• interviu realizat cu Sorin Oprescu, senator al Partidului Social Democrat, presedinte al Colegiului Medicilor din România si vicepresedinte al Comisiei de Sãnãtate din Senat

Reporter: Cum comentati legislatia actualã din domeniul Sãnãtãtii? Sorin Oprescu: În ceea ce priveste legea spitalelor, a fost gînditã în vederea descentralizãrii. Acum, filosofia este alta, hipercentralizarea, neocentralizarea. De ce? Pentru cã nu le convine cuvîntul subfinantare, cum nu le-a convenit nici alor mei cînd au fost la putere. Nedorind sã injecteze în sistemul sanitar toti banii care se adunã, atunci nu fac altceva decît sã spunã cã se folosesc prost resursele de cãtre directorii de spitale. Ei încep altfel reforma. Ca sã scapi de soareci, dai foc la casã. Dar asta nu va duce nicãieri, pentru cã ei nu recunosc subfinantarea, merg pe ideea cã se pierd fonduri fantastice, ori un director de spital, chiar de 4-5 ani de zile, nu mai administreazã nimic. Licitatiile sînt electronice, obligatoriu, prin lege, pentru cã toate vin împãrtite pe articole de la Casa de Asigurãri si nu poti muta o sumã de la un articol la altul, asadar, bugetul global nu functioneazã în spitale. Este o poveste. Cã acum, directorul de spital nu mai este doctor si este contabil, existã un mare pericol. Ideea era cã doctorul nu se oprea atunci cînd trebuia sã facã rost de medicamente, în timp ce contabilul se opreste, pentru cã nu are cum sã justifice indicii de performantã contabiliceascã decît dacã au programat 11 bolnavi pe un an si tot atîtia au venit. Ori spitalele, din cauza stãrii de sãnãtate din România, depãsesc cu foarte mult numãrul pe care îl contracteazã. Casa de Asigurãri nu are bani sã plãteascã si atunci minciuna se tine lant. În astfel de cazuri existã pericolul ca managerul de spital, împreunã cu partea contabilã a Ministerului de Finante, sã spunã asa: lumea moare în spitale nu pentru cã nu sînt bani, ci pentru cã sînt prosti doctorii.

„Sistemul sanitar trebuie sã functioneze descentralizat“ Rep: Aceste probleme au fost dicutate în cadrul departamentelor speciale din cadrul Partidului Social Democrat? Dacã da, la ce concluzii s-a ajuns? S.O. : De patru sãptãmîni discutãm aceste lucruri. Avem variante pentru aceste legi, ajustate în asa fel încît sã pãstreze un principiu foarte clar: sistemul sanitar trebuie sã functioneze descentralizat. Spitalele trebuie sã fie actori, parteneri, medicii de familie – parteneri, ambulatoriile – parteneri. Asta nu-l deranjeazã cu nimic pe ministrul sãnãtãtii în implementarea strategiei pe care o are. Dar ei nu au o strategie, asa cum nu au avut nici ai mei. Neavînd o strategie pe care sã lucrezi, ei aleargã cu tulumba în spate sã stingã zonele unde este crizã de bani. Sînt douã mari si late: una, îm martie, cu medicamentele compensate si una, în septembrie, cu banii pentru spitale. În acest moment, se vorbeste iar de arierate, care vin din spate si se rostogolesc în continuare. Iesirea din minciunã este urmãtoarea: pleci de la zero si achiti aceste arierate, dupã care se vede exact care este actul administrativ. Nu poti face treabã dacã nu recunosti subfinantarea si dacã nu ai o strategie pe care sã o calezi pe sumele pe care le ai la dispozitie, asta pentru 2006. Ce poti sã oferi bolnavului în ziua de azi: un strîns de mînã. Toate eforturile pe care le fac oamenii ãstia în spitale sînt pentru a administra un act terapeutic. Nu este un act terapeutic civilizat, în sensul componentei lui financiare, dar îl salveazã de multe ori pe om. Unde vrem sã ajungem? Mergem cu contabilul în frunte si sã spunem cã 25 de lei am primit, de 25 de lei am operat. Dacã mergem pe acest sistem nu facem decît sã creem o stare de revoltã în rîndul populatiei. Bani de revolutie nu avem, dar de o rãscoalã de asta…

„Ori avem grijã de cetãteni, ori ne batem joc de ei“ Rep: Ce sanse sînt ca proiectele gîndite în cadrul Partidului Social Democrat sã fie puse în practicã? S.O.: O sã aibã sanse pentru cã poporul o sã vadã ce se întîmplã dacã admite proiectul propus de Aliantã. Noi, ca „tîmpitii“, cerem ca aceste legi sã fie discutate în Parlament, ca sã venim si cu alte variante si sã o alegem pe cea mai bunã. Noi militãm pentru ca fondul unic al Asigurãrilor de Sãnãtate sã fie fond privat al statului, în felul acesta vom avea garantia cã nu se va mai atinge nimeni de el. Noi spunem care sã fie sursele de la stat care sã alimenteze sursele de sãnãtate la dimensiunea lor realã. Nu la 100 de diabetici, la 100.000 de diabetici, cît sînt în România. Apoi, vaccinarea populatiei îi apartine statului. Acestea sînt domenii strategice. În astfel de situatii nu te joci. Nu poti lua mai putine vaccinuri, în loc de 100 sã iei numai 75, cã doar nu se îmbolnãvesc toti odatã. Fereascã Dumnezeu, cã, dacã se îmbolnãvesc toti odatã, nu mai apuci sã cumperi a doua oarã cã mori si tu cu seringa în mînã. Ori avem grijã de cetãtenii acestia, ori ne batem joc de ei. Fiecare are o mamã, un tatã, un copil sau o bunicã si dacã asistã la modul în care este efectuat serviciul de sãnãtate, condus de marele contabil al tuturor timpurilor interplanetare, atunci sã nu mai aud pe cineva cã strigã pe stradã cã a pãtit ceva unchiul, mama sau tata. Cînd e vorba de ai tãi, nu te mai poate linisti nimeni cu cuvinte, ci ai nevoie de fapte. Ce fapte? Sã-l trateze cineva în conditii civilizate. Rep: Are ce cãuta politica în spitale? S.O.: Politica nu are ce sã caute în spitale. Spitalele pot fi conduse foarte bine de doctori. Preotii sã conducã bisericile, marinarii navele, doctorii spitalele.

„Îi mintim pe cetãteni cã sîntem gata sã-i tratãm“ Rep: Care este pãrerea dumneavoastrã despre introducerea sistemului de co-platã? S.O.: Noi inventãm roata. Co-plata s-a practicat si pînã acum din cauza lipsurilor. I-am spus deschis pacientului: nu avem cu ce sã-ti facem analizele acestea. Unii au avut de unde plãti pentru reactivi sau alte materiale de acestea, altii nu. În acceptiunea liderilor Aliantei, astfel s-ar mãri bugetul sãnãtãtii. În loc sã spunã Ministerului de Finante sã dea înapoi treimea aia din sumã care se strînge, în asa fel încît sã se descurce pe o strategie realã, ei încep sã ia din nou bani de la populatie. Populatia nu va avea bani sã poatã achita aceste servicii. Si atunci cînd nu are bani va fi haos. Ce faci? Îi lasi sã moarã? Bolnavii despre care discutãm astãzi, mîine sînt statisticã. Dacã ne convine sã ne purtãm asa cu oamenii care ne înconjoarã, atunci vom ajunge sã fim înjurati. Pentru cã indiferent cine este la putere, le-a plãcut sã punã botul acolo, la banii populatiei. Pînã în momentul în care nu le iei jucãria de acolo si ministrul nu vine cu o strategie care sã functioneze exact pe cîti bani sînt, lucrurile vor fi într-un echilibru precar. Va functiona douã sãptãmîni, dupã care se epuizeazã banii. Banii trebuie sã rãmînã la nivelul caselor de asigurãri, Casa Nationalã trebuie sã aibã un fond de rezervã, pentru cã nu toate regiunile sînt dezvoltate la fel si nu adunã toti banii în asa fel încît sã poatã mentine o stare de sãnãtate civilizatã, convenabilã, iar statul sã-si dimensioneze participarea lui clarã pentru programele de sãnãtate. Rep: Este destul de sumbrã descrierea fãcutã de dumneavoastrã. ce se poate face pentru a ne apropia ne normalitate? S.O. : Pã acum ce doriti, sã vã dau o culoare a sperantei si sã vã spun cã de mîine vom trãi foarte bine? Nu am cum sã spun lucrul acesta pentru cã sînt sef de sectie de chirurgie, pentru cã vãd oamenii cum suferã în pat si pentru cã stiu numai cîte mii de artificii contabile fac ca sã-i pot trata asa cum trebuie. Este o minciunã ideea cã nu sînt protocoale si nu se cheltuieste. Dacã sînt protocoale, atunci trebuie sã cheltuiesti pentru un bolnav 20 – 25 de milioane de lei vechi. Ce te faci cu bolnavii din reanimare care costã sute de milioane de lei noi? Opresti aparatul cã nu ai bani? Asta este grija noastrã cînd discutãm de conducerea contabiliceascã si cînd discutãm de conducerea cealaltã. Sînt zone unde se lucreazã la cel mai înalt nivel tehnic, zona operatiilor de transplant, care s-a extins aproape în întreaga tarã. Cît este moral sã cheltuiesti din banii pe care îi ai la dispozitie? Au oamenii aceia un pret? Nu au si atunci guvernantii trebuie sã înteleagã cã nu se pot rezolva aceste lucruri, un tratament civilizat, decît fãcînd sã functioneze toate segmentele sanitare: medicul de familie, ambulatoriul si spitalele. Abia dupã aceia discutãm de civilizatia care a intrat în sistemul sanitar din România. Pînã atunci sîntem cu totii niste mincinosi. Îi mintim pe cetãteni cã sîntem gata sã-i tratãm. Ceea ce se întîmplã acum, cu acest pachet aberant de legi, înseamnã cã ne îndreptãm încet, încet, spre haos. Rep: Ca senator, ce pãrere aveti de colegii care îsi iau scutiri medicale pentru a putea lipsi de la lucrãrile Parlamentului? S.O. : Nu este vorba de nici o scutire medicalã. Problema este în felul urmãtor: puterea doreste sã-si treacã bugetul. Noi ne-am fãcut criticile si sîntem acolo, atît timp cît puterea nu este în salã sã-si voteze propriul buget, ce sã mã mai leg de colegii mei care sînt tratati cu spatele? Problema se poate pune în felul urmãtor: vreti sã vã treceti acest buget aberant? Treceti-vi-l bãieti. Nenorocirea face cã nu au masinã de vot. ( interviul a fost realizat înainte cu o sãptãmãnã de aprobarea bugetului pentru anul 2006 n.r).