Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Bãtrînete chinuitã

Știre publicată în urmă cu

în data de

• Maria Sbranca, o femeie în vîrstã de 80 de ani, a ajuns sã prefere moartea vietii pe care o duce • octogenara se plînge de tratamentele aplicate de fratele si cumnata ei • cei doi spun cã bãtrîna este rea, nerecunoscãtoare si greu de suportat •

Viata unei nemtence în vîrstã de 80 de ani, din Piatra Neamt, o determinã sã se gîndeascã în fiecare zi la moarte si sã si-o doreascã. Apãsatã de greutãtile anilor si de boli, Maria Sbranca (foto) este o bãtrînã chinuitã, rãmasã de multã vreme singurã si fãrã sprijin. În sufletul sãu s-a acumulat atîta durere încît simte nevoia sã o strige cu disperare chiar si unui strãin care îi oferã putinã atentie si respectul cuvenit zãpezii care i-a luminat tîmplele. În 1989, dupã 44 de ani de cãsnicie, a rãmas vãduvã. La 65 de ani se simtea încã în putere si credea cã poate înfrunta toate vicisitudinile vietii de una singurã. Cum viata i-a demonstrat contrariul, nouã ani mai tîrziu, femeia a mers la Iasi, la fratele si la cumnata sa, si i-a rugat sã se mute la Piatra Neamt si sã împartã casa si rosturile sale, contra unei îngrijiri corespunzãtoare. Cei doi s-au învoit si s-au mutat în curte cu Maria Sbranca, împãrtind în douã casa cu cele patru camere si cîteva dependinte. Însã bãtrîna sustine cã a început s-o ducã din ce în ce mai rãu. „Fratele meu si nevasta lui mã trateazã mai rãu ca pe un cîine. Nu le pasã de mine si, dacã ar fi dupã sufletul lor, ar fi trebuit sã mor demult. Mã tin închisã în curte ca într-o cuscã, pun lacãtul pe poartã, de nu mai pot sã ies nici mãcar ca sã îmi cumpãr o pîine. Dacã le spun ceva tipã la mine. Nu mã lasã sã vorbesc cu vecinii, nu mã lasã sã primesc pe nimeni în în casã, nici mãcar la bisericã nu mã lasã sã mã duc. Mi-au luat toate actele pe care le am si le tin la ei. Cînd vine postasul sã îmi aducã pensia, eu nu contez, vin ei cu buletinul si cu legitimatia de urmas de veteran de rãzboi. Am cataractã la amîndoi ochii si nu vãd, dar, dacã i-am rugat sã mã ducã la operatie, nu le-a pãsat de mine. Nu mai aud si am avut douã aparate auditive, primite de la Casa de Asigurãri de Sãnãtate, si pe amîndouã mi le-au vîndut“, sustine Maria Sbranca.

Doborîtã de boalã Pînã pe 8 noiembrie, timp de douã sãptãmîni bãtrîna a fost internatã la sectia Chirurgie a Spitalului Judetean de Urgentã Neamt, fiind operatã de hernie femuralã stînga, recidivantã. Din fisa de internare a pacientei reiese cã aceasta mai suferã de hipertensiune aterialã, extrasistole atriale si hipoacuzie de perceptie. Femeile care au fost internate în acelasi salon cu tusa Maria spun cã, timp de douã sãptãmîni, cît a fost internatã, a fost vizitatã de fratele ei numai de trei ori, care nu i-a adus de mîncare mai nimic si nu a stat mai mult de cinci minute. Pintilie si Margareta Vararu, fratele, respectiv cumnata octogenarei, spun cã Maria Sbranca este o femeie dificilã, pretentioasã si extrem de greu de multumit si de suportat. „Ne acuzã cã i-am luat actele, i le-am luat pentru cã le-a pierdut de trei ori în ultimii ani si am umblat o grãmadã ca sã si le refacã. Se plînge cã punem lacãtul pe poartã, îl punem numai noaptea, ca sã nu dea cineva peste ea în casã. Stiti cã o datã a fugit de acasã si trei sãptãmîni nu am stiut nimic de ea? Cînd s-a întors a spus cã a fost dusã la Mãnãstirea Bistrita. Vrea bani, de ce vrea bani, ca sã îi bea? De cîteva ori am gãsit-o cãzutã în casã de beatã ce era. Spune cã i-am furat aparatele auditive si i le-am vîndut? Nu este adevãrat, ea le-a vîndut, ca si multe alte lucruri din curte, pe care le-a dat pe bãuturã“, au declarat la unison fratele si cumnata bãtrînei. Vecinii femeii au pãreri împãrtite. Unii îi plîng de milã si spun cã bãtrîna are parte de o viatã de cîine bãtut, altii spun cã ea este rea si nerecunoscãtoare. Vizita fãcutã de reporterul Monitorului de Neamt la domiciliul Mariei Sbranca a demonstrat cã într-adevãr femeia trãieste într-o mizerie cruntã. Pe cît de tare s-a bucurat cînd ne-a auzit întrînd la ea în cãmãrutã, pe atît de tare s-a întristat cînd am plecat, umezîndu-i-se ochii de suferintã si emotie. Agãtîndu-se de noi cu toatã disperarea, tusa Maria ne-a spus plîngînd „dacã vã e milã de o babã amãrîtã, duceti-mã la azil“.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending