Căpușele, un real pericol de îmbolnăvire. Sfaturi de la medici

■ numărul acestor insecte este foarte mare în aceste perioade de caniculă ■ căpușa trăiește în zonele împădurite și umede și se hrănește cu sânge ■ medicii fac o serie de recomadări pentru evitarea înțepăturilor ■

Într-un recent comunicat al DSP Neamț se atrage atenția asupra pericolului pe care-l reprezintă boala Lyme, una transmisibilă, a cărui agent etiologic este o spirocheta, Borrelia burgdorferi, care se transmite prin mușcătura de căpușă. Se știe că aceste insecte trăiesc în număr mare în special în zonele împădurite și zonele umede. Căpușele sunt paraziți mici care se hrănesc cu sângele organismului pe care-l parazitează: câini, oameni, păsări, căprioare, rozătoare, ovine, etc.

Dacă urmărim statistica ultimilor 5 ani, conform Institutului Național de Sănătate Publică, în România, la nivel național, în anul 2018, au fost confirmate 532 cazuri de boala Lyme, în 2019, 410 cazuri, în 2020 179 cazuri, în 2021, 142 cazuri și în 2022 un număr de 526 cazuri, la care se adaugă cazuri probabile, la care testele au fost într-o zonă de graniță între pozitiv și negativ, denumite rezultate echivoce.

În statisticile naționale, județul Sibiu se situează pe primul loc al numărului de persoane diagnosticate cu boala Lyme în anii 2021- 2022 și pe locul 2 în 2020, anual depășind incidența medie națională. Incidența bolii Lyme a fost redusă în perioada pandemiei, tendința de creștere reapărând din 2022, odată cu reluarea activităților recreaționale obișnuite. Căpușele cu ajutorul aparatului bucal se hrănesc cu sânge.

O femelă adultă copnsumă 0,6 ml sânge și depune cel puțin 10.000 ouă, ceea ce explică creșterea, în ultimii ani, a numărului de insecte. De reamintit și faptul că, anul trecut, îndrăgita cântăreață de muzică ușoară Adda a fost diagnosticată cu această cumplită boală și a vorbit desprea această cumpănă prin care a trecut în cartea ei, intitulată „Cele trei Adda”, tocmai în ideea de a veni în ajutorul celor care pot contacta o asemenea afecțiune.

Conform medicilor, boala poate evolua în etape, respectiv în stadiul I, când borelioza e incipientă, localizată („eritenul migrator”), care este definit ca o leziune cutanată care se manifestă inițial ca o maculă sau papulă de culoare roșie și care se extinde în zile-săptămani, formând o leziune mare, rotundă, deseori cu decolorare centrală parțială. Leziunea singulară trebuie să atingă un diametru de minim 5 cm.

La majoritatea pacienților, eritemul migrator este acompaniat și de alte manifestări acute, de tip pseudo-gripal: astenie, febră, cefalee, ușoară redoare de ceafă, artralgii sau mialgii. Aceste semne și simptome au, în mod tipic, un caracter intermitent. Manifestările din stadiul I apar la 2-30 zile după înțepătura căpușei. În stadiul al II-lea al bolii, Spirocheta se poate răspandi prin vasele de sânge și limfatice către alte țesuturi: alte structuri ale pielii, sistem nervos, musculo-scheletal, cardiac.

Manifestări clinice

Atingerea oricăruia dintre aceste sisteme poate cauza o largă varietate de manifestări clinice, apărute de la câteva săptămâni până la peste un an de la infecția inițială. Medicii descriu manifestările clinice ale bolii care pot include: semne și simptome generale, pseudo-gripale, mai severe decât în primul stadiu; leziuni secundare multiple, asemănătoare eritemului migrator, dar mai mici decât leziunea inițială.

Mai sunt manifestări musculo-scheletale precum: atacuri scurte, recurente, timp de săptamani sau luni, tumefierea uneia sau mai multor articulații (uneori urmate de artrită cronică la nivelul uneia sau mai multor articulații. Necroborelioza incipientă se manifestă prin paralizie de nerv facial, care poate fi bilaterală; „paralizia lui Bell”; paralizii ale altor nervi cranieni; meningita aseptică, limfocitară; radiculo-neuropatii; encefalo-mielita (apare mai rar).

După îmbolnăvire apar o serie de manifestări cardiace, respectiv debut brusc al unor tulburări de conducere atrio-ventriculare de gradul 2 și 3, cu durata de zile-săptămani, asociate uneori cu o miocardită. Cea mai gravă formă a bolii este cea ajunsă în stadiul III: borelioza cronică, care apare după câțiva ani de la infecția inițială. Manifestările clinice din această fază sunt Artrita Lyme, Acrodermatita cronică atrofică (ACA) și Sindroame neurologice cronice.

După diagnosticare se impune internarea pacientului în spital dacă severitatea bolii o impune, acest lucru fiind la aprecierea clinicianului; declanșarea investigației epidemiologice; recoltarea de probe biologice conform algoritmului de diagnostic, în vederea stabilirii diagnosticului etiologic; instituirea tratamentului antibiotic, conform ghidurilor terapeutice aflate în uz. Boala nu se transmite de la om la om.

Se recomadă protejarea organismului în cazul staționării în scop lucrativ/ agrement în zone cunoscute cu populație mare de căpușe; dezvoltarea de programe de control a vectorilor. Pentru evitarea mușcăturilor de căpușe se recomandă: purtarea unor haine deschise la culoare, cu mânecă lungă și pantaloni lungi, introduşi în şosete de culoare deschisă şi textură deasă; purtarea unor pantofi sport deschişi la culoare fără orificii sau decupaje; utilizarea DEET (Dietil toluamidă) drept repelent prin aplicare pe pielea ce va veni în contact cu zone infestate de căpuşe.

Este indicată utilizarea de repelenţi pe bază de permetri, prin pulverizări asupra hainelor (în special pantofi, şosete, pantaloni, etc); tratarea (spălarea şi uscarea cel puţin 1 h cu aer cald/ fierbinte) a hainelor folosite în teren după activităţi desfăşurate în zone cu potenţial de infestare; inspectarea corpului cu atenţie; căpuşele se pot fixa oriunde făra a provoca disconfort la ataşare sau în timpul hrănirii. În caz de mușcătură de căpușă aceasta trebuie îndepărtată de pe piele în primele două zile, riscul de a contacta boala Lyme fiind în acest timp extrem de mic.