Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

„Bolnavii despre care discutãm astãzi, mîine sînt statisticã“

Știre publicată în urmă cu

în data de

• interviu realizat cu Sorin Oprescu, senator al Partidului Social Democrat, presedinte al Colegiului Medicilor din România si vicepresedinte al Comisiei de Sãnãtate din Senat

Reporter: Cum comentati legislatia actualã din domeniul Sãnãtãtii? Sorin Oprescu: În ceea ce priveste legea spitalelor, a fost gînditã în vederea descentralizãrii. Acum, filosofia este alta, hipercentralizarea, neocentralizarea. De ce? Pentru cã nu le convine cuvîntul subfinantare, cum nu le-a convenit nici alor mei cînd au fost la putere. Nedorind sã injecteze în sistemul sanitar toti banii care se adunã, atunci nu fac altceva decît sã spunã cã se folosesc prost resursele de cãtre directorii de spitale. Ei încep altfel reforma. Ca sã scapi de soareci, dai foc la casã. Dar asta nu va duce nicãieri, pentru cã ei nu recunosc subfinantarea, merg pe ideea cã se pierd fonduri fantastice, ori un director de spital, chiar de 4-5 ani de zile, nu mai administreazã nimic. Licitatiile sînt electronice, obligatoriu, prin lege, pentru cã toate vin împãrtite pe articole de la Casa de Asigurãri si nu poti muta o sumã de la un articol la altul, asadar, bugetul global nu functioneazã în spitale. Este o poveste. Cã acum, directorul de spital nu mai este doctor si este contabil, existã un mare pericol. Ideea era cã doctorul nu se oprea atunci cînd trebuia sã facã rost de medicamente, în timp ce contabilul se opreste, pentru cã nu are cum sã justifice indicii de performantã contabiliceascã decît dacã au programat 11 bolnavi pe un an si tot atîtia au venit. Ori spitalele, din cauza stãrii de sãnãtate din România, depãsesc cu foarte mult numãrul pe care îl contracteazã. Casa de Asigurãri nu are bani sã plãteascã si atunci minciuna se tine lant. În astfel de cazuri existã pericolul ca managerul de spital, împreunã cu partea contabilã a Ministerului de Finante, sã spunã asa: lumea moare în spitale nu pentru cã nu sînt bani, ci pentru cã sînt prosti doctorii.

„Sistemul sanitar trebuie sã functioneze descentralizat“ Rep: Aceste probleme au fost dicutate în cadrul departamentelor speciale din cadrul Partidului Social Democrat? Dacã da, la ce concluzii s-a ajuns? S.O. : De patru sãptãmîni discutãm aceste lucruri. Avem variante pentru aceste legi, ajustate în asa fel încît sã pãstreze un principiu foarte clar: sistemul sanitar trebuie sã functioneze descentralizat. Spitalele trebuie sã fie actori, parteneri, medicii de familie – parteneri, ambulatoriile – parteneri. Asta nu-l deranjeazã cu nimic pe ministrul sãnãtãtii în implementarea strategiei pe care o are. Dar ei nu au o strategie, asa cum nu au avut nici ai mei. Neavînd o strategie pe care sã lucrezi, ei aleargã cu tulumba în spate sã stingã zonele unde este crizã de bani. Sînt douã mari si late: una, îm martie, cu medicamentele compensate si una, în septembrie, cu banii pentru spitale. În acest moment, se vorbeste iar de arierate, care vin din spate si se rostogolesc în continuare. Iesirea din minciunã este urmãtoarea: pleci de la zero si achiti aceste arierate, dupã care se vede exact care este actul administrativ. Nu poti face treabã dacã nu recunosti subfinantarea si dacã nu ai o strategie pe care sã o calezi pe sumele pe care le ai la dispozitie, asta pentru 2006. Ce poti sã oferi bolnavului în ziua de azi: un strîns de mînã. Toate eforturile pe care le fac oamenii ãstia în spitale sînt pentru a administra un act terapeutic. Nu este un act terapeutic civilizat, în sensul componentei lui financiare, dar îl salveazã de multe ori pe om. Unde vrem sã ajungem? Mergem cu contabilul în frunte si sã spunem cã 25 de lei am primit, de 25 de lei am operat. Dacã mergem pe acest sistem nu facem decît sã creem o stare de revoltã în rîndul populatiei. Bani de revolutie nu avem, dar de o rãscoalã de asta…

„Ori avem grijã de cetãteni, ori ne batem joc de ei“ Rep: Ce sanse sînt ca proiectele gîndite în cadrul Partidului Social Democrat sã fie puse în practicã? S.O.: O sã aibã sanse pentru cã poporul o sã vadã ce se întîmplã dacã admite proiectul propus de Aliantã. Noi, ca „tîmpitii“, cerem ca aceste legi sã fie discutate în Parlament, ca sã venim si cu alte variante si sã o alegem pe cea mai bunã. Noi militãm pentru ca fondul unic al Asigurãrilor de Sãnãtate sã fie fond privat al statului, în felul acesta vom avea garantia cã nu se va mai atinge nimeni de el. Noi spunem care sã fie sursele de la stat care sã alimenteze sursele de sãnãtate la dimensiunea lor realã. Nu la 100 de diabetici, la 100.000 de diabetici, cît sînt în România. Apoi, vaccinarea populatiei îi apartine statului. Acestea sînt domenii strategice. În astfel de situatii nu te joci. Nu poti lua mai putine vaccinuri, în loc de 100 sã iei numai 75, cã doar nu se îmbolnãvesc toti odatã. Fereascã Dumnezeu, cã, dacã se îmbolnãvesc toti odatã, nu mai apuci sã cumperi a doua oarã cã mori si tu cu seringa în mînã. Ori avem grijã de cetãtenii acestia, ori ne batem joc de ei. Fiecare are o mamã, un tatã, un copil sau o bunicã si dacã asistã la modul în care este efectuat serviciul de sãnãtate, condus de marele contabil al tuturor timpurilor interplanetare, atunci sã nu mai aud pe cineva cã strigã pe stradã cã a pãtit ceva unchiul, mama sau tata. Cînd e vorba de ai tãi, nu te mai poate linisti nimeni cu cuvinte, ci ai nevoie de fapte. Ce fapte? Sã-l trateze cineva în conditii civilizate. Rep: Are ce cãuta politica în spitale? S.O.: Politica nu are ce sã caute în spitale. Spitalele pot fi conduse foarte bine de doctori. Preotii sã conducã bisericile, marinarii navele, doctorii spitalele.

„Îi mintim pe cetãteni cã sîntem gata sã-i tratãm“ Rep: Care este pãrerea dumneavoastrã despre introducerea sistemului de co-platã? S.O.: Noi inventãm roata. Co-plata s-a practicat si pînã acum din cauza lipsurilor. I-am spus deschis pacientului: nu avem cu ce sã-ti facem analizele acestea. Unii au avut de unde plãti pentru reactivi sau alte materiale de acestea, altii nu. În acceptiunea liderilor Aliantei, astfel s-ar mãri bugetul sãnãtãtii. În loc sã spunã Ministerului de Finante sã dea înapoi treimea aia din sumã care se strînge, în asa fel încît sã se descurce pe o strategie realã, ei încep sã ia din nou bani de la populatie. Populatia nu va avea bani sã poatã achita aceste servicii. Si atunci cînd nu are bani va fi haos. Ce faci? Îi lasi sã moarã? Bolnavii despre care discutãm astãzi, mîine sînt statisticã. Dacã ne convine sã ne purtãm asa cu oamenii care ne înconjoarã, atunci vom ajunge sã fim înjurati. Pentru cã indiferent cine este la putere, le-a plãcut sã punã botul acolo, la banii populatiei. Pînã în momentul în care nu le iei jucãria de acolo si ministrul nu vine cu o strategie care sã functioneze exact pe cîti bani sînt, lucrurile vor fi într-un echilibru precar. Va functiona douã sãptãmîni, dupã care se epuizeazã banii. Banii trebuie sã rãmînã la nivelul caselor de asigurãri, Casa Nationalã trebuie sã aibã un fond de rezervã, pentru cã nu toate regiunile sînt dezvoltate la fel si nu adunã toti banii în asa fel încît sã poatã mentine o stare de sãnãtate civilizatã, convenabilã, iar statul sã-si dimensioneze participarea lui clarã pentru programele de sãnãtate. Rep: Este destul de sumbrã descrierea fãcutã de dumneavoastrã. ce se poate face pentru a ne apropia ne normalitate? S.O. : Pã acum ce doriti, sã vã dau o culoare a sperantei si sã vã spun cã de mîine vom trãi foarte bine? Nu am cum sã spun lucrul acesta pentru cã sînt sef de sectie de chirurgie, pentru cã vãd oamenii cum suferã în pat si pentru cã stiu numai cîte mii de artificii contabile fac ca sã-i pot trata asa cum trebuie. Este o minciunã ideea cã nu sînt protocoale si nu se cheltuieste. Dacã sînt protocoale, atunci trebuie sã cheltuiesti pentru un bolnav 20 – 25 de milioane de lei vechi. Ce te faci cu bolnavii din reanimare care costã sute de milioane de lei noi? Opresti aparatul cã nu ai bani? Asta este grija noastrã cînd discutãm de conducerea contabiliceascã si cînd discutãm de conducerea cealaltã. Sînt zone unde se lucreazã la cel mai înalt nivel tehnic, zona operatiilor de transplant, care s-a extins aproape în întreaga tarã. Cît este moral sã cheltuiesti din banii pe care îi ai la dispozitie? Au oamenii aceia un pret? Nu au si atunci guvernantii trebuie sã înteleagã cã nu se pot rezolva aceste lucruri, un tratament civilizat, decît fãcînd sã functioneze toate segmentele sanitare: medicul de familie, ambulatoriul si spitalele. Abia dupã aceia discutãm de civilizatia care a intrat în sistemul sanitar din România. Pînã atunci sîntem cu totii niste mincinosi. Îi mintim pe cetãteni cã sîntem gata sã-i tratãm. Ceea ce se întîmplã acum, cu acest pachet aberant de legi, înseamnã cã ne îndreptãm încet, încet, spre haos. Rep: Ca senator, ce pãrere aveti de colegii care îsi iau scutiri medicale pentru a putea lipsi de la lucrãrile Parlamentului? S.O. : Nu este vorba de nici o scutire medicalã. Problema este în felul urmãtor: puterea doreste sã-si treacã bugetul. Noi ne-am fãcut criticile si sîntem acolo, atît timp cît puterea nu este în salã sã-si voteze propriul buget, ce sã mã mai leg de colegii mei care sînt tratati cu spatele? Problema se poate pune în felul urmãtor: vreti sã vã treceti acest buget aberant? Treceti-vi-l bãieti. Nenorocirea face cã nu au masinã de vot. ( interviul a fost realizat înainte cu o sãptãmãnã de aprobarea bugetului pentru anul 2006 n.r).

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Releul Pietricica

Știre publicată în urmă cu

în data de

Fluturi, bufnite si nuduri deasupra cartierului Precista

1. Petru Diaconu, un boem total, fãrã mamã, fãrã tatã, nãscut de o mãtusã, rudã de sânge, totusi, cu Henri-Julien-Felix Rousseau (cunoscut ca le Dournier, Vamesul) a dat sfoarã-n Piatra si si-a adunat prietenii la un vernisaj, pe un deal, la Sestri Art Gallery, deasupra cartierului Precista. Acolo, împreunã cu mai tânãrul sãu camarad Bogdan Enache au pus-o de o expozitie de picturã, fiindcã ei asta stiu si asta fac: picteazã. În plus, omul acesta cu ochi limpezi de viezure tânãr, de o generozitate elegantã, cum rar mai întâlnesti în ziua de azi, se dovedeste de o consecventã înspãimântãtoare. El picteazã bufnite, frunze, nuduri, fructe tãiate în douã, ca sã li se vadã semintele, fântâni, puturi de fântânã în care se vede cerul si în care se vãd frunze, nuduri, seminte din fructe tãiate în douã, bufnite, poate si câte o oalã de lut preistoricã, devenind astfel mai împãmântenit decât ne putem imagina noi, care îl vedem doar un pictor recunoscut ca pictor fiindcã asa a vrut el: sã fie pictor. Fiecare lucrare a sa este de o minutiozitate exemplarã. Rousseau Vamesul opunea impresionismului arta naivã, visarea, fantezia, fiind definit drept un pictor neoprimitv genial. La fel e si Petricã Diaconu, un pictor absolut fascinant, de o energie debordantã si cu o fantezie care-l duce în visãrile lui pe pânzã. E unic, fiindcã e prea destept, prea citit ca sã fie pus în categoria pictorilor naivi, motiv pentru care cautã si titluri de expozitii, cautã cuvinte, cautã motive care sã-l desprindã de un fel de etichetã care, habar n-are el, s-a desprins de mult de lucrãrile sale. Si-a intitulat expozitia: Cãlãtorie în imaginar, iar tablourile sale au nume ca niste versuri. Nu le-am vãzut, dar a promis sau chiar a fãcut niste tablouri mari, gen Visul (1910 Museum of Modern Art, New York), Vamesul, o fi în stare. El îmi aduce aminte, mereu, de ce a spus cândva Janis Lyn Joplin: Nu sunt cea mai bunã, dar sunt unicã. 2. Si fiindcã vreau sã mã pãstrez în aceastã rubricã a Monitorului: pot fi invidiat pentru ziua de marti. Din marea cea mare a majoritãtii care si-a petrecut ziua de marti la televizor, privind si ascultând ineptiile zilei, care, desigur, au fost deja uitate, am avut sansa de a merge acolo, unde televizoarele erau oprite si unde oamenii se întâlneau, se salutau, unii se îmbrãtisau si se uitau pe pereti, la tablouri. Am stat la un pahar cu vin, am vorbit, am râs, l-am ascultat pe cel care a fãcut, elegant si scurt, vernisajul, cu multe glume, cu imaginatie, apoi iar am stat la taclale, am mai bãut un pahar cu vin, oameni frumosi, femei si bãrbati de toate vârstele, îmbrãcati îngrijit, civilizati, atenti la cei de lângã ei, distinsi. Pietreni distinsi. Oameni cu grijã de ei si de cei de lângã ei, oameni inteligenti, fãrã ifose, aflati într-un loc unde se simteau bine si, care, din când în când, se uitau si la motivul acelei întâlniri de searã: pe pereti. La tablouri. Un motiv absolut normal. A fost o searã frumoasã, în care nimeni nu a simtit nevoia sã se de-a balenã în apã micã. N-am vãzut politicieni. Singurul ales, Petru, nu mai termina sã se autoironizeze si avea si un fular alb în jurul gâtului. Totul a fost atât de firesc, de normal, cu oameni normali, încât pãrea anormal. Între timp, din balconul locantei, iluminat de Crãciun, începeau sã zboare pe deasupra cartierului Precista fantasmagoriile pictate de Petru Diaconu. Bufnitele si nudurile lui, frunzele si fluturii lui, în culori de normalitate. Un artist, iar acea punere în scenã, acea mise-en-scene, pãrea cã va putea fi reluatã si mâine, si poimâine. M-a cuprins o stare de bine. Coborând scãrile de la stadion, intram într-un oras frumos, iar pe cer… ce sã vã mai spun?! Acasã am gresit si am dat drumul la televizor, la stiri. Se vorbea despre scandalul, despre circul din Parlament. Am închis si am preferat sã scriu aceste gânduri. Ies pe balcon sã mã uit la cer, poate mai vãd ceva urme de culoare.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

REABILITAREA SI INTEGRAREA TURISTICĂ A MONUMENTULUI ISTORIC: BISERICA SF. GHEORGHE

Știre publicată în urmă cu

în data de

Citește știrea

Trending