Călător(ie) la 1900, la Castelul Sturdza. Istoria zbuciumată a unui palat de poveste

■ la impozantul Castel Sturdza de la Miclăușeni vor avea loc ample acțiuni culturale ■ donat Mitropoliei Moldovei, edificiul și-a câștigat, după cum spune cunoscutul preot-cercetător Florin Țuscanu, „Dreptul la neuitare” ■ castelul și proprietarii lui a avut de suferit din cauza armatei sovietice „eliberatoare” și a ignoranței regimului comunist ■

Ca în fiecare sfârșit de vară, atracția turistică a zonei o reprezintă manifestările culturale care au loc, timp de două zile, la Castelul Sturdza de la Miclăușeni, intitulate „Călătorie la 1900”. Tema de anul acesta a „incursiunii” este intitulată sugestiv „Regăsire”. Deși aflată în plin proces de restaurare, „bijuteria arhitectonică” va găzdui și anul acesta o multitudine de manifestări, care vor atrage ca un magnet vizitatorii nostalgici după „Belle Epoque”.

Aflat în prezent în proprietatea Mitropoliei Moldovei, castelul a rămas emblematic pentru ceea ce înseamnă rafinament. Gazdele au finalizat deja programul celor două zile de manifestări. Astfel, sâmbătă, 31 august, castelul se va deschide la ora 11.00, când vizitatorilor li se va adresa un cuvânt de bun venit, de către Rodica Bârzu. Începând cu ora 12.10 va avea loc un periplu muzical prin „La Belle Epoque”, în interpretarea sopranei Mariei Tovba și a baritonului Andrei Yvan, acompaniați de pianista Simona Petronela Gâdei.

Timp de 40 de minute, artiștii vor interpreta arii de operă, valsuri și melodii de „inimă albastră”. De la ora 13.00, trupa de teatru Funny Art va interpreta „Bubico”, adaptare după Ioan L. Caragiale. La ora 13.30 Școala de dans „Tango Feliz” din Iași va dansa pe ritmuri de tango. La ora 14.00, academician Georgeta Filitti și Sandra Ecobescu vor vorbi despre „atunci și acum”, despre epoca, istoria și memoria elitelor românești.

La 14.40, tenorul Silviu Stratulat, acompaniat de Simona Petronela Gâdei, va interpreta compoziții de la 1900. La 15.30, va avea loc o paradă a costumelor de epocă, iar la 16.00 va fi o demonstrație de echitație, susținută de Anca Roman Popovici și Clubul Sportiv Ecvestru Sharif. La ora 16.40, trupa Funny Art Iași va interpreta „Păcală și Tândală”, iar la 17.30 mezzosoprana Ionelă Mirică Mardare, acompaniată de pianistul Dominic Mărtinaș, va interpreta lieduri și romanțe.

Duminică, 1 septembrie, castelul se va deschide tot la ora 11, repetându-se o parte din programul zilei anterioare. La ora 12,10, va avea loc un intermezzo nuzical: lieduri și romanțe, interpretate de soprana Mariana Porumb, acompaniată de pianista Simona Petronela Gâdei. La ora 13.00 se va fi spectacolul „Bubico”, după celebra schiță a dramaturgului Ion Luca Caragiale. La ora 13,30, vizitatorii vor fi invitați, din nou, la tango. Va urma o paradă a costumelor de epocă, programată la ora 15,30, la 16,00 fiind reprogramată demostrația de echitație.

La 16,40 va fi jucată din nou piesa „Păcală și Tândală”, iar la 17,30 istoricul Silvian Emanuel Man va prezenta genealogia celor care „ne-au dat nume”. La 18,00 se va repeta periplul muzical prin „La Belle Epoque” interpretat de soprana Maria Tovba și baritonul Andrei Yvan, acompaniați de pianista Simona Petronela Gâdei, care vor avea în program arii din opere, valsuri și melodii de ”inimă albastră”. Intrarea în castel se va face în baza unui bilet, în valoare de 40 de lei, care va fi procurat la intrararea în parc.

Pagini de istorie

Castelul Sturdza de la Miclăușeni, cunoscut și sub denumirea de Palatul Sturdza este unul construit în stil neogotic, între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturdza și soția sa, Maria, în satul nemționat, la o distanță de 20 km de Roman și 65 km față de Iași. Este inclus în lista monumentelor istorice din 2015. Ansamblul este format din 3 monumente: Biserica Sfinții Voievozi, Buna Vestire – datând din 1787, Castelul Sturza – datând din secolul XVII, reclădit în 1752 și în secolul XIX și parcul – secolul XIX.

În jurul anului 1410, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit vornicului Miclăuș (1380-1440), membru în Sfatul Domnesc o moșie întinsă, situată în apropierea de Lunca Siretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de Miclăușeni, după moartea vornicului. La 25 aprilie 1591, urmașii vornicului au vândut moșia vistiernicului Simion Stroici (1550-1623). Satul i-a fost dat acestuia în 1598. La începutul secolului al XVII-lea, vistienicul Stroici a construit aici un conac.

Ruinele acestuia se mai puteau încă vedea la începutul secolului al XX-lea. Printr-un testament din 5 iunie 1622, vistiernicul Simion Stroici a lăsat moștenire satul Miclăușeni „Lupului Prăjăscului și nepoatei mele Saftei, și fiului meu, la Gligorie, cu heleștee și cu prisăci și cu tot venitul, pentru că i-am luat spre dânșii ca să-mi fie ei ficiori de suflet”. La sfârșitul secolului al XVII-lea (în 1697), Lupu Prăjescu, neavând urmași, a lăsat domeniul fraților Ioan și Sandu Sturdza, cu care se înrudeau.

În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza a reclădit conacul boieresc, construindu-l cu demisol, parter și în formă de cruce. Conacul avea 20 de camere, câte zece la fiecare etaj. În grajdurile conacului erau adăpostiți cai de rasă, pregătiți pentru întrecerile manejului din cuprinsul domeniului. Preocupat de extinderea moșiei, fiul lui Ioan Sturdza, Dimitrie (1756-1846), a construit, în perioada 1821-1823, o biserică de curte, în apropierea castelului.

Boieri adepți ideilor revoluționare de la 1848

El a înzestrat-o cu o frumoasă catapeteasmă în stil baroc și cu numeroase obiecte de cult valoroase. De asemenea, Dimitrie Sturdza a construit aici și grajduri pentru cai. Fiul lui Dimitrie, Alecu Sturdza (1803-1848), a amenajat pe o suprafață de 42 de hectare din jurul palatului un frumos parc în stil englezesc, cu specii de arbori ornamentali și numeroase alei cu flori. El s-a ocupat de achiziționarea mai multor cărți și manuscrise rare, care au îmbogățit colecțiile conacului.

Deși era văr cu domnitorulMihail Sturdza, Alecu Sturdza (1803-1848) a îmbrățișat ideile revoluționarilor de la 1848. El a murit de holeră în anul 1848, existând suspiciuni că ar fi fost otrăvit din ordinul domnitorului și a fost înmormântat în biserica conacului. După moartea acestuia, de administrarea moșiei s-a ocupat soția, Ecaterina Sturdza (Catinca) (1811-1865). Ea a lăsat moșia fiului său, George (1841-1909), în 1863. În anul 1869, George Sturdza s-a căsătorit cu Maria Ghica (1851-1937), fiica scriitorului Ion Ghica, mutându-se atunci la moșie.

Dornic să refacă clădirea, George Sturdza a vândut câteva păduri și a luat un împrumut de 100.000 de lei de la Societatea de Credit Funciar Român, punând ca gaj moșia Miclăușeni, trebuind să achite datoriile în monezi de aur. Între 1880 și 1904, a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat în stil neogotic târziu, fiind o copie a celor feudale apusene și amintind de Paltul Culturii din Iași, dar și de Palatul Domnesc din Ruginoasa. Planurile construcției au fost realizate de arhitecții Iulius Reinecke și I. Grigsberg.

O colecție valoroasă de cărți a fost arsă de ruși

Castelul adăpostea o colecție valoroasă de cărți și documente, costume medievale, arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmură de Cararra, argintărie, dar și piese arheologice, numismatice și epigrafice de mare valoare. Numai colecția de cărți număra circa 60.000 de exemplare, multe din ele fiind ediții princeps sau rarisime. Singurul copil al lui George Sturdza și al Mariei Ghica a fost o fiică, Ecaterina. Ea s-a căsătorit în anul 1897 cu Șerban Cantacuzino, dar nu a avut copii.

Soțul ei a murit în 1918, Ecaterina Cantacuzino rămânând văduvă de tânără. Ea l-a înfiat pe vărul ei, Matei Ghica Cantacuzino, dar acesta nu s-a dovedit interesat de moșie, emigrând în Occident în timpul celui de al Doilea Război Mondial. În 1907, sub influența răscoalelor din acel an, țăranii din Miclăușeni și Butea s-au adunat în grupuri, îndreptându-se spre Castelul Sturdza, la poarta de la răsărit a imobilului, cerând să discute cu boierul. Acesta le-a ascultat doleanțele și a poruncit unui slujbaș să noteze cât pământ dorește fiecare.

Apoi le-a spus să meargă acasă că vor primi pământul dorit. În timpul primei conflagrații mondiale, castelul a adăpostit un spital militar, iar Maria Ghica și Ecaterina Cantacuzino au ajutat răniții ca infirmiere. Marele compozitor George Enescu a vizitat castelul, concertând printre paturile cu răniți. În anul 1921, prin Legea agrară, țăranii de pe moșia Miclăușeni au fost împroprietăriți cu aproape 1.700 de hectare de pământ, parcelate în 810 loturi.

Pentru o lungă perioadă, de administrarea castelului s-a ocupat Ecaterina Cantacuzino, fiica lui George Sturdza și soția lui Șerban Cantacuzino. În anul 1944, din cauza apropierii frontului, palatul a fost părăsit de Ecaterina Cantacuzino, care a luat cu ea odoarele bisericii construite de marele logofăt Dimitrie Sturza la 1823. Ea a refuzat inițial să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea castelul.

A predat ulterior Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii. În iarna anului 1944, au staționat în castel prizonieri nemți. Castelul a fost devastat de soldații ruși, care au folosit multe cărți valoroase pe post de combustibil în sobe, vânzând alte volume unor magazine din Târgu Frumos, unde erau folosite pentru împachetarea mărfurilor. Pe lângă cărți, au dispărut din castel piese de mobilier și cea mai mare parte din colecțiile familiei Sturdza.

O parte din cărțile rămase au fost strânse de Jacob Popper și Jean Ackerman, care le-au încărcat într-un camion al Apărării Patriotice și le-au luat din castel cu scopul de a le proteja. Unele volume au fost depuse la sediu ARLUS din Iași, a doua parte au fost vândute Biblitecii Centrale Universitare și a treia au fost scoase din țară. Volumele salvate de Ecaterina Cantacuzino și pe care le predase Episcopiei Romanului, au fost ulterior donate acesteia. Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit și a donat castelul Episcopiei Romanului

Rămasă văduvă și neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârșitul vieții sub numele de maica Macrina. La data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului castelul Miclăușeni, plus parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjoara, biserica ctitorită de părinții săi (Gheorghe Sturdza și Maria Sturdza) și toate dependințele, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici. În anul 1953, comuniștii au desființat așezarea monastică.

Maicile au fost mutate la Schitul Cozancea (Botoșani), domeniul intrând în proprietatea statului. Ecaterina Cantacuzino a murit la schitul menționat, iar osemintele i-au fost aduse, în 1970, pentru a fi înmormântate, în cimitirul familiei Sturdza de lângă biserica din Miclăușeni. În perioada următoare, castelul a fost depozit militar, patrimoniu al Ministerului Metalurgiei,  Sfatului Popular Regional Iași și al Universității „Cuza” din Iași. Autoritățile comuniste organizau uneori petreceri în mansarda castelului.

Castelul, transformat în centru de plasament pentru copiii cu handicap psihic

Potrivit informațiilor obținute de la câțiva locuitori din Miclăușeni, o parte din mobilierul castelului a ajuns în casele unor localnici din Miclăușeni și Butea. Unele piese de mobilier, având înălțimi de peste 3 metri, au fost scurtate la picioare sau li s-au eliminat frontoanele pentru a încăpea în camerele mai joase ale caselor. În 1960, castelul a devenit sediul Centrului de Plasament pentru copii cu handicap psihic sever.

Aici a funcționat și o școală specială. În noaptea de 23 decembrie 1968, a izbucnit un incendiu la mansarda castelului, se pare că de la o țigară lăsată aprinsă. Atunci au ars ultimele mobile originale ale castelului, care erau depozitate la mansardă. În anii acelei folosințe nefericite, mai precis în 1985, mansarda și acoperișul palatului au căzut pradă unui devastator incendiu. Apa cu care a fost stins incendiul s-a infiltrat în pereți, contribuind la degradarea progresivă a imobilului.

Clădirea s-a degradat în timp și ca urmare a destinației improprii, ea nemaifiind întreținută. S-au produs numeroase degradări ale structurii de rezistență, a stucaturilor, a sobelor, parchetului, a tâmplăriei, a picturii, a componentelor metalice etc. Componentele din lemn au suferit pierderi de material, elemente sculptate și traforate etc. În plus, ușile și ferestrele au fost ciopârțite, parchetul a fost scos, iar șemineurile sparte. În 1985, conacul a fost afectat de un nou incendiu, arzând acoperișul.

În anul 2001, castelul a fost retrocedat Mitropiliei Moldovei și Bucovinei. La 13 octombrie 2001, Centrul de Plasament s-a mutat în satul Cozmești, din comuna Stolniceni Prăjescu, iar în anul 2003, regizorul Sergiu Nicolaescu a turnat câteva scene din filmul „Orient Expres”  la castelul de la Miclăușeni. Prin Hotărârea Guvernului nr. 1170 din 2 octombrie 2003 s-a stabilit, printre altele, realizarea unor reparații de urgență la Castelul Sturdza.

Au fost cuprinse și lucrări de peisagistică în zonele adiacente. În anul 2004, obținând o finanțare de la Banca Mondială, în valoare de aproximativ 2,4 milioane de lei (adică 685.700 euro), Mitropolia Moldovei și Bucovinei a început restaurarea castelului și a dependințelor. S-au efectuat lucrări de consolidare și restaurare a clădirii și dependințelor, apoi au fost executate lucrări generate de infiltrarea apei subterane. Au fost reconstituite după fotografii elementele decorative pierdute mai mari sau mai mici.

Piesele de mobilier din lemn, în special uși, ferestre, lambriuri, scări interioare din lemn și parchetul original au fost restaurate și conservate în anii 2003-2005. Lucrările de restaurare nu au fost finalizate în totalitate. Mitropolia Moldovei intenționează să organizeze aici un complex muzeistic și un centru de conferințe, celelalte clădiri urmând să adăpostească un centru de zi pentru persoane vârstnice și un centru de pelerinaj. Una dintre clădiri a devenit deja atelier de pictură, atunci realizându-se icoane și ouă încondeiate