Bietul Caragiale!

Ne-am procopsit! Aflu din ziare cã statuia lui Conu’ Iancu a pornit iar la drum prin Bucuresti. Din fata Teatrului National, care încã mai poartã numele „I.L.Caragiale“, unde fusese plantatã de vreo cîtiva ani, s-a strãmutat, prin grija primãriei capitalei si a ministrului liberal al culturii, într-un rond Rosetti, care nu are nici o legãturã istoricã sau culturalã cu Nenea, el fiind vajnic conservator, iar Rosettestii strasnici liberali. Cicã statuia e urîtã si stricã fixonomia centrului revolutionat al noului Bucuresti. Asa ar fi zis un vremelnic si mãrunt director al acestui teatru national, unde nu se face politicã. Nu pentru cã grecoteiul de la Haimanale, arvanitul, machedonul sau ce-o mai fi fost, era conservator ca orientare politicã si combãtea aprig contra liberalilor! Nu pentru cã în cea mai cunoscutã comedie a dramaturgiei nationale, („O scrisoare pierdutã“ – 1883), calul de bãtaie este organizatia judeteanã, se zice cã din Piatra Neamt, a Partidului Liberal, aici, la Piatra, fiintînd si „aripa“ independentã a domnului Catavencu (cel din comedie). Nu pentru cã avocatul Farfuridi, unul din stîlpii puterii, defineste partidul cam asa: „Adicã partidul nostru: madam Trahanache, dumneata, nenea Zaharia, noi si ai nostri…“ Impertinent acest scriitoras care nu-si luase doctoratul în litere, nu avea nici mãcar bacalaureatul si îsi permitea cu toate acestea sã fie genial! Asa gîndea si Rãposata. Dar nu acestea ar fi motivele mutãrii, fereascã Dumnezeu! ci urîtenia statuii, sã fie bine înteles!!! Orisicît! Dacã e pe mutate, eu propun ca si statuia lui Eminescu din fata Ateneului sã fie strãmutatã la Bellu, fin’cã nici acela nu-si terminase studiile liceale, nu dãduse bacalaureatul, nu-si luase doctoratul în filosofie si peste toate fãcea politicã conservatoare si iacãtã ce blasfemii scria el în anul 1881 despre cãpeteniile liberale: „Au de patrie, virtute, nu vorbeste liberalul,/ De ai crede cã viata-i e curatã ca cristalul?/ Nici visezi cã înainte-ti stã un stîlp de cafenele…“ si nu îndrãznesc sã transcriu mai departe versurile vitriolate din „Scrisoarea III“, de teamã ca nu cumva si statuia lui din Iasi sã fie mutatã la Pocreaca. Pe lîngã actul de les-majestate, individul acela de la Ipotesti, un fel de ruteano-polon care în tinerete umblase fleaura, boschetar pe la Berlin si Viena, si citise pe apucate literatura subversivã a unor nemtotei oarecare, Kant si Schopenhauer, este bine cunoscut de „organe“ ca un antisemit notoriu. Peste toate, si statuia lui Eminescu (de fapt un oarecare Eminovici care si-a românizat numele) e cît se poate de urîtã! Cã tot zice Caragiale acela: „Iatã binefacerile unui regim constitutional!“ Si politaiul Pristanda adãuga: „Curat constitutional! Muzica! Muzica!“ P.S. Propun ca în locul pomenitelor statui sã se planteze, între ciumafai si scaieti, basoreliefuri ale demolatorilor, cã tot se plimbã pe acolo rudele lui Bosquito. Mihai Mancas