Pe 14 martie, doar cu sprijinul decisiv al PSD a fost investit Guvernul Orban. Atunci, la investire, Orban ar fi fost fericit să fie respins, pentru a mai înainta un pas spre alegeri anticipate. Nu a fost vorba atunci de nicio asumare, ci de pur ghinion, Ludovic Orban fiind astfel obligat de jocul prşedintelui să-şi asume guvernarea.

Demisiile parlamentarilor nu sunt gesturi de onoare, ci de iresponsabilitate

O temă de campanie, cea a pensiilor speciale, bântuie prin Parlament. Până la alegeri au mai rămas câteva zile şi se caută o soluţie pompieristică pentru rezolvare. Marcel Ciolacu, liderul PSD şi preşedintele Camerei Deputaţilor a decis să demisioneze din funcţia de deputat în ultima zi de mandat. La acelaşi gest a recurs şi Alfred Simonis, liderul grupului parlamentar PSD, copie fidelă a personajului Sancho Panza.

Surprinşi de gestul insolit, useriştii s-au bulucit grămadă, ca înecaţii, să promită şi ei că demisionează. Astfel, demisionarii, cred că vor capta atenţia electoratului, cu sacrificiul lor de a nu primi pensie specială pentru mandatul 2016 – 2020. Parlamentarii liberali, luaţi prin surprindere, nu au marşat pe demisii, dar i-au acuzat pe pesedişti şi pe userişti, de demagogie. În presa locală nemţeană, senatorul liberal Eugen Ţapu Nazarie definea gestul demisionarilor ca „teatru ieftin, circ şi ipocrizie marca PSD şi USR„.

Definiţia senatorului se potriveşte doar dacă analizezi gestul demisiei ca soluţie formală. O analiză pe fond a gestului, scoate în evidenţă ceva cu mult mai grav şi anume că este un gest de iresponsabilitate. Să mă explic. Gestul demisionarilor s-a vrut a fi un gest de onoare, deşi tardiv. Demisionarii ar fi dorit ca un astfel de gest să inspire şi să fie urmat şi de alţii. Se pune întrebarea, ce ar fi dacă toţi parlamentarii ar demisiona, fie şi cu o zi înainte de sfârşitul mandatului? Ar fi suficient ca să demisioneze numai jumătate dintre ei, pentru ca Parlamentul să nu se mai poată întruni. Constituţia României nu permite ca nici măcar preţ de o secundă, ţara să rămână fără Parlament.

Demisii pot exista, dar singulare, fără replică. Demisiile singulare nu au nicio relevanţă pentru statul de drept. În cazul actual, mandatul parlamentarilor a început pe 20 decembrie 2016 şi se termină în data întrunirii legale a noului Parlament, la convocarea preşedintelui României. Conform prevederilor art. 63, alin (2) din Constituţie, alegerile parlamentare se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului. Aceasta justifică cererea de a amâna alegerile până pe 20 martie 2021 din cauza pandemiei. Mandatul actualului Parlament ar trebui să expire pe 20 decembrie 2020. Deci, după expirare mai durează până la intrarea efectivă în drepturi a noului Parlament. Domnul senator Ţapu acuză Biroul Camerei Deputaţilor, recte pe preşedintele acesteia, Marcel Ciolacu, că a blocat discutarea proiectului PNL, de abrogare a pensiilor speciale.

Un recurs la istorie nu ar strica domnului senator, pentru a nu derapa. PNL s-a angajat în faţa propriului electorat că va elimina majoritatea pensiilor speciale, pentru că acestea se acordă mai multor categorii. Ministrul Florin Cîţu a trimis Parlamentului un proiect de lege care, cu sprijinul PSD, a fost votat în ianuarie 2020 şi trimis Curţii Constituţionale. Curtea a retrimis proiectul în Parlament pentru corectarea unor vicii de formă. În Parlament, liberalii au acceptat soluţia modificării legii, prin supraimpozitarea cu 85 % a pensiilor speciale. Prietenii ştiu de ce, se apropie alegerile. Acum proiectul este din nou pe masa Curţii Constituţionale şi nu blocat la Camera Deputaţilor, cum susţine în necunoştinţă de cauză şi de procedură senatorul Ţapu. Dacă PNL este determinat să termine cu acordarea pensiilor speciale, de ce nu procedează ca Guvernul Boc, care cu zece ani în urmă anula aceste pensii prin Ordonanţă de Urgenţă?

O astfel de Ordonanţă de Urgenţă, dacă era emisă de Guvernul Orban, intra în vigoare imediat, fără nici un blocaj din partea PSD, blocaj de care se tot plânge preşedintele Iohannis. Realitatea este că Guvernul Orban, din raţiuni electorale, nu a avut curajul să emită o astfel de Ordonanţă de Urgenţă. Mai comod a fost să dea vina pe PSD. Odată cu apropierea sezonului rece, derapajele pe lângă realitatea istorică, din raţiuni pur electorale, devin periculoase.

Citește știrea

Actualitate

De Sfîntul Andrei, pelerinaj la moaşte

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ cu prilejul hramului bisericii din centrul oraşului Tîrgu Neamţ va fi scoasă spre închinare racla ce conţine o părticică din moaştele sfîntului

Credincioşii din zona Tîrgu Neamţ au prilejul să se închine, pe 30 noiembrie, la moaştele Sfîntului Andrei, cel de-al doilea mare ocrotitor al Bisericii Adormirea Maicii Domnului.

În urmă cu 10, lăcaşul a fost înzestrat şi cu o părticică din moaştele sfîntului. Ceremonialul religios a început în ajun, cu o slujbă de priveghere la finalul căreia racla a fost scoasă într-o procesiune simbolică în jurul bisericii. Luni vor fi oficiate Acatistul Sfîntului Andrei şi Sfînta Liturghie, urmate de pomenirea ctitorilor care au ajutat la ridicarea şi înzestrarea bisericii.

Lăcaşul de cult a primit al doilea hram în 2005. De atunci este sărbătorit la Tîrgu Neamţ Sfîntul Apostol Andrei ca patron spiritual al bisericii, dar şi al oraşului, avînd în vedere că în 2010 comunitatea a trăit bucuria primirii unei părticele din moaştele sale, aduse de la Mănăstirea Radovaşniţa din Serbia. Sfîntul Sinod a hotărît în 1995 ca sărbătoarea Sfîntului Andrei să fie însemnată cu cruce roşie în calendar, iar în 1997 sfîntul a fost proclamat Ocrotitorul României, fiind considerat primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci.

El s-a născut în Betsaida Galileea, orăşel de pe malul Lacului Ghenizaret în nordul Ţării Sfinte. Înainte de a deveni ucenicul lui Iisus Hristos a fost ucenic al Sfîntului Ioan Botezătorul. Legendele spun că în noaptea Sfîntului Andrei strigoii şi spiritele întunecate bîntuie locurile pămînteşti şi ca să nu le intre în case oamenii ung tocurile uşilor şi ferestrelor cu usturoi. Se zice că şi lupii încep să vorbească, iar omul atacat de aceste fiare se transformă în vîrcolac. În popor e şi credinţa că de Sfîntul Andrei se poate afla prognoza pentru anul următor. Oamenii luau 12 cepe, semnificînd lunile anului şi le urcau în pod, lăsîndu-le acolo pînă de Crăciun.

Cepele stricate semnificau luni ploioase, iar cele încolţite, luni bune pentru recoltă. De asemenea, dacă în noaptea Sfîntului Andrei era senin şi cald, bătrînii credeau că se anunţă o iarnă blîndă, iar dacă era ger, spuneau că va fi iarnă grea.

Citește știrea

Trending