Calota polarã din Arctica s-ar putea topi complet

Calota de gheatã de la Polul Nord pare a intra foarte rapid la apã. Cel putin asta spune un studiu recent realizat cu ajutorul satelitilor. Cercetãtorii de la Centrul National de Cercetare a Ghetii, din Boulder, Statele Unite, au prezentat recent rezultatul studiului exinderii calotei glaciare de la Polul Nord din acest an. Ei au mãsurat extinderea minimã a ghetii arctice, adicã pozitia limitei dintre gheatã si ocean la sfîrsitul verii polare, în luna septembrie. Rezultatele sînt îngrijorãtoare. În acest an specialistii au mãsurat cã suprafata acoperitã de gheatã din Oceanul Arctic a fost cea mai micã din întreaga istorie a acestor mãsurãtori, adicã de mai bine de un secol. În acest an, extinderea ghetii a fost cu circa 20% mai micã decît media suprafetei calotei glaciare din perioada 1978 – 2000. Iar rezultatele din acest an nu sînt întîmplãtoare. Ele se încadreazã într-o tendintã de topire acceleratã încreputã acum 4 ani. Astfel, rata de reducere a suprafetei calotei de gheatã a ajuns sã fie estimatã, pentru urmãtorii ani, la circa 8% pe deceniu. În acest ritm, calota glaciarã arcticã ar urma sã disparã în anul 2060. Cei mai multi cercetãtori considerã cã aceastã topire accentuatã a ghetii arctice este rezultatul modificãrilor climatice globale datorate emisiilor de gaze cu efect de serã. Si asta pentru cã, în ciuda ciclurilor meteorologice care se repetã odatã la cîteva decenii, în zona arcticã temperatura medie s-a mãrit cu o vitezã de douã ori mai mare decît media globalã. Care sînt însã efectele topirii ghetii arctice? În primul rînd, cresterea rapidã a nivelului oceanului planetar va duce la acoperirea cu apã a multor insule si arhipelaguri, iar impactul asupra celorlalte zone costiere ar fi catastrofal. În al doilea rînd, topirea ghetii va duce la modificarea profundã a circulatiei curentilor oceanici, care au efect puternic asupra climei pe cea mai mare arte a globului. Iar rezultatele acestor modificãri par rupte din scenariilor filmelor cu catastrofe naturale. Analiza imaginilor satelitare are, evident, limitãrile ei. Cu metodele stiintifice din prezent nu poate fi calculat volumul ghetii arctice. Astfel, ar exista posibilitatea – ce-i drept foarte redusã – ca gheata sã se fi deplasat, acumulîndu-se astfel în volume mari în anumite zone ale calotei. Lansarea în viitorul apropiat a unui satelit dedicat studiului ghetii de la Polul Nord va gãsi un rãspuns acestei probleme.