Carabelea, fă-te că lucrezi!

Răsfoind în una din zilele trecute prin presa locală, atenţia mi-a fost atrasă de o poză a primarului nostru, Andrei Carabelea. Curios să văd care era rostul pozei, am citit textul care o însoţea, pentru a-mi contura o primă impresie. Subiectul textului motivant era despre o iniţiativă a primarului, de a elimina indexarea taxelor şi impozitelor locale cu rata inflaţiei.

Citind textul era să fiu cucerit de înţelepciunea iniţiativei, fiind tentat să recunosc activitatea primarului ca una lucrativă. O iniţiativă cu dublu beneficiu, atât pentru alegători, cât şi pentru ales. Revenind la poză, am realizat că între aceasta şi text nu este nici o legătură, decât electorală. Era o poză stereotipă, care poate însoţi formal orice fel de text.

Textul era dedicat alegătorilor pe când poza era dedicată alesului. Poza stereotipă îl înfăţişa pe primar stând ţeapăn la un birou, privind ţintă la obiectivul din faţă, cu pixul în mâna suspendată deasupra unei coli de hârtie albă, sugerând că ar urma să scrie ceva. Primarul din poză nu lucrează, ci sugerează că ar vrea s-o facă. Prima mea reacție a fost să izbucnesc în râs, când am realizat că eram tentat să-i sugerez: „Carabelea, fă-te că lucrezi!”. Am râs mai mult, aducându-mi aminte de o scenă petrecută în unul din studiourile TVR în noaptea de 22 decembrie 1989. Atunci, aflaţi în studioul TVR, doi revoluţionari, actorul cu har Ion Caramitru şi poetul dizident Mircea Dinescu, se chinuiau să înceapă a scrie o proclamaţie și un program către ţară.

Aflat la un birou, în faţa unei coli de hârtie, încă albă, cu pixul în aer deasupra ei şi cu ochii undeva pe pereţii studioului, în căutarea ideilor revoluţiei, Dinescu a fost avertizat de Caramitru, la apropierea unui car de reportaj „Mircea, fă-te că lucrezi!”. Avertizat, Dinescu s-a aplecat brusc asupra biroului, transferându-şi focalizarea de pe pereţi asupra colii de hârtie, pentru a scrie cupixul titlul proclamaţiei.

Râsul nu mi s-a oprit aici, deoarece mi-am adus aminte că şi preşedintele Consiliului Judeţean, Ionel Arsene, își propagă prin presă ideile şi iniţiativele, însoțite de acelaşi gen de poză stereotipă. Arsene stând ţeapăn la birou, privind în faţă la obiectiv, cu pixul în mâna suspendată asupra unei coli de hârtie, pe care nu scrie nimic. În pozele lor, Carabelea şi Arsene au aceleaşi atitudini, sunt fiecare la birou, cu aceeaşi coală în faţă şi cu un pix în mână.

La ambii, colile de hârtie sunt albe, semn al unui deficit de idei. La fel ca şi lui Carabelea, erai tentat să-i spui şi lui Arsene: „Arsene, fă-te că lucrezi!”. Stereotipia pozelor acestor două personaje, care au în comun pixul aflat în nelucrare şi coala albă de hârtie, mă duce cu gândul la unele poze, de prin albumele de familie, din perioada anilor 40-50 ai secolului trecut. În acele poze din trecut, personajele, de regulă feminine, îşi etalau ceasurile de pe mâna stângă, care se rezema cu arătătorul în gropițele obrazului.

O scenă idilică, în care atunci se etala ceasul, ca semn al prosperităţii tehnice. Astăzi, când se etalează pixul şi coala albă,este semn al unei prosperităţi intelectuale sterpe. În legătură cu iniţiativa primarului, de eliminare a influenţei ratei inflaţiei asupra taxelor şi impozitelor, trebuie să recunoaştem că aceasta este o iniţiativă stearpă și al naibii de discriminatorie.

Nu poate fi reglementată decât de Parlament, prin modificarea legilor Codului Fiscal, o operațiune extrem de complicată. Dar primarul Carabelea insistă să ne informeze că „treaba este ca şi rezolvată, deoarece am solicitat parlamentarilor şi preşedintelui PNL Neamţ să susţină această modificare a Codului Fiscal”. Nimic nou sub soare, au existat nenumărate cazuri în care unii parlamentari au fost solicitați să susțină și trăznăi mai mari.

Ba, mai mult, parlamentarii şi preşedintele PNL, Gheorghe Lazăr, l-au informat în timp real pe Carabelea că „au şi inițiat deja discuţii la nivel central în acest sens”. Este contribuția lor la manipularea de partid. Am suficientă experienţă legislativă, care mă îndreptăţeşte să apreciez că ignorând procedurile de modificare ale unei legi existente, iniţiativa lui Carabelea se rezumă la o obişnuită manipulare electorală, cu poză şi text.

Radio Erevan şi parcometrele din Piatra Neamţ

Se împlineşte aproape un an de zile, de când primăria pietreană acordă o nouă „facilitate” posesorilor de autoturisme, aceea privind dreptul de a parca temporar fără a plăti neapărat taxa de parcare. A trecut aproape un an, de când un buget local secătuit este văduvit de a încasa integral taxele de parcare temporară.

Oricât am încerca să desluşim adevăratele resorturi, care au declanşat acordarea unei astfel de „facilităţi” nesolicitate, nu ne putem gândi decât la păguboasa îndeletnicire a românului de a încerca să schimbe ceva, fără să pună altceva în loc, din dorinţa de a se face că munceşte, totuşi. Până în mai 2021, administrarea celor 18.000 de locuri de parcare, de reşedinţă şi temporare, era în sarcina societăţii Parking, societate în care Consiliul local era acţionar majoritar.

Societatea X-Data Soft, pe care am criticat-o şi eu, cu mai multe ocazii, avea prin contract valabil până în 2022, dreptul de a colecta, prin parcometrele sale, taxele de parcare, din care o cotă parte, deşi discutabilă, revenea bugetului primăriei. Din raţiuni care ne scapă, în luna mai 2021, Primăria a interzis societăţii X-Data Soft să-şi mai ţină parcometrele în funcţiune, aşa că societatea respectivă şi-a scos din fundaţie jucăriile şi a plecat „acasă“.

În locul parcometrelor scoase nu s-a pus nimic, dreptul de a parca restrângându-se doar la cei care avem în dotare şi un telefon performant, dacă nu avem şansa să dăm de vreun încasator oficial rătăcit. În încercarea de a prelua activitatea Parking, Primăria s-a lansat într-un aiuritor joc de alba-neagra. Pe de o parte, am fost informaţi că Primăria, care a preluat administrarea locurilor de parcare, fiind total nepregătită, a trebuit să se lanseze într-o acţiune de căutare a unui alt posesor de parcometre, căruia să-i concesioneze activitatea.

Pe de altă parte, am fost informaţi că Primăria se chinuie să cumpere 35 de parcometre, pe care să le instaleze prin parcările publice. Operaţie care ne va face să umblăm bezmetici după un parcometru, necesarul acestora fiind cu mult mai mare de 35. Numai în Piaţa Centrală, X-Data Soft avea instalate vreo 7 parcometre. Un pietrean, sătul de bulibăşeală cu taxarea locurilor de parcare, a întrebat la Radio Erevan, când crede că se va normaliza situaţia. Radio Erevan a răspuns: „La alegerile din 2024”.

Proiectul „Perla Moldovei”, sabotat prin Perla Invest

Până la Revoluţia din 89, pe bună dreptate, staţiunea Slănic Moldova era denumită „Perla Moldovei”. După Revoluţie, din prea mult avânt capitalist, Slănic Moldova a decăzut în aşa hal, încât din ditamai perla nu a rămas decât o simplă mărgică de lut. Motiv pentru care, sub influenţa aceluiaşi avânt capitalist, nişte pietreni cu vise de prosperitate, au hotărât că este momentul unei schimbări şi Piatra Neamţ să preia titlul de „Perlă a Moldovei”.

Proiectul care viza schimbarea, se baza pe ambiţia de a transforma Piatra Neamţ dintr-un oraş industrial, într-un oraş turistic. Punctul forte al proiectului era Parcul Cozla, care trebuia să motiveze aspiraţia. În anul 2004, funcţia de primar a fost ocupată de Gheorghe Ştefan, care „a venit de acasă” cu ambiţiosul proiect de a face investiţii în experimentul „Parcul Cozla” pentru a-l transforma în piesa de rezistenţă a atracţiei turistice.

Investiţiile, care se centrau pe pârtia de schi, vizau construirea unei telegondole, a unui telescaun, a unui hotel, restaurante, cafenele, chioşcuri, terase, punct belvedere. Acestea erau obiectivele cheie ale unui proiect, care s-a dovedit ulterior că a fost un eşec de proporţii. Pe atunci, ministrul Dezvoltarii era renumita Elena Udrea, care l-a sfătuit pe „Pinalti” să apeleze la fonduri europene.

Uniunea Europeană a refuzat însă finanţarea proiectului, considerându-l nefezabil şi fantezist. Ambiţia, dar şi interesul primarului de atunci, au depășit obstacolele unei Europe „refractare” şi acesta a apelat la un credit bancar de 14 milioane de euro, îndatorând Primăria pentru următorii 30 de ani. Un rol decisiv în obţinerea acestui credit l-au avut consilierii locali, care aprobând contractarea creditului, s-au făcut părtaşi la eşecul proiectului.

Telegondola, care a fost proiectată să transporte 1.200 de persoane pe oră, și nu transportă nici 100 pe zi, a fost inaugurată la pachet cu pârtia de schi, cu telescaunul şi cu restaurantele, în data de 15 februarie 2008. Din 2019, pârtia de schi nu a mai fost deschisă oficial şi nici telescaunul nu a mai funcţionat. Restaurantul igluu deteriorat, este nefuncţional, precum şi restaurantul alăturat. Hotelul nici nu a fost pus în funcţiune. Singurul obiectiv care mai funcționează este telegondola, restul sunt exponate ale unui muzeu de vestigii în aer liber.

Societatea care administrează acest dezastru este „Perla Invest”, care are ca acţionar majoritar Consiliul Local. Perla Invest a reuşit „performanţa“ de a gestiona prost acest patrimoiu, acumulând datorii de 27 milioane de lei (5,4 milioane euro). Perla Invest a fost declarată în faliment şi de atunci tot beneficiază de planuri de reorganizare, ultimul plan datând din decembrie 2022.

Acest ultim plan de reorganizare vizează vinderea „stației de plecare” a telegondolei, pentru a se plăti datoria. Pe de o parte, primarul Carabelea a propus ca Primăria să cumpere „stația de plecare” pentru ca telegondola să rămână funcţională. Altfel va fi oprită şi aceasta, alăturându-se celorlalte instalaţii ajunse la stadiul de „fier vechi”. Unii consilieri, printre care cei din PSD, se opun propunerii primarului, pe motiv că telegondola a mai fost odată plătită de către municipalitate, din banii contribuabililor.

Motivarea acestor consilieri ar fi aparent corectă, dacă nu ar fi politicianistă și dacă nu uităm contribuția lor la acest dezastru. Pe de altă parte, aceşti consilieri propun că la Perla Invest primăria să realizeze o majorare de capital, cu care aceasta să devină acţionar. Primarul Carabelea se opune. Se vede că principala preocupare a primarului Carabelea este cum să fie valorificată „Stația de plecare“, nu cum să mai funcţioneze Telegondola amputată.

Nu se vede nicio preocupare privind punerea în funcţiune a pârtiei, a telescaunului, a hotelului, a restaurantelor, cafenelelor sau teraselor, care din obiective turistice au devenit vestigii în proporţie covârşitoare. Dar ca să nu i se reproşeze că nu lucrează, primarul Carabelea a relansat proiectul de refacere a drumului de acces spre aceste vestigii, care se alătură deja celor de pe Bâtca Doamnei.

Dacă în războiul primarului Carabelea cu consilierii nu iese pasenţa, aşa cum vrea el, acesta a ameninţat că demontează o cabină de la Telegondolă şi o plasează în semn de protest în Piaţa Victoriei, în faţa clădirii Guvernului. I-aş sugera ca el să se închidă în cabină şi să stea acolo până îi va face o vizită premierul Ciucă. Dar să nu mai amâne mult, că se apropie „rotativa“.